Mihaela Radulescu revine la PRO TV în noul sezon al reality-show-ului Ferma. Orășeni vs. Săteni, care va începe pe 8 septembrie. Vedeta deja se aclimatizează cu traiul în mijlocul naturii și ne-a acordat un interviu chiar de la rulota ei, în care locuiește de când au început filmarile. Mihaela a dat confortul unei camere de hotel pe traiul în mijlocul pădurii, unde se plânge că-i lipsește apa caldă. Totuși, vedeta se ”consolează” proviziile formate din preparate tradiționale românești, lucrurile care îi lipsesc cel mai mult de când locuiește în străinătate. Mihaela Rădulescu ne-a mai povestit cu emoție despre fiul ei, Ayan, care s-a transformat într-un adolescent ambițios, gata să părăsească cuibul și să-și clădească propria lui viață, lucru pentru care mama lui spune că nu este 100% pregătită.
Mihaela, o zi reușită este cea în care ai…
Apă caldă! (râde). Dar îți spun și de ce, ca să nu sune ciudat! De câteva săptămâni dorm într-o rulotă, nu pentru că m-ar obliga cineva, ci pentru că vreau eu. Rulota era doar un back-up pentru filmare, unde să mă schimb, unde să stau. Am primit și o cameră la hotel, desigur, una de vreo trei ori mai mare și mai frumoasă decât rulota, dar are doar un singur defect – e în București, la câteva zeci de kilometri de unde ne aflăm acum, și pierd pe drum vreo două ore. Am decis ca în loc să pierd timpul pe drum, mai bine dorm, având programul ăsta infernal de filmare. Doar că timp de câteva zile nu am reușit să ne dăm seama cum Dumnezeu merge apa caldă! Totul era perfect, dar trebuia să mă spăl cu apă rece. De-aia zic că o zi perfectă e cea în care ai apă caldă! (râde)
O zi perfectă e cea în care am pe cineva drag lângă mine. Pentru mine, astea sunt zilele cele mai frumoase, real! Și simt că ăsta e răspunsul cel mai corect la această întrebare, mai ales după patru săptămâni în care n-am avut pe nimeni drag lângă mine și, ca tot omul, mi se face dor! Nu zic că nu-mi place și o zi de muncă cu soare, la pădure, frumos, în care să fac ce-mi place. Dar ce mișto e să ai și pe cineva de pupat dimineața, de ciufulit la prânz…
Cum îți place să-ti începi diminețile?
Aici, la filmari, diminețile încep foarte energic, în mijlocul naturii. Mă trezesc cu o bucurie de viață, e altceva decât să te trezești între betoane. Am un program organizat în jurul filmărilor. De exemplu, azi-noapte m-am culcat la 3. Diminețile pot fi și pe grabă, în care nu am timp nici măcar să-mi beau cafeaua, nici să fac sport ca lumea… În general, încerc să mă activez dimineața, chiar dacă nu am chef. Fac sport, mănânc, să simt că încep ziua cu chef de viață, realmente, așa sunt de când mă știu. Nu mă târâi într-o parte sau alta, îmi iau două gantere, fac sport, îmi fac un fresh de portocale, orice să simt că mă ridic 1-2 grade mai sus pe scara energiei. Am nevoie să știu că-mi dau chef de viață singură.
Care sunt lucrurile din viața ta pe care nu le poți controla?
Măi, bună întrebare… Îți dai seama, sunt o grămadă! Nu pot să controlez dacă mâine mai există PRO TV sau dacă mai lucrez sau nu aici (râde). Nu pot să controlez multe, de fapt. Am ajuns la concluzia ca încep să nu mai pot controla lucrurile legate de copilul meu (n. r Ayan). A crescut… până acum nu am avut niciodată sentimentul ăsta. Până acum, eram ca orice mamă, eram în control în orice privință. La 16 ani, nu mai e la fel. A crescut, e aproape independent. Am intervale orare în care nu mai știu unde e, nu mai știu ce face, e o trecere foarte complexă pentru el de la copilărie la adolescență…Îmi spun ”Relaxează-te, Rădulescu! Tu trebuie să nu mai știi, așa e la vârsta asta!” Încerc să mă conving pe mine că e OK că nu mai sunt în control, că e OK că nu mai știu cine doarme în noaptea asta la fii-miu acasă sau unde doarme el (râde). Dar nu mi s-a mai întâmplat până acum – Dintr-o dată, trebuie să mă conving pe mine să mă las de controlat ca să-l las și pe el să existe, în dezvoltarea lui. Asta mă ”enervează” cel mai tare!
Ce-ți umple inima de mândrie?
Evident, tot copilul meu, iar el are un talent să facă treaba asta constant. La capitolul ăsta sunt un specimen norocos, unul dintre cei mai norocoși părinți de pe planetă. Am un copil foarte ambițios, muncitor, care vrea să fie primul mereu – unde îi place lui. Realmente, îmi face numai surprize plăcute, de la școala la sport, e lider peste tot, este modelul lider. Habar n-am ce-l facem când o să fie mare, ce vrea el să fac. A fost ales ba președintele anului, ba președintele soclii, ba l-au trimis ca reprezentant al școlii la ONU, a luat cum ar fi la noi premiul întai cu coroniță în fiecare an. Îți dai seama, orice părinte are mândria asta când copilul e premiant, când sclipește la școală, mai ales la vârsta asta, când știi c-o poate lua un pic pe alte căi sau razna… Al meu nu, e foarte ambițios la școală, vrea să intre la niște facultati celebre, mi-a făcut capul calendar cu ele, mi-a explicat ce înseamnă Yale, Harvard, Ivy League și de ce vrea acolo. Mă uit la el și sunt mândră mereu și-mi crește inima și mă bucur că e o treabă constantă – de când era clasa întâi și până acum când e în clasa a 11-a… Nu s-a dus niciodată într-o altă zonă cu mai mult interes decât spre școală și sport. Mă bucur, îți dai seama. E cea mai mare fericire și cea mai mare relaxare pentru un părinte, că altfel n-aș putea să stau liniștita luni de zile la filmare, pe coclauri, dacă aveam vreun copil nebun.
Ce valori valori ai încercat tu să-i insufli?
Cele care contează. Am și fost o mamă prezentă în viața lui, fără să las vreun șofer sau vreo bonă să mi-l crească. E un copil iubit de ambii părinți și amândoi am încercat să-i dăm ce e mai bun și să-l creștem în toate cele mai importante în viață. De la cinste, responsabilitate, respect față de oameni și de lucruri… E un copil educat și lăudat la școala, de cei din jur, de părinții prietenilor lui… tot ce am dorit să pun în el e acolo și există într-o formă naturală deja. La capitolul valori, cred eu, sper din toată inima că tot ce am vrut eu să fie acolo se află în sufletul și în creierul lui și văd numai lucruri bune în sensul ăsta. La vârsta pe care o are el acum, eu am fost un dezastru. Până acum, am noroc ca el să nu fie așa. E mult mai coerent, mai organizat. Eu habar n-aveam ce vreau, eram artistă, căutam cai verzi pe pereți, aveam cu totul și cu totul altă abordare a vieții. Dacă aveam liniștea lui fii-miu, calmul lui, probabil că faceam și eu o meserie serioasă (râde). În anumite zile parcă îmi parea rău că nu are și fii-miu măcar o sclipire de făcut măcar ceva nelalocul lui. E prea organizat, râd de el tot timpul că e prea ordine la el în cameră, e prea rasponsabil… Îi mai zic că viața trebuie să fie și imperfectă… Îți dai seama unde am ajuns… (râde). Se pare că am facut prea bine niște lucruri la un moment dat sau undeva am exagerat. Că e prea bine. Trebuie să ne mai și distrăm, trebuie să mai și râdem, să mai scăpăm ceva pe jos. Îmi spune ”Mama, dacă trebuie să sparg un pahar, atunci sparg un pahar dacă asta te liniștește!” Cam acolo suntem la nivelul discuțiilor…
View this post on Instagram
Still rolling 🎬🎤 #tvhost @protv_romania @fermaprotv #nightshift 🐝 Foto @banustefan
Care sunt lucrurile care îți lipsesc din România de când locuiești în străinătate?
Toate lucrurile de care mi-e dor sunt de mâncat. Sunt un om pofticios și nu vă trece prin cap cam despre ce vorbim. E greu de imaginat că poți fi în formă și să mănânci ”mizeriile” alea, dar îmi fac mie poftă… (râde). Practic, de când am venit, nu mănânc de foame, ci doar ce mi-a lipsit. Așa că am în frigider niște slană ușor afumată, trimisă de Nea Rață prin curier. Nu mă cunosc cu Nea Rață, dar a auzit că mi-e poftă de slănină afumată și mi-a trimis ditamai pachetul care a sosit prin curier și am râs cu lacrimi! Mai am brânză de burduf, lucruri de-astea românești pe care nu le găsesc acolo sub nicio formă – amandine, diverse dulciuri, torturi, diverse lucruri pe care cei din echipă știu că le apreciez și știu cam cât mănânc. Am descoperit cu mare plăcere niște eclere absolut spectaculoase! Îmi lipsesc lucrurile de mâncare, în general. Nu mai am familie deloc în România, am doar prieteni, pe care îi văd pe Facetime, mai vin pe la mine, mai apucăm să ne vedem într-o formă virtuală sau reală, dar, în rest, am o problemă cu chestiile bune de mâncat și, mai ales, cu alea care nu sunt cele mai sănătoase.
Foto: Instagram
Andrei Bănuță: „Pentru mine contează ce spun și ce simt atunci când cânt”
Melodiile lui se transformă instantaneu în hituri, ba chiar devin virale pe TikTok. Iar versurile și vocea lui…
Coffee Time! Interviu cu Cezara Carteș
Cum este, oare, să lucrezi toată ziua înconjurat(ă) de aburii amețitori ai zecilor de sortimente de cafea? Câte…
Arta în mâinile tale – un proiect despre arhitectură, tehnologie și oameni
La lansarea noii serii Motorola Edge 50, am avut ocazia să stau de vorbă cu fotograful Alex Gâlmeanu…
Marian Pălie, curatorul secțiunii de fashion RDW 2024: „Designerii români au devenit recunoscuți pentru inovație, creativitate și calitate”
19 proiecte de fashion vor face parte din expoziția centrală Romanian Design Week 2024, festivalul multidisciplinar dedicat industriilor…
Acoustic Boyz: ”Cântăm pentru public, nu pentru noi”
Cum a ajuns o trupă formată din trei băieți de la Liceul de Muzică un adevărat fenomen în…
Modă cu impact social: C&A colaborează cu femeile artizan din India pentru o colecție cu broderii manuale
Când într-o mare de piese colorate pentru vară îți atrag atenția niște piese alb-negru, cu broderii superbe, lucrate…
Cornel Ilie (VUNK)- ”Dacă eu cu mine nu sunt fericit, nu voi putea fi nici lângă altă persoană”
Trupa VUNK a lansat recent cel de-al zecelea album din carieră, intitulat ”De luni până duminică”. Cornel Ilie,…
Cristina Tudor: Ca părinte, planificarea financiară e esențială
Proaspătă mămică, Cristina Tudor spune azi că educația copilului este crucială, iar planificarea atentă a cheltuielilor pentru etapele…