LOVE ZONE: Cum pui capăt unei relații?

Rămânem prieteni sau nu ne mai contactăm în veci? O incursiune gastronomică în universul dulce-amar al despărțirilor romantice.
„Marile povești de dragoste încep cu șampanie și se termină cu un ceai de plante.“ Mă rog, asta spunea Honore de Balzac, acum 200 de ani. Azi lucrurile stau un pic diferit: marile povești de dragoste încep cu șampanie și se termină cu o găleată de înghețată sau cu multe cocktailuri tari și cu ștergerea pozelor de cuplu de pe social media. În plus, „marile povești de dragoste“ sunt atât de mari încât durează de la câteva luni la câțiva ani. A, nu era vorba de durată, ci de intensitate! Atunci „marile povești de dragoste“ sunt atât de mari încât la final e posibil să ți se spună: „Noi nici măcar n-am avut o relație!“. A, nu?! Păi eu așa am crezut…
Ca să schimbăm un pic registrul, am să citez un proverb german, care spune că: „Totul are un capăt, doar cârnatul are două“. Pentru că n-ai cum să te pui cu profunda înțelepciune populară germană, este clar că și poveștile de dragoste, fie ele mai mari sau mai mici, mai intense sau mai superficiale, se mai și termină. Dacă ne uităm la rata divorțurilor din țara noastră, datele statistice arată că, din 1990 până în 2020, rata divorțurilor la români a crescut cu 75%, după cum indică un studiu realizat de Școala pentru Cuplu, în perioada octombrie-decembrie 2020, pe un eșantion de 1.000 de participanți. Iar România a ajuns în topul european al ratei divorțurilor. În 2020, s-a înregistrat un divorț la fiecare 3,5 căsătorii, conform Institutului Național de Statistică. Astfel, România a ajuns, de la 16% rata divorțurilor în 1990, la 28,5% la finalul anului 2020. Același studiu arată că o relație de cuplu durează, la români, în medie nouă ani.
Iar dacă ne gândim la relațiile neînregistrate oficial, probabil că numerele sunt mult mai mari, pentru că este dificil de făcut statistici în cazul persoanelor care trăiesc într-un cuplu, fără să fi trecut pe la ofițerul Stării Civile.
„De comun acord am decis să mergem pe drumuri diferite“
Cam așa sună fraza standard pe care o întâlnim în comunicatele de presă date publicității de vedetele care decid să divorțeze sau să se despartă. De obicei, sunt menționate respectul reciproc, aprecierea pe care cei doi încă și-o mai poartă și cât de mult au învățat unul de la celălalt. În plus, cei doi (foști) parteneri nu vor mai face alte comentarii pe marginea subiectului, iar publicului i se cere să respecte decizia cuplului și viața sa privată. Și fix acesta este momentul în care publicul devine al naibii de curios și de avid de orice știri care privesc respectivul cuplu, iar paparazzii sunt trimiși la pândă. (Bineînțeles, dacă cei doi sunt Shakira și Gerard Piqué, cele de mai sus nu sunt valabile, cu excepția publicului extrem de curios și a fotografilor ieșiți la vânătoarea de fotografii în exclusivitate, care rămân constanți în ecuație).
Viața reală bate filmul
Cum stau însă lucrurile dacă nu suntem vedete și nici nu ne numim Gwyneth Paltrow și Chris Martin (care și-au anunțat divorțul astfel: „De un an încercăm din răsputeri să vedem ce mai poate fi între noi și am ajuns la concluzia că, deși ne iubim mult, ne vom despărți“)?
Ei bine, lucrurile pot sta destul de neplăcut, mai ales dacă ești luat prin surprindere și tu ești cel părăsit. De exemplu, am un prieten care a aflat că a fost părăsit când s-a întors acasă dintr-o deplasare de serviciu și a găsit casa goală, cu excepția a două lucruri rămase în dulapul fostei soții: rochia de mireasă și un palton vechi, pe care oricum voia să-l arunce.
Eu însămi am fost părăsită prin mesaje mai lungi sau mai scurte pe Facebook Messenger (în care toți mi-au spus că am simțul umorului, dar…), la telefon, pe e-mail, la mine acasă, la cafeneaua Verona, pe o terasă de lângă o clădire de birouri din Pipera și în Piața Charles de Gaulle. Printre motivele invocate, într-o ordine absolut aleatorie, au fost: o altă relație sau o atracție față de altcineva, că sunt prea implicată, că nu sunt suficient de implicată, că iau lucrurile prea în serios, că nu tratez relația cu seriozitate, că am un copil, că nu mai vreau alți copii, că s-a speriat, că lucrurile se întâmplă prea repede, că tot timpul am de reproșat ceva, că nu și-a revenit după divorț, că stăm pe continente diferite, că eu locuiesc lângă București și el în centrul Varșoviei.
Recunosc că aproape de fiecare dată am simțit că viața mea se sfârșește atunci și acolo, dar tot de fiecare dată mi-am amintit de cârnatul german, bălțile pline de pește și că după autobuz nu trebuie să fugi niciodată, ci să rămâi liniștit(ă) în stație că sigur mai vine altul. Așa că până va ajunge următorul autobuz în stație și va răsări soarele și pe strada mea, am timp să reflectez la întrebarea…
Cum faci dacă tu ești cea care vrea să pună punct unei relații?
Cel mai greu este atunci când încă mai ții la cel de care vrei să te desparți. În acest caz, despărțirea nu este, de obicei, o decizie impulsivă de moment, ci vine la pachet cu regrete, păreri de rău, îndoieli de tot felul, răzgândiri și reveniri. Cel mai important este să conștientizezi că decizia ta o să vă facă pe amândoi să suferiți, de aceea trebuie comunicată cu empatie și compasiune, fără acuze și învinuiri, într-o conversație deschisă și onestă, dar fermă și lipsită de echivoc. Și, nu în ultimul rând, acordă-ți timp după ce te decizi să închei o relație (poți să ieși în club, dar nu-ți face chiar a doua zi cont pe Bumble!).
Cu alte cuvinte, orice despărțire este un moment greu și delicat, care are de-a face nu doar cu prezentul, ci și cu trecutul vostru comun și cu personalitatea fiecăruia dintre voi. În momentul în care ești pregătită să accepți despărțirea ca cea mai sănătoasă decizie în situația voastră, poți să treci la comunicarea ei. Iar aici sugestiile mele sunt…
Comunică față-n față! Dacă ai fost vreodată părăsită prin mijloacele comunicării moderne amintite mai sus sau, și mai rău, ai avut parte de ghosting, știi cât de dureros poate fi să nu ți se comunice nici măcar în persoană o astfel de decizie sau să fii lăsată să înțelegi mesajul, după ce nu ți se răspunde la telefon sau la Whatsapp. Așadar, de ce ai fi la fel de lipsită de respect față de un fost partener? Orice om merită demnitatea unei conversații față-n față. Iar dacă te temi de o reacție neplăcută, ți-aș sugera să purtați această conversație într-un loc public, cum ar fi cafeneaua Verona sau o terasă din zona de birouri Pipera (cu siguranță mai sunt și alte locuri, am zis doar să vorbesc din proprie experiență!).
Fii onestă, dar fără a intra în prea multe detalii! În general, oamenii vor să știe DE CE sunt părăsiți. Dacă răspunsul care reflectă realitatea din cuplul vostru ar fi ceva de genul „Sexul cu tine e îngrozitor!“ sau „Ești un tip total lipsit de ambiție!“, mai bine cosmetizează-l un pic. Până la urmă, nu folosește nimănui ca omul din fața ta să plece de la întâlnire cu moralul și stima de sine la pământ. Prin urmare, poți folosi exprimări alternative: „Nu cred că suntem compatibili din punct de vedere sexual“ sau „Ne dorim lucruri diferite de la viață“. Nu aduce acuze și nici nu-ți asuma întreaga responsabilitate pentru eșecul relației!
Nu ceda în fața protestelor sau rugăminților! Dacă despărțirea nu a fost deloc anticipată de partenerul tău, e posibil ca prima sa reacție să fie de șoc și să încerce să protesteze, să implore, să negocieze sau să ofere motive pentru care ar trebui să rămâneți împreună și să vă mai acordați încă o șansă. Dacă ești foarte convinsă de decizia ta, iar despărțirea este singura soluție sănătoasă în situația voastră, să cedezi într-o astfel de situație nu va face altceva decât să amâne inevitabilul. Și dacă tot am vorbit de șampanie și cârnați, e momentul să citez și din înțelepciunea poporului român care spune că: „Ciorba reîncălzită nu mai are același gust!“.
Nu face promisiuni care să lase loc speranței! Nu ceda în fața tentației de a rămâne prieteni și nici nu promite că veți păstra legătura. Ca să poți să-ți continui viața, ai nevoie de spațiu și de evitarea oricărui tip de implicare emoțională cu fostul partener. Poate că, la un moment dat, drumurile voastre se vor mai intersecta, dar dacă nu aveți copii împreună, nu este momentul potrivit să luați în calcul această posibilitate.
Arată empatie! Studii recente arată că respingerea este resimțită în creier mai intens decât orice durere fizică, așa că poți face situația mai suportabilă dacă amintești momentele frumoase de care v-ați bucurat împreună. Poți să spui ceva de genul: „M-ai învățat să iubesc gătitul! Datorită ție, am devenit o expertă în rețete asiatice! Eu care intram în bucătărie doar să-mi fac un ceai sau să scot șampania din frigider!“. Cu siguranță, aici e loc de multă improvizație, dar sper că ai prins ideea!
Evită acuzațiile și învinuirile! Nu-l transforma pe cel din fața ta în principalul vinovat pentru eșecului relației. Până la urmă, nimeni nu-i perfect. Și poate că și tu ai partea ta de responsabilitate în acest eșec (asta exceptând cazurile de infidelitate sau violență, când lucrurile sunt evident clare). Oricum ar fi, reproșurile nu (mai) ajută pe nimeni!
Mihai, să știi că eu am fost!
Aș vrea să vă pot spune că sunt această persoană înțeleaptă, matură și responsabilă care, în cazul unei despărțiri, urmează sfaturile sănătoase propuse aici. În loc de asta, am să vă povestesc cum, în urmă cu câțiva ani, am vrut să am ultimul cuvânt în discuția de despărțire începută, ați ghicit!, pe o terasă din Pipera. Așa că, înainte de Crăciun, m-am înființat la poarta fostului cu un plic nesemnat, pe care am scris „Îți doresc sărbători fericite și dulci!“ și pe care i l-am lăsat în cutia de scrisori. Înăuntrul plicului, nu era vreo armă biologică sau praf letal, ci… o ciocolată dintr-o ediție limitată, pe ambalajul căreia scria doar: „Ești de cacao!“.
Ce spune psihologul Miruna Stănculescu, psihoterapeut cu formare în psihoterapie cognitiv- comportamentală

Din punct de vedere afectiv, o relație de cuplu „se ține“ în câteva fire: îndrăgosteală, dragoste și atașament. Cel mai obiectiv dintre fire ar fi dragostea, dar doar dacă o definim ca însoțindu-se, obligatoriu, cu alte emoții și sentimente pozitive ca respectul, încrederea, previzibilitatea, valorizarea și ca fiind incompatibilă cu violența sau abuzul. (Ceea ce exclude compatibilitatea dintre dragoste și ochiul vânăt, de pildă). În contextul acestei definiții, dragostea e singurul fir care poate fi o dovadă despre valoarea unei relații. A fi îndrăgostit nu e dovada că ai o relație benefică sau care funcționează. La rândul lui, atașamentul nu are nici el valoare calitativă, având o componentă cu rol în evoluția umană, în care am supraviețuit împreună, și unul cultural, rezultat din scriptul romantic care se află în mintea fiecăruia dintre noi. Așa ajungem la primul motiv pentru care ne despărțim greu, unul pragmatic și total lipsit de romantism: pentru că a avut rol de supraviețuire, ruperea atașamentului doare la propriu, intenția fiind una bună, respectiv să te facă să te gândești bine. Durerea nu e dovada că a te despărți e greșit, ci doar dovada că despărțirea doare. Al doilea motiv pentru care ne despărțim greu este acela al atașamentului venit la pachet cu scriptul romantic, mai popular numit
poveste de dragoste. Când se rupe o relație, nu pierzi doar omul, ci și povestea pe care ai atașat-o de el, în care ai investit timp de viață, speranțe, visuri. De multe ori, refuzăm să pierdem povestea în ciuda faptului că partenerul de relație se străduie să ne arate diferența dintre poveste și realitate. Povestea face posibil să refuzi să vezi că persoana pe care o iubești nu există și că cea care există nu ar trebui să te intereseze. Ultimul motiv pentru care e greu să te desparți este confuzia dintre dragoste și îndrăgosteală. Dragostea e ce rămâne după ce ai terminat să te îndrăgostești. Științific vorbind, când ești îndrăgostit lulea, ești într-o stare considerată funcțională, dar care-ți ia din funcțiile cognitive, dându-ți la schimb ceva manifestări compulsive și stări similare cu ale unui dependent de cocaină. Nu spun că nu e „super fun“ și că nu ne place. Zic doar că fapt că e greu să renunți și nu are legătură cu ce e bine pentru tine. Nedrept așa cum pare, ne place ciocolata și când avem diabet. Este o linie fină între o relație bună care a dat de greu și una proastă în care ai stat prea mult. Pentru a decide ajută: să verifici dacă dragostea e corect definită, să verifici asemănarea dintre persoana din realitate si povestea din mintea ta, să faci diferența dintre ce-ți place și ce e bine pentru tine și să conștientizezi că e greu ca o consecință a despărții și nu e o dovadă că pierzi o relație funcțională sau de valoare pentru tine.

Text de Crina Alexe.

Articol publicat in revista A List Magazine (27).

Foto: pexels.com. (Cottonbro Studio)