3 obiceiuri nocive pentru sănătatea mentală

Pentru o stare bună de sănătate, trebuie să iei în calcul nu doar cum te simți fizic, ci și psihic. Unele obiceiuri pe care le ai îți pot da peste cap sănătatea și liniștea.

Perfecționismul. Căutarea excelenței este un obicei sănătos, pentru că este întotdeauna important să faci tot posibilul atunci când încerci să atingi un obiectiv important. A face ceva perfect îți poate crește șansele de succes, desigur, dar nevoia de a fi perfect în orice moment îți poate submina eforturile. Perfecționismul poate fi pozitiv sau negativ. Perfecționismul pozitiv înseamnă stabilirea unor obiective realiste, renunțarea la gândurile de eșec, privirea greșelilor ca oportunități de creștere, menținerea anxietății și stresului în limite sănătoase și bucuria procesului, precum și a rezultatului. Perfecționismul negativ înseamnă stabilirea unor standarde de neatins, nemulțumirea față de orice este mai puțin decât perfect, îngrijorarea legată de un eventual eșec și privirea greșelilor ca pe o dovadă a lipsei de pricepere. Cercetările  arată că perfecționismul negativ provoacă suferință, teama de a greși, incertitudine și anxietate, toate având efecte negative asupra sănătății mentale.

Utilizarea excesivă a rețelelor de socializare promovează anxietatea și scăderea respectului de sine la adolescenți. Însă problemele de sănătate mentală rezultate din utilizarea rețelelor sociale pot afecta și adulții. Un sondaj recent realizat pe 1500 de utilizatori adulți de Facebook și Twitter a arătat că 62% dintre participanți au raportat sentimente de inadecvare și 60% au raportat invidie în timp ce se comparau cu alți utilizatori de social media. Utilizarea compulsivă sau excesivă a unui smartphone ar putea agrava simptomele depresiei, ale anxietății, ale stresului cronic și ar putea duce la o stimă de sine scăzute, potrivit unor cercetări recente.

Vinovăția. Sentimentul de vină asociat cu o acțiune greșită împiedică de obicei o persoană să comită din nou acea acțiune. Obiceiul vinovăției începe adesea în copilărie, când, de exemplu, înveți să acționezi într-un anumit fel din teama că familia ta nu ar fi mândră de tine.

Pe măsură ce înaintezi în vârstă, este posibil ca vinovăția să crească și ea. S-ar putea să ajungi să te simți vinovat de părăsirea familiei pentru a merge la serviciu, de exemplu, și apoi te vei simți vinovat de părăsirea locului de muncă pentru a te duce acasă la familie. Poți ajunge astfel într-o stare de vinovăție perpetuă care să îți scadă calitatea vieții. Dacă ai astfel de probleme și te simți vinovat din orice, încearcă să discuți cu un terapeut.

Citește mai mult AICI!