Ziua femeilor necuminți

Nu m-am jucat vreodată cu sabia în copilărie și nici nu țin minte să îmi fi dorit. Dar nici nu m-a încurajat cineva vreodată să încerc. Sabia nu exista decât poate în poveștile cu Făt-Frumos care se lupta cu Zmeul pentru Ileana Cosânzeana. Dar și Făt-Frumos abandona sabia pentru luptă dreaptă, așa îmi amintesc că scria în cartea cu Povești Nemuritoare. Oricum ar fi, Ileana Cosânzeana nu primea sabie neam. Au trebuit să treacă niște ani să descopăr că de fapt mie îmi place să mă joc cu sabia. Mulți ani.

Nu e așa de simplu să îți dai seama ce îți place sau ce vrei. Mai ales când peste tine vin avalanșe de dorințe de la generații de părinți, bunici sau de undeva din aer, din basme, din așteptări mute. Să fii cuminte. Să vorbești frumos și numai întrebată. Să nu deranjezi. Pare că ajută să ai părul blond (nu că ar fi ceva rău în asta).

La sală am ajuns acum cincisprezece ani după multe ezitări, la capătul cărora m-am dus măcar să mă uit. Nu țin minte să fi văzut vreo altă femeie și bărbații nu păreau cei mai prietenoși. Cădeau cu zgomot pe o saltea tare și din când în când scoteau niște sunete scurte. Fratele meu făcea deja aikido de ani buni și își exersa cu rezultat și încântare tehnicile pe mâinile mele. Nu înțelegeam prea bine ce făcea, deși îmi explica savant că se formează un z” și o pârghie etc. Radia de satisfacție. (Vindea bine de atunci). Voiam și eu.

A fost o alegere fericită, văd acum. Ani la rând am fost cel mai adesea (dar nu întotdeauna) singura femeie pe o saltea cu douăzeci de aikidoka (parcticanți de aikido). Aikido nu e însă orice artă marțială. Puterea fizică ajută mai puțin. Important e spiritul, prezența. Și femeile au mult spirit. Nu am mai multă forță decât un bărbat, dar pot fi mai rapidă. Mai perseverentă în căutarea acelei posturi, a acelui punct din care greutatea partenerului devine irelevantă. În aikido corpul descrie linii ample, curbe, fluide. Feminine, chiar. Nesurprinzător, să îți găsești și să rămâi în propriul centru este și aici cheia. Am învățat însă că femeile fac asta mai ușor decât bărbații.

Mi-a fost de multe ori frică. Mai întâi de căderea peste mână, apoi de proiectări în forță, sau de o clipă de neatenție în practica de boken (sabie japoneză de lemn). Mi-a fost frică să nu fac rău. Doar că puține lucruri pe lumea asta au mai mare putere decât răbdarea și pașii mici. După aceeași tehnică din nou, și din nou, și din nou urmează o alta despre care crezi că nu-ți va ieși niciodată.

Aikido nu se întâmplă de unul singur. Ai un partener pe mâinile căruia te dai. Așa cum și el își pune încrederea în tine. Că o să îl protejezi. Că o să fii în armonie. Că o să fii cu el în tehnică fără rezerve. Poate că asta e lupta dreaptă pentru care Făt-Frumos abandona sabia.

Am împărțit ani de zile salteaua cu bărbați cu care am, de fapt, multe în comun, chiar dacă sunt femeie. Aceeași căutare. O variantă de sublimare a fricilor sau violențelor trăite, văzute sau simțite în copilărie pe stradă, acasă sau aiurea. Și aceeași bucurie greu de pus în cuvinte că există un loc unde suntem egali, unde nu contează decât tehnica pe care o faci acum. Și trebuie să spun, de puține ori văd bărbați mai încântați decât uke-le meu (partenerul, cel care atacă) în timpul unei practici. Cred că în secret toți bărbații ăștia așteaptă să găsească o femeie care să le dea o mamă de bătaie. (E posibil ca fraza asta să mă coste, dar merită. Mai ales că e adevărat).

Povești despre Cosânzene luptătoare aduc pe tatami fetițe și femei gata să încerce fructul oprit sau poate redescoperit. (În Japonia și femeile deveneau samurai, pentru a-și apăra familia.). Și aștept ziua în care vor fi pe saltea la fel de multe centuri negre femei și bărbați.

Așa că eu ziua lor aș vrea să o sărbătoresc. Ziua femeilor necuminți. A femeilor care ies din tipar. Care luptă. În felul lor, cu armele lor. Care nu se lasă și își iau de la viață ce vor. Cum ar fi să se joace cu sabia, oricare ar fi ea în povestea lor.

Text: Roxana Grămadă, specialist în comunicare şi instructor de aikido – 3 Dan Aikido Aikikai. Foto: Andrei Florin Ivănescu.

Categorii Lifestyle