Pregătită de menopauză? Nu, aștept un bebeluș!

După ce patruzeci și trei de ani a crezut că este imposibil să devină mamă, Bianca Nuțu a descoperit pe propria piele că… niciodată să nu spui niciodată. Și nu doar sarcina a luat-o prin surprindere, ci și toate schimbările fizice, emoționale și psihice prin care a trecut (și despre care nu o avertizase nimeni). Îți împărtășește azi, fără filtru ce a ajutat-o să se simtă mai bine atât privindu-se în oglindă, cât și în sinea ei.
 
Când ani la rând, mai mulți medici mi-au spus că mie nu mi-a fost rezervată experiența maternității pe acest pământ, la un moment dat, am făcut pace cu acest gând și m-am bucurat de viața mea fără copii. Aș minți să spun că simțeam vreun gol, vreo neîmplinire. Doar că din momentul în care am dat cu ochii de cele două liniuțe roz și i-am ascultat prima dată bătăile inimii în cabinetul domnului dr. Mândroc, nu am putut să îmi mai imaginez cum ar fi fost să trăiesc de aici încolo fără băiețelul meu. Nu a trecut mult timp și am început să comand cărți și să devorez podcast-uri despre puericultură. Mai mult, în nopțile în care aveam insomnii, încercam să-mi dau seama ce mă așteaptă ascultând confesiunile de pe social media – mame care glorificau experiența sau care, dimpotrivă, le serveau urmăritorilor scenarii înfiorătoare. În realitate, nimeni nu m-a pregătit pentru ce urmează, cu excepția specialiștilor – ceea ce vă recomand și vouă dacă sunteți pe cale să aduceți un suflețel pe lume.
 
Caruselul emoțional
Da, am cunoscut o bucurie greu de descris. Doar că bucuria s-a ținut mereu de mână cu frica. Frica de la început, când fiecare durere pare un avertisment. Frica dinaintea analizelor. Frica de a deschide rezultatele. Frica de a întreba medicul dacă totul este bine și de a aștepta răspunsul, încercând să-i citesc expresia înainte să vorbească. Frica aceea pe care nu o mărturisești întotdeauna, pentru că toată lumea îți spune să gândești pozitiv, iar tu ajungi să te simți vinovată pentru propriile temeri. Și ca și cum nu era suficient că eram mereu în alertă, prin luna a opta, stările de anxietate și atacurile de panică m-au dat complet peste cap. Am fost inspirată să îi cer sprijinul psihoterapeutului Iulia Diana Pop, deși inițial, mă gândisem că e mai degrabă indicat să discutăm în perioada postpartum – perioadă faimoasă pentru posibile depresii și stări mai ciudate. Dacă ar ține de mine să dau o lege, aș propune ca mamele să fie susținute de un expert în sănătate emoțională. Nu minimizez cât de important este să te susțină cei din familie, partenerul și prietenii, ba chiar fac o diferență majoră, dar nu este suficient.
 
Cui îi este frică de diabet gestațional?
Dacă v-ați făcut părerea că partea cea mai provocatoare a sarcinii a fost să îmi gestionez emoțiile, ei bine, diagnosticul de diabet gestațional a fost în concurență foarte strânsă. După testul de toleranță la glucoză (care nu a fost nici pe departe un coșmar așa cum e prezentat de gura lumii), cu rezultatele în față, primul impuls a fost să mă învinovățesc. M-am întrebat dacă am făcut ceva greșit, dacă am mâncat nepotrivit sau dacă aș fi putut preveni totul. Apoi am aflat ceea ce cred că ar trebui să audă orice gravidă din prima zi: diabetul gestațional nu apare pentru că ai exagerat cu „dulcele”. Este rezultatul modificărilor hormonale din sarcină, iar unele dintre noi sunt pur și simplu mai predispuse să îl dezvolte. Diabetul gestațional nu trebuie însă nicidecum tratat cu superficialitate sau neglijat. Eu am intrat rapid în programul Gestational Balance dezvoltat de dr. Andra Balcangiu Stroescu, medic specialist diabetolog. Cel mai important lucru pe care l-am învățat a fost să nu intru în panică. Cu ajutorul monitorizării constante a glicemiei, al unui tratament și un plan alimentar personalizat, diabetul gestațional poate fi ținut sub control.
 
Ai față de mamă de băiat!
Ce-i drept, tenul meu arăta mai luminos ca niciodată. Dar așa cum avea să îmi explice medicul meu dermatolog Gabriel Balcangiu-Stroescu, era strict o coincidență și nu avea nicio legătură cu sexul bebelușului. Evident, pe timpul sarcinii, pielea are în continuare nevoie de îngrijire și de o rutină cât mai blândă. „Este contraindicat să folosești retinol, acid salicilic (chiar și în concentrație de 2 %) sau să apelezi la proceduri agresive (lasere, injecții cu toxină botulinică). Recomand în schimb acidul azelaic (care oferă și protecție pentru melasmă și reduce și activitatea glandei sebacee). Pentru curățarea și hidratarea tenului, produsele pe bază de acid hialuronic, niacinamide sau vitamina C pot fi folosite în siguranță. Pentru exfoliere, alege creme cu acid glicolic sau lactic în concentrație de maxim 2%. Și bineînțeles, nu uităm de cremele solare cu filtru mineral, îmbogățite cu dioxid de titan și zinc, care spre deosebire de cele chimice, nu se absorb.
Sunt reguli simple, dar de maxim efect. Eu sunt dovada.
 
Text scris de Bianca Nuțu în Revista A List Magazine nr. 40

Sursa foto: Hepta