Povestea cafenelei mele – Utopia Coffee Bar

Să ieși la o cafea, în oraș, cu prietenii este, de mult timp, un pretext obișnuit pentru socializare. Dar să poți să aduci cu tine și pe cel mai bun prieten necuvântător, asta e ceva special. Așa cum este și povestea cafenelei Utopia Coffee Bar.

Puțini au curajul de a transforma pasiunea pentru cafea într-o afacere, poate și pentru că, de fapt, este nevoie de mai mult: de timp, de motivație, de dedicare, de sincronizare și de ajutorul celor dragi, familie și prieteni. Un business, chiar și cu un preparat pe care îl consumau zilnic, a fost o aliniere a mai multor nevoi și dorințe pentru Andrei Alecu și pentru soția lui, Christiana. „Cel mai probabil o să sune a clișeu, dar cafeneaua, ca business, ne-a ales pe noi. Utopia s-a născut acum aproape patru ani, la intersecția dintre trei lucruri: dorința de a schimba peisajul pe plan profesional, atracția față de piața efervescentă a cafenelelor și găsirea primei locații. Numele l-am ales în clipa în care, fiind în Bali, în vacanță, am ascultat într-un taxi muzică românească. Melodia care mi-a atras atenția a fost Utopia (Sylvio). Numele de Utopia pentru cafenea era în top trei al preferințelor, dar fără să luăm vreo decizie clară. Am zis că dacă nici acela nu este un semn, atunci care mai este?”, povestește Andrei Alecu.

De la idee până la punerea în practică au mai fost câțiva pași importanți de făcut, mai ales că cei doi și-au dorit să o transforme într-o afacere de familie. „Este un business de familie deținut și operat de mine și de soția mea, căreia i se datorează mare parte din succesul Utopia – un succes mic sau mare, așa cum este el –, și căreia nu îi mulțumesc îndeajuns de mult! Atât eu, 32 de ani la acel moment, cât și Christiana – Bibi pentru prieteni –, 30 de ani atunci, aveam locuri de muncă când am găsit sediul și amândoi aveam nevoie de o schimbare de peisaj. La ea, schimbarea de peisaj era mai urgentă. Și-a dat demisia în prima săptămână de viață a cafenelei Utopia, pentru a se dedica în totalitate iar restul este istorie. Eu am mai tras de timp aproape doi ani, până să iau decizia”, mărturisește Andrei.

Politica dog friendly

Ineditul cafenelei a venit chiar de la început, în forma sediului, apoi a designului și, nu în cele din urmă a politicii dog friendly. „Ne-a prezentat un prieten locul. Știa că fostul chiriaș era nerăbdător să plece din cartierul Primăverii. La acel moment, am avut posibilitatea închirierii unui singur garaj, dar, în scurt timp, ne-am extins și cu garajele de lângă. De cum am intrat în acel spațiu, am știut că trebuie să facem o cafenea. Nu erau multe prin oraș care să fie într-un simplu garaj.

Pentru partea de design, ca și pentru multe altele, apelam la prieteni. Preferam de 1000 de ori să colaborăm cu prietenii. Dacă mai au și studii în acest sens este perfect, iar Christina (Habitech Studio) și Carla (Amănunt Studio) sunt ajutoarele noastre de încredere. Amândouă fac o treabă foarte bună. Christina tocmai ce ne-a dovedit asta cu noua locație din cadrul Win Herăstrău. Mulțumim, Christina!”.

Parte din familie, Sasha a transformat cafeneaua într-un dog friendly place. Și, cum spuneam la început, dacă pentru unii ieșitul din casă are ca scop căutarea cafelei perfecte, pentru alții, găsirea locului în care să se simtă speciali, acceptați cu patrupedul familiei, este o misiune pe care o iau foarte în serios.

„Cum altfel să fie cafeneaua noastră când noi, la rândul nostru, suntem mari fani ai câinilor și când Sasha, Westie-ul nostru de 12 ani este mascota cafenelei? Este și pe post de aspirator, în oricare dintre cele trei locații Utopia: se asigură că nu a scăpat cineva vreo firimitură de bananabread, chiar dacă nu are voie să mănânce așa ceva. Era culmea ca tocmai noi să interzicem câinii la cafenea. Am locuit patru ani la Viena, iar acolo câinii erau bineveniți în restaurante, magazine, oriunde. Am luat-o și noi pe Sasha, acum câțiva ani, tot la Viena, și aș putea jura că a fost mai bine primită în restaurante decât noi”, își amintește Andrei.

Cafeaua utopică

Și totuși, la Utopia este vorba în primul rând despre cafea și despre oamenii care îi trec pragul. „Prima cafea băută de mine a fost acum mulți ani, alături de mama mea, împătimită a cafelei și ea. Băută este, de fapt, mult spus. Am gustat de la ea și mi-a plăcut, pe loc, gustul. Țin minte că eram mic și nu prea aveam voie să beau cafea. Abia așteptam momentul când o să cresc și o să pot bea câte cafele voi dori”, râde Andrei, apoi continuă: „Acum, când mă gândesc la cafeaua perfectă, este aceea care îți place ție, cu gustul căreia te-ai obișnuit, în atmosfera care îți place, cu persoanele cele mai dragi ție. NU cred că există o rețetă. Sunt sigur că pentru mulți, cafeaua perfectă a fost servită pe trotuar și pe gardurile din jurul Utopia Primăverii, în plină pandemie, în timp ce pentru alții, ibricul pregătit acasă este inegalabil. În ceea ce privește clientul Utopia, acesta are peste 30 de ani, este educat, a călătorit mult, bea din ce în ce mai mult coldbrew tonic, iar când optează pentru cafele cu lapte, poate ar fi greu de mulțumit dacă nu ar avea să-și aleagă dintre cele cinci tipuri de lapte alternativ. Îi place să se răsfețe cu câte ceva alături de cafea și, deși îi place mult bananabread, alege produsele fără gluten, pentru că încearcă să fie atent la ce consumă.”

Dificultăți și visuri
Și, dacă până acum am vorbit despre cum devine o dorință realitate și despre cât de prietenos poate fi un loc, pentru cei care sunt implicați într-un business, faptul că visul vine la pachet și cu dificultăți, dar și cu așteptări noi, asta ține tot de realitate. „Ce este dificil acum? Forța de muncă, forța de muncă și forța de muncă. În ordinea aceasta. Sunt extrem de greu de găsit angajați. Salariul nu mai este atât de important. Zilele libere în weekend au devenit mai importante. Zgomotele făcute de râșnițe și espressor (deși șocant, dar lucrezi într-o cafenea) sunt, mai nou, factori perturbatori, la care de multe ori rămânem fără răspuns. Avem noroc să avem în echipă și oameni serioși iar Raluca, barista din Primăverii, ne dovedește poate că fetele sunt mai serioase decât băieții și că sunt dornice să învețe!”

Iar dacă afacerea ar merge și mai bine, care ar fi următoarele sedii de vis? „Viena, a doua mea casă, prin prisma celor patru ani petrecuți acolo, la facultate. Londra, deoarece sunt niște cafenele absolut geniale acolo și mi-ar plăcea să ne măsurăm forțele. Madrid, o metropolă cu o ascensiune fulminantă, după părerea mea, și cu un număr ridicat de turiști”, spune Andrei. Și, poate, în acele drumuri, s-ar lega și un parteneriat cu o celebritate pentru că, nu-i așa, o cafea bună merge bine cu oamenii la care ții sau pe care îi admiri. „Roger Federer sau Michael Jordan, doar pentru a putea să fac o poză cu ei și să le cer un autograf.”

Foto: Utopia.