5 super ilustratoare românce care ne plac: Alexia Udriște (I)

Se spune că o imagine face cât 1000 de cuvinte. În cazul lor, e vorba despre o imagine ilustrată. Își reprezintă lumea interioară și pe cea exterioară prin desen. Am stat de vorbă cu cinci ilustratoare românce despre cum și-au descoperit pasiunea, despre amprenta personală și colaborările de suflet.

Alexia Udriște-Olteanu

www.alexiaudriste.com

“Nu mă satur să desenez flori și păsări!”

Alexia ilustrează cărți, pe care le și citește cu nesaț. A lucrat pentru branduri precum Pandora, Tommy Hilfiger, Kinder, Mega Image, Jacobs, Zexe și, de curând, Savatore Ferragamo. De câteva luni, este și tânără mamă.

 

Cum ți-ai descoperit pasiunea?

Cred că undeva ascunsă bine a stat mereu nevoia de a crea lucruri. Cred că ilustrația e doar o parte din povestea înspre care am avut mai mult curaj să mă îndrept. Acum 5 ani, mi-am dat seama că e un domeniu pe care vreau să îl explorez mai mult și, de la una la alta, am ajuns să fac asta full time.

Ce te inspiră când te apuci de lucru?

Mă inspiră foarte mult lecturile mele și timpul petrecut afară, în natură, observând lucruri de-aproape cu aparatul de fotografiat sau pur și simplu uitându-mă la frunze și insecte. Mă inspiră tihna casei, sentimentul ăla de liniște pe care-l ai când toate-s la locul lor și cafeaua e aburindă pe masă, deși rareori apuc să o beau câtă vreme e caldă. Sunt o mulțime de lucruri în care îmi găsesc inspirația – de cele mai multe ori, lipsa curajului îmi pune probleme.

Ai tabieturi pe care trebuie să le respecți când creezi?

Mi-am dezvoltat în timp un ritm care mă ajută. Cel când aranjez la zero pe masa de lucru materialele de care am nevoie, cana cu ceva bun de băut, paharul de apă, cârpa. Aleg un podcast pentru fundal și mă apuc de treabă. Nu pot lucra cu muzică, e musai să am în background informație care îmi trezește interesul. Contează mult să știu că restul lucrurilor de pe lista din zi sunt tăiate, că pot să mă concentrez doar pe imaginea pe care o lucrez.

 

Ce desen/lucrare/proiect au fost cel mai greu de realizat?

Cred că cel mai greu mi s-a părut de coordonat proiectul broșurii B-Life. La momentul lansării brandului eram tare însărcinată, iar presiunea de a ilustra și de a fi “prezentă” mi s-a părut foarte greu de gestionat. Am ilustrat foarte mult stând în pat, iar acuarela nu-i prietenă cu odihna. Altfel, fiecare proiect vine cu provocări și am avut o groază de nopți nedormite din cauza muncii. Am pus însă stop acelui ritm, iar acum am provocări care țin de organizare și de a îmbina rolul de părinte cu cel de artist full time. Ce-i drept, lucrez la cele mai frumoase proiecte de până acum, dar “greu” a căpătat un cu totul alt sens.

 

Ce desenezi cu cea mai mare plăcere?

Flori și păsări. Nu mă satur! 

 

Care sunt colaborările cele mai dragi de până acum?

Recenta colaborare cu Ana Consulea și Zexe Braserie este cu siguranță printre cele mai dragi colaborări. Urmează colecția de textile lucrată cu Molcush și n-am cum să nu menționez alăturarea cu Salvatore Ferragamo pentru parfumurile Signorina. O plăcere! 

 

Cum ți-ai descrie stilul?

Îmi este foarte greu să găsesc cuvinte care să descrie ceea ce fac, fiindcă în general mă concentrez mai mult pe rezultat și pe proces. Îmi place să cred că e un stil în continuă schimbare. Am trecut de etapa când îmi doream să  am proiecte care “să se asorteze”. Ilustrația pe care ajung să o lucrez oscilează mult între zona realistă și cea naivă. Îmi place să mă joc, iar fiecare proiect vine cu o serie de nevoi pe care caut să le îndeplinesc pe măsura fiecărei situații. Nu mai vreau coerență, vreau să-mi placă și-atât.

 

Ești mamă de curând. Cum jonglezi între desen și fiica ta, Tilda?

De când Tilda merge de-a bușilea, pot spune că jonglez cu lucrurile la propriu. Lucrez mult când ea doarme și mă închid uneori într-o cameră pentru liniște, dacă deadline-ul o cere. Mă bucur mult de tot timpul în care tatăl ei este acasă. Învăț să deleg și să cer ajutor. După venirea Tildei, am simțit un boom de inspirație în mine. Credeam că voi vrea să iau o pauză, dar mi-a priit pe toate planurile prezența ei – bine, mai puțin în ce privește somnul 🙂 

 

Foto: arhiva personală