Este, totuşi, tristeţea un lucru atât de rău? Este ceva de care ar trebui să fugim atât de tare şi, atunci când o simţim, să ne ascundem de ceilalţi? Psihologul Raluca Anton analizează.
Încep să cred tot mai mult că a fi trist este o artă. A ști să stăm cu propriile emoții, să le înțelegem, să le acceptăm, să le conținem poate deveni una dintre cele mai puternice bătălii pe care generațiile noastre trebuie să le ducă. Suntem, odată cu social media, invadați de bucăți de viață fericită, de zâmbete largi și selfie-uri care arată veselie. Mai mult, oriunde ne-am întoarce, găsim nenumărate soluții la cum să devenim fericiți, la cum să alungăm tristețea folosind articole, cărți, aplicații, intervenții care rezolvă subiectul în doar o întâlnire.
Și iată cum „a fi fericit” se transformă într-un act de performanță. Iată cum facem o tranziție – de la a trăi cu adevărat aceste emoții pozitive la a ne asigura că le trăim mai intens decât alții, mai frecvent decât alții și, mai mult, la a fi siguri că ceilalți ne văd pe podium cu premiul în mână (fericirea este pentru câștigători și tristețea pentru perdanți, nu-i așa?!). Este, totuși, tristețea un lucru atât de rău? Este ceva de care ar trebui să fugim atât de tare și, atunci când o simțim, să fugim ne ascundem de ceilalți? Îmi amintesc de o doamnă care a trecut pragul cabinetului acum ceva vreme și mi-a spus că este tristă pentru că se întâmplă multe lucruri dificile în viața ei și ea își dă seama că tristețea asta o încurcă. Ea nu avea timp să o simtă. Și pot înțeleg și asta.
Avem atât de multe opțiuni în ultimii ani încât a simți tristețe este ultimul lucru de pe lista noastră. Pe de altă parte, însă, tristețea face parte dintre emoțiile noastre de bază, alături de furie, frică, dezgust și bucurie. Practic, suntem născuți să o simțim, iar creierul nostru este în așa fel programat încât ne anunță că se întâmplă ceva ce nu îi place doar folosind aceste emoții negative de bază.
Are sens să nu ne placă să le trăim. E de înțeles că vrem să scăpăm de emoțiile neagtive cât mai repede. Doar că felul în care încercăm să facem asta nu face decât să producă opusul. Emoțiile negative au, în primul rând, nevoie să fie înțelese.
Avem nevoie să știm de ce simțim tristețe, de unde vine ea, ce poveste ne spune. Practic, tristețea are nevoie să fie ascultată. Apoi, tristețea are nevoie să fie acceptată. Ea este acolo cu un motiv și, chiar și atunci când tot fugim de ea, ea face ce știe mai bine: se ține după noi și chiar dacă nu este tot timpul foarte vocală, stă undeva în spatele minții noastre, ascunsă după evenimentele la care participăm, oamenii cu care vorbim, serialele la care ne uităm, paharele de prosecco așteptând momentul de liniște în care să vină să ne spună: „Hei! Mă asculți și pe mine puțin?”.
Apoi tristețea ne scoate în evidență niște nevoi. Și ea vrea să ne oprim din tot ce facem și să ne întrebăm: „Ce aș avea nevoie să se întâmple acum? Cine aș avea nevoie să se întâmple acum?”. Și, în tot acest demers, tristețea s-ar putea să aibă nevoie de un partener de drum. Ea se liniștește atunci când simte conectare, atunci când simte că alături de noi mai este cineva. Doar că, în tot acest tumult de poze zâmbitoare, e nevoie ca în intimitatea vieții noastre să îi facem loc acelei persoane care ne oferă această conectare, care ne oferă acea îmbrățișare, fără să ne ofere soluții la probleme pe care nici noi nu le înțelegem într-un moment anume. Emoțiile noastre au rar nevoie de soluții, ele au nevoie de conectare și de un spațiu de siguranță în care să se exprime fără a fi judecate și fără a fi alungate.
A simți tristețe este mai valoros decât ne putem imagina. Dați-vă voie să fiți triști! Nu este nevoie să fim pozitivi tot timpul! Explorați-vă emoțiile, vedeți de unde vin și căutați nevoia pe care aceste emoții o subliniază. Abilitatea de a sta în fața propriilor emoții negative este un mai mare semn de sănătate emoțională decât a simți tot timpul bucurie.
Raluca Anton, @raluca_anton, este psihoterapeut specialist format în știinta relațiilor. Astfel, munca pe care o desfășoară zilnic este pentru a construi relații și comunități mai sănătoase din punct de vedere relațional. Pe Raluca o puteți urmări în fiecare miercuri de la 21:30, alături de Diana Lupu, la Love is Fun, but Complicated pe Facebook-ul A List Magazine.
Articol publicat în ediția print A List Magazine, nr 14
Foto: Sorin Badea, Oliver Paaske, Sharon McCutcheon/ Unsplash
Selena Gomez și logodnicul ei, Benny Blanco, își lansează primul album împreună
Selena Gomez (32 de ani) și logodnicul ei, Benny Blanco (37 de ani), își duc povestea de dragoste…
Leonardo DiCaprio revine cu un nou film- ”One Battle After Another”
După mai mult de un an de pauză de pe marile ecrane, Leonardo DiCaprio (50 de ani) revine…
Am testat în redacția A List Magazine funcțiile de rezistență la apă ale noilor telefoane OPPO Reno13 Series
Am avut ocazia să testăm în redacția A List Magazine noile telefoane OPPO Reno13 Series și am fost…
Cum își educă Beyoncé cei trei copii
Beyoncé povestește despre stilul de parenting adoptat pentru creșterea celor trei copii pe care îi are cu Jay-Z…
La 57 de ani, Nicole Kidman este cel mai bine plătită actriță din lume
Nicole Kidman este cel mai bine plătită actriță din lume, a dezvăluit Forbes, după ce publicația a contorizat…
Bruce Willis a împlinit 70 de ani
Bruce Willis a sărbătorit împlinirea vârstei de 70 de ani, alături de fosta soție, Demi Moore, și de…
Patrick Schwarzenegger și iubita lui, într-un pictorial pentru Kim Kardashian
Patrick Schwarzenegger și logodnica lui Abby Champion apar în cea mai nouă campanie publicitară a brandulului de lenjerie…
Cum arată și ce mai face actrița Tiffani Thiessen, la 51 de ani
Actrița, cunoscută mai ales datorită rolurilor din seriale precum Salvați de clopoțel și Beverly Hills, 90210, a povestit în…
A fost publicat testamentul lui Gene Hackman, iar copiii săi nu sunt menționați în document
Testamentul legendarului actor Gene Hackman a fost făcut public la câteva săptămâni după moartea sa. Ultima actualizare a…