Violistul Răzvan Popovici: „În pandemie am redescoperit că tenacitatea și optimismul sunt preferabile stagnării și descurajării”

Violistul Răzvan Popovici s-a născut la Bucureşti într-o familie de muzicieni şi a început studiul violei cu tatăl său, Mugur Popovici. A studiat la Salzburg, Paris şi Freiburg cu Peter Langgartner, Jean Sulem şi Wolfram Christ.

A cântat ca solist în sala Filarmonicii din Köln, Festspielhaus Baden-Baden, Ateneul Român din București, Prinzregententheater din München şi Théâtre des Champs-Elysées din Paris alături de Orchestra de Cameră din Köln, Orchestra de Cameră din Kobe, Orchestra Națională Radio din București, Filarmonica „George Enescu”,  Filarmonica Transilvania din Cluj, Chaarts Chamber Artist din Zürich sau Kamerata Kronstadt.

Răzvan Popovici a colaborat cu Juliane Banse, Shlomo Mintz, Konstantin Lifschitz, Natalia Gutman, Nobuko Imai și mulți alți mari artiști ai scenei mondiale, iar astăzi ne dezvăluie câte ceva despre ce a însemnat pandemia pentru un artist de asemenea calibru și cum vede lucrurile din viața sa, după această perioadă tulbure.

Cum a fost pandemia de Covid pentru dvs. ca artist? 

Pe de o parte, mi-a lipsit, desigur, scena de concert și bucuria de a împărtăși muzica cu publicul. Pe de altă parte, pentru mine a fost o perioadă fertilă, de acumulări neașteptate, deoarece am avut în sfârșit răgazul necesar să studiez, să dedic timp și atenție instrumentului meu și unor lucrări noi. Ceea ce am reușit să învăț și să aprofundez în aceste luni, poate aș fi putut realiza în nebunia unui an întreg de activitate „normală”, deci câștigul a fost imens. În plus, am avut timp să citesc, să văd filme, să îmi savurez cafeaua în grădină împreună cu soția mea – „dulci nimicuri” pentru care, în timpul activităților intense dinainte de perioada de izolare, nu aveam tihna necesară.

Cu ce ați înlocuit concertele în ultimul an? Pentru cine ați cântat în ultima perioadă?

Pentru SoNoRo pandemia a fost, ca și pentru toate celelalte inițiative culturale, o tăiere momentană de aripi, dar am reacționat rapid, cu spontaneitatea care ne caracterizează, și am reușit să salvăm cât mai amplu activitățile lunilor martie-iunie, astfel că am susținut concerte în perioada iulie-decembrie 2020. Am replanificat pentru a doua jumătate a anului trecut workshop-urile SoNoRo Interferențe, care aveau loc de obicei în luna aprilie, am regândit seria de concerte SoNoRo Conac, cu o primă tranșă de concerte open air. Am organizat cu succes ediția a II-a a noului nostru festival SoNoRo Musikland, iar una dintre performanțele pe care le-am obținut a fost să organizăm ediția aniversară a Festivalului SoNoRo XV, un tur de forță pentru mine și echipa mea, deoarece am regândit de șapte ori arhitectura festivalului, în contextul unor schimbări care se anunțau de la o zi la alta.

De la ce vârstă ați început să studiați instrumentele muzicale? Și de ce ați ales viola?

Deși provin dintr-o familie de muzicieni, părinții mei nu m-au obligat în niciun fel să mă apropii de muzică, am studiat de plăcere. Așadar, am început studiul pianului la 6 ani, al vioarei la 8 ani, iar la 13 ani al violei, care avea să devină instrumentul pe care m-am specializat. La 15 ani m-am mutat în Germania, iar în jurul vârstei de 18 ani mi-am dat seama că îmi doresc o carieră muzicală, în urma participării la un concurs pentru tinere talente. Am studiat la conservatoarele de la Salzburg, Paris și Freiburg și am început să interpretez imediat după finalizarea studiilor la Filarmonica din Berlin.

Cât despre violă, e un instrument cu un timbru mai profund, fiind liantul dintre vioară și violoncel. Cineva foarte inteligent spunea că viola e un instrument atât de complex pentru că trebuie să sune în registrul acut, în partea de sus, ca vioara, în registrul de jos ca violoncelul și în registrul median sună ca viola, deci reprezintă trei instrumente în unul singur. Cu acest instrument cu cât devii mai bun, cu atât obții o paletă de interpretare mai variată.

Ca director al proiectelor SoNoRo, cum vedeți din punct de vedere organizatoric aceste activități artistice?

O întrebare inspirată, căci eu am cel puțin două roluri – cel de muzician și cel de manager cultural. Ambele îmi solicită la maximum timpul și energia, deoarece ca muzician e necesar să repet constant pentru a mă prezenta în cea mai bună ipostază artistică în fața publicului. Ca manager cultural, exigențele mele sunt maxime pentru că de organizarea riguroasă depinde succesul unui eveniment și al fiecărui concert. Să nu uităm că proiectele SoNoRo au avut și au sponsori și parteneri fără de care nu ar fi fost posibile, deci încrederea lor ne onorează și ne obligă să performăm la cel mai înalt nivel.

Cum vedeți publicul nostru în relația cu muzica clasică?

Muzica clasică este la fel ca orice altă muzică, te poate încânta sau poate să nu-ți placă. Mă voi referi în continuare la muzica de cameră, genul muzical al tuturor proiectelor SoNoro, în care există un spectru atât de vast încât oricine poate descoperi ceva splendid. Mai ales la festival, cu repertoriul pe care îl propunem, cred ca au fost sute de piese cântate în premieră în cei 15 ani de existență. La fiecare concert invităm oamenii să fie curioși, să aibă dorința de a descoperi, iar atunci vor fi răsplătiți. Și noi, la SoNoRo, am fost pe deplin răsplătiți de-a lungul anilor, căci au venit la concerte din ce în ce mai mulți oameni dornici să descopere muzica de cameră, acest gen atât de intim și de profund, iar bucuria noastră este mereu reînnoită atunci când ne reîntâlnim cu un public fidel și din ce în ce mai experimentat.

Care este cea mai importantă lecție învățată în pandemie?

Cred că este o lecție compusă din mai multe atribute – răbdarea, optimismul, speranța, grija față de cei din jur, îngăduința față de tine însuți, lucrurile noi pe care le-ai învățat.

Care a fost cea mai grea perioadă din viața dvs.?

Nu cred că există o perioadă „cea mai grea” din viața mea, însă cred că au fost foarte dificile perioadele din studenție, mai exact ucenicia absolut necesară pe drumul oricărui artist; mai ales pentru că erau legate de incertitudine, teamă și lipsa încrederii în sine.  Spre norocul meu, firea mea optimistă le-a gestionat corect și am reușit să le depășesc cu bine.

Credeți că în ultimul an ne-am apropiat mai mult de tradiții, de natură, de familie?

Cu siguranță că am dedicat mai mult timp familiei, după cum spuneam anterior. Ne-am redescoperit partenerii și pe noi înșine, am vorbit mai mult cu părinții și prietenii noștri, am avut timp de reflecție pentru valorile în care credem și care ne ghidează.

Pentru cei care locuiesc la casă și au grădină, perioada de carantină a fost mai ușor de gestionat. După relaxarea restricțiilor, cred că am privit altfel copacii din mediul urban și natura în stare vibrantă din mediul rural, regăsindu-le cu încântare. Cât despre tradiții sau obiceiuri, probabil că fiecare dintre noi le-a privit altfel în perioada la care ne referim, deoarece ele sunt cele care dau savoare unei familii, comunități sau țări.

Ne gândim mai mult la sănătate acum? Credeți că prevenția are un rol important în viața unui om?

Sigur că în acest context de vulnerabilitate, starea de sănătate a devenit esențială, cum ar trebui să fie în general. A fost complicat să trăim în atâta incertitudine și sper că am învățat lecția necesară pentru a fi mai responsabili cu noi înșine și cu ceilalți. Cât despre prevenție, cumpătarea reprezintă calea de mijloc și o practică dezirabilă atunci când este implicată sănătatea, iar spiritul treaz și atitudinea optimistă rămân mai departe factorii-cheie ai unui sistem imunitar bun.

A avut pandemia și o parte bună, să spunem?

La nivel personal, cum am exprimat la început, am putut să fac lucruri pe care în mod obișnuit le fac mai puțin sau chiar deloc, mai ales în anumite perioade. Din punct de vedere profesional am redescoperit că tenacitatea și optimismul sunt preferabile stagnării și descurajării, astfel încât am avut perseverența și curajul de a mă exprima atât ca muzician, cât și ca manager cultural, chiar și în acest context dificil.

Cum arată o zi din viața dvs. ca artist? 

Aș spune că arată ca o zi din viața multor profesii, dar e posibil să existe și câteva diferențe, mai ales atunci când călătoresc (iar călătoriile profesionale reprezintă o parte consistentă din viața mea). Pe scurt, reperele unei zile sunt: cappuccino-ul de dimineață, e-mailuri, repetiții, întâlniri cu sponsori și colaboratori, bagaje, deplasări cu mașina sau avionul, în funcție de țara în care concertez. Seara târziu, după concert, un pahar de vin și cina cu prietenii sau colegii muzicieni fac ca finalul zilei să mă împlinească.

Ce muzică ați ascultat în pandemie?

Dat fiind faptul că am cântat și studiat atât de mult, trebuie să mărturisesc că nu prea am ascultat altă muzică. Astfel m-am putut bucura extraordinar de liniște și multe cărți bune, acompaniate, desigur, de un ansamblu cameral extrem de vesel, format de păsărele care locuiesc în jurul grădinii noastre.

Ce pregătiti pentru perioada următoare?

Pentru lunile de vară avem deja programate concertele pe care le vom susține în cadrul SoNoRo Conac (5-14 iulie) și al festivalului SoNoRo Musikland (30 iulie-8 august).

Dacă Musikland, aflat anul acesta la a III-a ediție, se va desfășura preponderent în zona Brașovului și a colinelor Transilvaniei, invitând publicul să descopere valorile culturale și arhitectonice ale acestei zone, Conac, ediția a IX-a, invită la o călătorie în jurul întregii țări și la o transportare în istorie prin concerte în edificii care au fost martore ale unor momente importante în timp, iar acum s-au reinventat într-un context ancorat în realitatea zilelor noastre.

Turneul Conac va începe în București, pe 5 iulie, la Templul Coral, reabilitat minunat și care, pe lângă ceremoniile religioase iudaice, găzduiește și evenimente culturale care îl fac accesibil și publicului din alte comunități religioase. Printre muzicienii SoNoRo care vor concerta pe 5 iulie se numără și violoncelistul Kyril Zlotnikov, membru al Cvartetului Ierusalim și al Orchestrelor Filarmonice și Simfonice a Israelului.

Vom continua cu un adevărat tur de forță concertând la Sibiu, Cluj-Napoca, Oradea, Cetatea de Baltă – Jidvei, Satu-Mare, Suceava, Mircești și Ghidigeni, în spații construite începând cu secolul al XV-lea și care acum funcționează perfect, bine integrate în comunitatea din care fac parte.

Cu publicul nostru ne vom întâlni și la toamnă, pentru că noiembrie este luna Festivalului SoNoRo, care ajunge în acest an la a XVI-a ediție. Îi invităm pe cititorii dumneavoastră să consulte site-ul www.sonoro.ro pentru mai multe informații despre concertele noastre.

Credit foto: Șerban Mestecăneanu

 

Ai grijă de sănătatea ta! 

Medlife.ro