Despre transplantul de ficat, cu Dr. Koray Acarlı, medicul care a efectuat prima astfel de operație la Memorial Sisli Hospital din Turcia, în 2004

Am avut ocazia să stăm de vorbă cu Dr Koray Acarlı, medicul care a efectuat primul transplant de ficat la Memorial Sisli Hospital din Turcia, în 2004, unul dintre cele mai bune spitale din domeniu. Dr Koray Acarlı s-a aflat în vizită la Spitalul Memorial din cadrul Enayati Medical City și ne-a împărtășit câteva lucruri din vasta sa experiență profesională, greu de egalat. Koray Acarlı s-a născut la Istanbul în 1956 și, după ce a absolvit Liceul Austriac, a urmat cursurile Universității din Istanbul – Facultatea de Medicină, pe care a absolvit-o în 1975.

În prezent, este chirurg hepato-pancreato-biliar și de transplant de ficat la İstanbul Şişli Memorial Hospital. De asemenea, îndeplinește și funcția de Director al Centrului de Transplant de Organe din același spital. Memorial Sisli Hospital este membru activ al Registrului European de Transplant de Ficat, potrivit căruia, în ultimii ani (date care reflectă perioada 2006- 2021), 155 de centre din 30 de țări efectuează transplanturi.

La Memorial Sisli s-au efectuat mai multe transplanturi decât în alte 16 țări din Europa. Doar 28 de centre din Europa au înregistrat mai mult de 1000 de cazuri în aceasta perioadă. La Memorial Sisli s-au făcut 1276 de transplanturi de ficat.

În prezent, 104 centre din 23 de țări fac transplanturi de ficat de la donatori vii, iar Memorial Sisli a efectuat 1077 de transplaturi de ficat de la donatori vii în perioada menționată. Numărul transplanturilor de ficat pediatrice de la Memorial Sisli este de 416, iar în 124 de cazuri, pacienții aveau vârsta mai mică de un an.

A List Magazine: Care este dinamica acestor proceduri medicale, precum transplantul de ficat, încă de la prima operație de acest fel și până acum?

Dr Koray Acarlı: Încă nu există un aparat sau un alt organ care să înlocuiască ficatul. Pentru inimă, poți folosi anumite pompe. Inima nu este esențială pentru viață, deoarece, în timpul unei operații pe cord deschis, inima se oprește, dar nu mori, există aceste pompe care imită bătăile inimii, care pompează sângele spre plămâni – adică înseamnă ca este un organ care se poate înlocui, măcar. Nu există înca un aparat care să poată face munca ficatului. Spre exemplu, la rinichi ai dializa. De aceea, singurul tratament este înlocuirea ficatului cu unul nou, de proveniență umană. Poate, cu ajutorul tehnologiei, vor apărea organe artificiale nonimunologice. Problema e că atunci când transplantezi un organ nou într-un corp – acesta îl percepe ca pe un dușman, ca pe un intrus și începe să lupte împotriva lui și se poate ajunge la respingere. Corpul poate recunoaște că noul organ este străin doar datorită unor proprietăți imunologice care nu se potrivesc. Așa că, dacă reușești să creezi un organ artifical cu zero proprietăți imunologice, sistemul imunitar al corpului care primește organul nu-l mai poate recunoaște ca fiind străin, deci nu mai luptă împortiva lui.

Atunci vei putea folosi chiar și ficat care provine de la porc sau de la babuin pentru a înlocui ficatul uman, dar, în acest moment, așa ceva nu e posibil, nici măcar în viitorul apropiat. S-a încercat o astfel de transplantare, dar, în câteva săptămâni, organul cedează.

Cu ajutorul științei și al tehnologiei, poate se vor crea organe prin diviziune celulară, în laborator, dar, deocamdată, acest lucru e doar o utopie. Singura soluție pentru bolile de ficat e înlocuirea acestui organ. Problema e că nu sunt suficienți donatori de organe – vii sau decedați. Un tată își poate salva fiul (sau viceversa) dacă îi donează o parte din ficatul său.

A List Magazine: Ce ne puteți spune despre statisticile ce privesc transplanturile la copii- ce implică și care sunt cauzele care duc la apariția acestor cazuri medicale la vârste atât de fragede?

Dr. Koray Acarlı: Unele boli se iau – de exemplu, hepatita – de la sânge infectat. Insuficiența hepatică duce la ciroză, ultima etapă. Aceasta schimbă textura ficatului, care nu mai funcționează corespunzător – pielea și ochii de îngălbenesc, burta se umflă, la fel și pcioarele, din cauza acumulării de lichid, poți pierde și câștiga în greutate în același timp, apare oboseala, nu mai poți face nimic, practic, și apoi mori. Unele boli sunt genetice și se pot manifesta mai târziu în viață, iar altele se pot manifesta mai repede, când nu există căile biliare pentru ficat. Dacă nu ai canale biliare, bila produsă de ficat nu ajunge în intestinul mic, așa că se acumulează în organism, te îngălbenești din ce în ce mai tare și în cateva luni se ajunge la ciroză și copilul poate muri. Astfel, dacă îi putem ține în viață câteva luni, le putem transplanta o mică parte din ficat provenit de la părinți sau de la rude.

Operați și în România?

În prezent, este un program foarte bun de transplant în România. M-am întâlnit cu Dr Irinel Popescu aici, la Enayati. Ne-am cunoscut în urmă cu mulți ani la New York – când eu îmi terminasem stagiul de la Mount Sinai, el venise în locul meu. În România se fac în special transplanturi de ficat de la donatori decedați – sunt cam 1200 de cazuri și 200 de transplanturi de la donatori vii; dar nu e suficient pentru toți pacienții, nu sunt suficiente organe și, din această cauză, unii pacienți mor. Pentru pacienții care nu găsesc o soluție aici, suntem gata să-i ajutăm, dar nu pot spune ”Trimiteți-vă pacienții la noi!”

Cine poate alege să devină donator de organe în cazul în care își pierde viața?

În unele țări, acest lucru e considerat un acord prezumtiv. În alte țări, pentru așa poți fi ucis. De aceea, noi (n. r in Turcia) facem foarte multe transplanturi de la donatori vii- de la rude de gradul I. Acordul e obligatoriu.

Vă considerați un salvator?

Nu știu ce le spun pacienții doctorilor aici, dar la noi, majoritatea ne spun: ”Întâi Dumnezeu și apoi tu”. Dacă Dumnezeu nu intervine, atunci poate îi ajutăm noi. De fapt, dacă noi ajungem să facem astfel de proceduri, nu ne dăm singuri nume, ceilalți o fac. Tu crezi că sunt un salvator?

Da.

Înseamnă că sunt. Prin definiție, da, salvez viețile oamenilor. Turcia este unul dintre cele mai mari centre medicale din lume… Suntem buni chirurgi, buni tehnicieni, facem o treabă bună, chiar dacă nu am descoperit noi multe lucruri noi, avem un sistem bun, o bună tehnologie. Aceste lucruri aduc medicina la un nivel ridicat și să nu omitem nici faptul că serviciile noastre sunt mai ieftine decât în restul Europei. E și ăsta un business, la urma urmei. În ceea ce privește transplanturile de la donatori vii, împărțim primele două locuri cu Coreea de Sud, la nivel mondial. Nu cred că există o altă activitate în Turcia care să se claseze pe o poziție atât de înaltă la nivel mondial.

Cine vă calcă pe urme?

Practic, la vârsta și la expertiza mea, ar trebui să mă ocup doar de organizarea echipelor. Dar, lucrând într-un spital privat, nimeni nu-ți angajează o mulțime de chirurgi sau mult personal… În al doilea rând, oamenii vin, îi înveți, îi educi și apoi pleacă și își deschid propriile lor cabinete sau obțin poziții mai înalte, de conducere, în alte spitale. De aceea, noi lucrăm în echipe de câte doi chirurgi – eu mă ocup de transplantul de la donatori vii, celălalt pregătește pentru mine pacientul care primește, scot ficatul, îl pun în noul corp și Bye, Koray! (râde).

Foto: PR