Andreea Esca ∙ August 19, 2020 ∙ 7 min read

441 Design Studio - The team

Ce s-a văzut de pe geam în perioada izolării? Ce poveşti au spus ferestrele noastre? Un grup de artiste au răspuns, prin nişte ilustraţii, acestei întrebări care ne-au făcut curioşi pe toţi. Dume de mestecat (text) şi 441 Design Studio (ilustraţie) au lansat, pe Instagram proiectul @inauntru. Şi, pentru că ne-a plăcut aşa de mult, le-am rugat să ne deseneze şi nouă intro-urile pe care le-aţi văzut în acest număr de revistă

În perioada izolării, cercetând Instagram-ul, am dat de contul vostru @inauntru, care m-a cucerit pe loc și am vrut să aflu mai multe despre el. Așadar, ce reprezintă și de unde a venit ideea?

Noi suntem Dume de mestecat (text) și 441 Design Studio (ilustrație). Lucram de ceva vreme împreună și pe proiecte comerciale, pentru tot felul de branduri – fiindcă unii suntem designeri (Alina Filipoiu, Șerban, Alexandra & Silvia) și ceilalți copywriter (Laura Ionescu/ Luluts) & strateg (Ioana Zvâc/ Zvâc). Așa că, atunci când ne-a prins carantina, ne-am uitat unele la altele și ne-am propus să facem ceva. În primul rând, voiam să facem ceva frumos din zilele acestea. Apoi, ne-am dorit să dăm un sens carantinei, o perioadă în care zilele trec una după alta fără să aibă semne distincte. Ne doream să ne trezim din pat dimineața cu entuziasmul acela pe care îl ai când îți place foarte mult ce faci și-ți zici „asta e!”. Luluts avea de ceva vreme ideea de a scrie o carte despre niște oameni care locuiesc în același bloc, am făcut un brainstorming rapid și ne-am pus pe construit blocul pe Instagram, folosindu-ne de formatul pe care platforma ni-l pune la dispoziție.

Cine stă în spate, cine sunteți, de unde veniți și cu ce vă ocupați?

Blocul nostru este un efort de echipă, așa cum ar trebui să fie toate. Președintele pe ilustrație al blocului este Alina Filipoiu (441 Design Studio), care se ocupă de ce se vede. Pe ea o ajută și Silvia – cu ilustrație, Alexandra – cu animație și Șerban – cu meșterit site-ul. Ei sunt o echipă făcută din nouă oameni și s-au reorganizat astfel încât să îi poată da Alinei toată libertatea de care are nevoie pentru a ilustra. Admistratori pe povești sunt Luluts & Zvâc (Dume de Mestecat), care selectează, editează, scriu sau rescriu poveștile. Important nu e de unde venim, ci unde vrem să ajungem. La oameni.

zvac

Zvâc& Luluts (Dume de mestecat) 

Cine și unde vă trimitea poveștile și cum se dezvolta ilustrația?

Am început prin a ilustra poveștile noastre și prin a cere povești celor pe care îi cunoșteam și care erau departe de țară sau izolați de unii singuri sau cu multe animale acasă sau care plecaseră din București ca să stea cu părinții în perioada asta. Am ales să postăm câte o poveste pe zi și ne-am dat seama (realizarea a venit după speranță) că oamenii vor vrea să-și amintească aceste momente și că ne vor trimite poveștile lor. Și așa a fost. Am început să primim multe povești, avem cu zecile acum.

Cât rămâne din textul inițial, trimis de cei care vă scriu?

Uneori primim texte foarte metaforice. Pentru noi, metaforele funcționează ca niște costume de cosmonaut pe sentimente – le protejează și le țin în viață atunci când ies din zona de confort și ajung într-o altă atmosferă. Pe acelea le edităm, cât să lăsăm sentimentele goale, să se vadă bine, să ajungă și la cei care nu au răbdare să-și răspundă la întrebarea „Ce-a vrut să zică poetul?”. Depinde mult de cât de bine scriu oamenii, câtă răbdare au avut cu povestea lor. Nu edităm decât dacă este nevoie. Oamenii ne scriu pe Instagram și pe site – www.inauntru.ro.

Cum le alegeți?

Ne străduim, pe cât posibil, să le alegem pe cele care vorbesc limba mai multor oameni, pe cele în care găsim un sâmbure de universalitate care poate înflori în cât mai multe minți. Apoi, încercăm să avem o varietate cât mai mare, atât de personaje, cât și de povești. Din motivul ăsta îi încurajăm pe cei care ne trimit poveștile să ne dea cât mai multe detalii despre cum arată înăuntrul lor. Uneori, un detaliu sau o întâmplare care poate părea nesemnificativă poate fi exact lucrul de care are nevoie ca să devină mai frumoasă. În orice caz, nicio poveste nu rămâne necitită. Le centralizăm pe toate într-un tabel, unde își așteaptă rândul. De acolo facem selecția de 1-2 ori pe săptămână și le ilustrăm.

Veți continua proiectul și după ieșirea din izolare?

Îl vom continua, dar încă nu știm exact cum anume. Ne-am obișnuit însă cu el, e ca un copil care ne fură câteva ore din fiecare zi, ne plac vecinii noștri, ne place sinceritatea de care mulți au dat dovadă când ne-au lăsat înăuntru. Fundația blocului va rămâne aceeași, oricum: fie că vrem, fie că nu, suntem împreună în asta.

V-ați gândit să le printați și să ajungă la personajele din poveste, sau să faceți poate o expoziție?

Da, ne-am gândit. Vom face expoziția atunci când vom putea să luăm din nou oameni în brațe, când vom putea să ciocnim pahare cu vin de țară. De printat încă nu, dar le dăm mai departe oamenilor care le vor, cu o condiție – să doneze bani către o cauză în care cred.

Care a fost povestea voastră preferată?

Avem mai multe povești preferate, însă toate ne plac pentru cum prezintă lumi diferite de ale noastre. Povestea Anei Mica (apartamentul 19) este una dintre poveștile acelea care ne aduc aminte să alergăm după fiecare zi și, dacă ziua își întoarce fața urâtă către noi, să-i dăm una și să continuăm să trăim cu inimă și curaj. Mai este povestea lui Moș Leonte, care ne-a vorbit despre Dumnezeu și despre cât de mult iubește vinetele. Povestea domnului Nicu, care la 90 de ani visează să poată dansa din nou pe muzică populară cu iubita lui.

Cine a dat titlul @inauntru?

Luluts. Tot așa. A fost un brainstorming, s-au propus mai multe variante și am ales-o pe aceasta, fiindcă vorbește despre ceva specific și totuși foarte general. Despre cum stăm înăuntru – în case și cum stăm înăuntrul nostru – cum se așază emoțiile în noi.

Dacă v-ați fi desenat pe voi, cum ar fi arătat desenul?

Ne-am desenat pe noi, suntem primii locatari ai blocului. Ne-am mutat primele acolo. Alina este în apartamentul nr. 1, alături de Tavi și de Cubăl, în apartamentul nr. 2 este Zvâc, alături de Andrei, doi căței (Mocea și Mudbutt) și mulți pisoi cu nume de vikingi, iar în apartamentul nr. 3, cu Olenka, o pisică grasă și tărcată, stă Luluts. Șerban a mai așteptat să vadă dacă blocul e solid, așa că s-a mutat mai târziu, în apartamentul 25, cu iubita lui și un stepper care îl face să-și pună tot felul de întrebări despre viață. Dacă ne-am desena pe toți, ar fi ca la o reuniune de familie în care am fura mâncare unul din farfuria celuilalt, am râde, am bea un pahar cu vin și am asculta muzica aceea care ne-ar face să ne simțim din nou ca la 18 ani, în Vamă, când lucrurile erau mai simple și noi nu știam că suntem fericiți.

Related Posts

Goana după viață. Text by Andreea Esca

De când s-au ridicat restricțiile pandemice și avem și războiul ăsta în coaste, mi se pare că toți…

Andreea ESCA: Faceți cunoștință cu Laurențiu din Sibiu!

Cine se gândea că Laurențiu Davidoiu, din strada Vasile Aron, din Sibiu, o să devină unul dintre vicepresedinții…

Roz și nu prea… Text By Andreea Esca

„Te rog, mai gândește-te dacă nu vrei să iei NFT-ul ăla”, îmi zice Claudia dimineață, „ăsta e prezentul,…

Duminica după Crăciun (după o convorbire telefonică). Text de Andreea Esca

Am plecat pornită după ce am văzut filmul 355 că vreau să fiu slabă ca Penelope Cruz care…

Double Naked Shots! Text by Andreea Esca

Un studiu empiric m-a făcut să scriu acest articol. Despre cum ne aleg cafenelele sau cum le alegem…

Sweet 80

Nu-mi dau seama cum este posibil ca mama mea să împlinească 80 de ani?! Are același spirit de…

9 martie. Text by Andreea Esca

De ziua femeii, ani la rând, am vorbit despre minunatele doamne din viața mea. Despre mama cea Superwoman,…

Andreea Esca, alături de alți jurnaliști, într-o piesă de teatru sonor

Teatrul Improbabil își prezintă piesa „Happiness, loading. It might take a while”, de Laura Ivăncioiu, pe YouTube, iar…

Călătorie de pandemie. Text by Andreea Esca

Gata! Te hotărăști să-ți iei inima în dinți și să mergi undeva, să fie cald, să vezi apă…

Andreea Esca: “Moşu’ a zburat pe lângă fereastra mea”

Dacă fiecare om ar fi o carte de istorisiri, povestea Crăciunului ar fi unul din capitolele principale. Aşa…