Amalia Enache: 10 locuri din București care-mi plac

Am rugat-o pe prezentatoarea Știrilor PRO TV de noapte să ne vorbească despre București și despre locurile care îi plac cel mai mult. Iată recomandările Amaliei Enache!

M-am mutat în București, de la Timișoara, în august 2000, când mi-am început cariera de reporter la Pro TV. Era caniculă cu 40 de grade, iar eu filmam zi de zi demolările de chioșcuri făcute de primarul Băsescu în Drumul Taberei, zona Moghioroș. Și bătăile dintre chișocari și jandarmi. Nu a fost cea mai idilică întâlnire cu orașul. Însă, de la bun început am vrut ca în puținul meu timp liber rămas după munca la știri să mă bucur de cele mai frumoase zone din București, acestea centrale, cu arhitectură interbelică. Am închiriat un pod într-o casă pe lângă Cișmigiu, care după ce a devenit al meu, a fost transformat într-o fermecătoare mansardă în care trăiesc și acum.

Nu am luat niciodată în considerare să mă mut la periferie, de exemplu, nu aș mai simți că trăiesc în București. În felul acesta, am reușit să ador mereu orașul, pentru că trăiesc într-o zonă care îmi permite să ajung în punctele esențiale unde am eu nevoie, pe jos, să mă feresc de trafic cât pot eu de mult și să mă bucur de locurile cu farmec din oraș. Bucureștiul e orașul meu preferat din România.

Top 10 locuri care-mi plac din București

Atelier Mecanic, nu mai există, dar rămâne locul meu preferat din toate timpurile în București. Locul acela ca în filme, în care ești amic cu barmanii, care sunt cool și cumva asemănători ție. E locul în care la orice oră mergeam, la cafea ori seara târziu, dădeam peste niște prieteni ori cunoșteam chiar acolo oameni super interesanți. Design, atmosfera, stare de bine, familiaritate, irepetabil e pentru mine Atelierul Mecanic. Poate și pentru că nu mai sunt la fel de tânără și de dispusă să ies.

Ota, pentru supa thailandeză sau borșul cu sfeclă, la miezul nopții, după știri, în timpul săptămânii, miercurea și joia sau în weekend. Cu muuuult înainte să existe conceptul Ciorbe și plăcinte, asta găseai deja câteva nopți la Ota, făcute chiar de el, cu care mă vedeam adesea la Piața Matache, de unde ia ingredientele proaspete. Casa aceasta din Cotroceni e loc nu doar cu super mâncare, atmosfera, artiști, medici, poeți, puști sau mai purii, muzica, terasa vara, dar și cu niste petreceri memorabile.

Taverna georgiană, cu preparate autentic georgiene.

Maimuca, unde Cheful gătește ce are el… chef în ziua respectivă și unde garantez pentru fine cuisine remarcabil. Aproape de Universitate, cu un design aparte și un chef și mai cool. E o întreagă experiență o masă acolo. Târgul de vechituri de la Valea Cascadelor, de unde mi-am luat adevarate comori și unde îmi place atmosfera, cu mici care sfârâie și oameni care vând de la CD-uri zgariate până la antichități valoroase.

Parcul Cișmigiu, pe lângă care trăiesc din 2000, de când m-am mutat în București și care e zona în care îmi doresc să rămân mereu. E parcul în care am petrecut cel mai mult din timpul meu liber, e ca un fel de extensie a casei mele, o grădină la îndemână în care am evadat de dimineața până seara în pandemie, de pildă, (când n-a fost închis, atunci mi s-a părut tragic), în care copilul meu își petrece mare parte din copilărie de când s-a născut și în care s-a format o adevărată comunitate din oamenii din cartier.

Cartierul Cotroceni, în special toamna, cu toate străzile lui, casele, liniștea ireală. Mă bucur mult de apariția Bazar de Cotroceni, un eveniment cu atâta viață și atât de necesar Bucureștiului, României, ca exemplu de comunitate, vecinătate, omenie.

Zona Grădina Icoanei, un alt loc în care îmi place să merg pe jos, să descopăr, să mă bucur de arhitectură.

Kane, pentru o mâncare absolut remarcabilă și un concept fără cusur.

Restaurantele lui Hadad, unde fiecare preparat e artă.