O mai țineți minte pe Sinéad O’Connor? Se lansează un documentar despre viața controversatei cântărețe irlandeze

Nothing Compares se intitulează documentarul despre viața lui Sinéad O’Connor (55 de ani), o femeie înaintea vremurilor ei, cea care a provocat un scandal imens când a rupt în bucăți o fotografie de-ale Papei Ioan Paul al II-lea în timpul reprezentației ei din cadrul Saturday Night Live, de la începutul anilor ’90, una dintre cele mai de succes și urmărite emisiuni de televiziune.

Cântăreața de origine irlandeză, care a dat lovitura și s-a impus în topurile din întreaga lume cu piesa Nothing Compares 2 U, este protagonista unui documentar realizat de Kathryn Ferguson, un portret tragic și complex al artistei, care s-a confruntat de-a lungul timpului cu probleme serioase de natură emoțională și mentală; acestea au culminat cu sinuciderea fiului ei, Nevi’im Nesta Ali Shane O’Connor, la începutul acestui an, la vârsta de doar 17 ani.

Încă de când a apărut în prim-plan, Sinéad O’Connor a făcut notă distinctă și a creat controverse în diverse medii- cu aspectul ei androgin, cu capul ras și cu privirea ei fixă din acei ochi imenși. Nimic nu prevedea succesul ei major cu balada tristă care cutremură ascultătorii și astăzi, Nothing Compares 2 U. Potrivit documentarului Nothing Compares, Sinéad, care l-a idolatrizat dintotdeauna pe Bob Dylan, s-a văzut, mai întai de toate, o protestatară și mai apoi artistă și și-a folosit celebritatea și vocea pentru a-și impune viziunea socio-politică.

Copilăria traumatizantă a transformat-o într-o susținătoare a celor vulnerabili și fără o voce, dar, în același timp, a făcut-o și victima criticilor îndreptate asupra ei. Sinéad n-a ezitat să-și pericliteze cariera, pe care oricum nu și-a dorit-o niciodată, pentru crezurile ei, care i-au adus oprobriul public.

Documentarul explorează felul în care femei vocale și mai mult de atât, precum Sinéad O’Connor , au fost ”executate”, reduse la poante nesărate în emisiuni umoristice sau au fost obiectificate sexual și tratate cu condescendență, în cel mai fericit caz.

Documentarul redă un portret al acelor vremuri în care Sinead a refuzat să joace rolul cântăreței drăguțe care doar interpretează melodii triste de dragoste, a fost dintotdeauna opusul a ceea ce se așteptau oamenii de la ea și a luptat până la capăt pentru convingerile ei. Subiecte pe care unii oameni le luau atunci în derâdere sunt susținute cu tărie astăzi și, astfel, producția relevă ipocrizia din lume. În anii 90, oamenii nu aveau la dispoziție platforme de exprimare cum sunt cele de astăzi, ci erau dependenți de aparițiile în media- radio, tv etc pentru a-și expune ideile, iar curajul ei de a-și face auzite convingerile a fost neegalat.

Foto: Hepta