Valentin Ionașcu este arhitect și unul dintre membrii echipei emisiunii ”Visuri la cheie, de la PRO TV. Valentin ne expune viziunea lui asupra felului în care trebuie să arate o casă, asupra felului în care va evolua mediul în care trăim din punct de vedere al funcționalității și ne dă detalii despre felul în care arăta locuința lui, în care trăiește alături de soție și de fiul lor, Achim.  

 

Valentin, care e cel mai ”scump” cadou pe care l-ai oferit cuiva până acum?

Cel mai „scump” cadou oferit până acum a fost pentru Sorana, soția mea. Proiectul ei de suflet, imaginat și dorit de mulți ani, a luat formă.

Am făcut un proiect de arhitectură pentru ea și îl vom duce la bun sfârșit anul viitor. Nu e un client obișnuit, are multe cerințe și nu ne-a fost ușor să separăm relația arhitect – beneficiar de tot ce înseamnă viața de familie.

Dar tu ce ai ai primit cel mai de preț?

Încrederea oamenilor. Este un sentiment incredibil, am o mare satisfacție când văd cum oameni care nu mă cunosc ajung să mă crediteze și să îmi ofere șansa de a contribui activ la confortul si starea lor de bine, prin spațiile pe care le proiectez sau amenajez pentru ei. Această încredere am simțit-o încă din copilărie și sunt recunoscător, mi-a dat aripi și m-a făcut să explorez.

Ce ai aflat despre tine însuți de când faci parte din echipa ”Visuri la cheie”?

”Visuri la cheie” pentru mine este un proiect în care mă dezvolt constant. Am descoperit că pot fi foarte răbdător, că e important și esențial să ascult și să acord atenție fiecărei persoane cu care interacționez. Îmi place mult ceea ce fac și cum reușim, pentru fiecare familie, să oferim sprijin și ajutor.

Cum vă completați unul pe celălalt, voi, membrii ”Visuri la cheie”?

Suntem foarte diferiți ca temperament, dar chiar și așa reușim să lucrăm bine împreună. Discuțiile noastre, chiar dacă în contradictoriu uneori, sunt mereu constructive și asta se întâmplă datorită crezului comun – acela de a ajuta și a pune pe prim plan nevoile oamenilor.

Cum vede lumea un arhitect? Ce emoții alături formelor și culorilor?

La nivelul ochiului, ca toți ceilalți, dar mult mai analitic și curios în același timp. Meseria pe care o fac este în strânsă legatură cu dinamica economică, contextul global, cu progresul tehnologic al materialelor, cu background-ul cultural al societății și multe alte aspecte care compun mediul în care mă dezvolt.

Plimbarea pe străzi pentru mine este un exercițiu de deconstructivism, descompun și recompun  în permanență volumetriile, materialele și emoția pe care o resimt în acel moment. Arhitectura este o poveste ce se spune prin materialele care o alcătuiesc, o poveste a efortului, o luptă împotriva mentalităţilor şi o victorie a imaginaţiei oamenilor.

Daca ai fi un sentiment, ce ai fi, Valentin?

Eu sunt libertate. Mereu am simțit asta, încă din perioada în care deciziile și alegerile mele erau la un nivel foarte mic. În copilărie și adolescență am avut parte de ghidajul și sprijinul părinților, fără a mi se impune lucruri. Timpul mi-a demonstrat că mă pot baza pe intuiție și mereu am căutat oamenii alături de care sa pot fi eu, să pot fi liber de a spune și a face lucrurile așa cum le simt. Această libertate înseamnă naturalețe, relaxare și îmi dă o stare de bine.

O întrebare pe care o adresăm tuturor membrilor echipei ”Visuri la cheie”: Cum arată casa ta?

Noi locuim într-un apartament cu două camere, la parter, într-o zonă foarte liniștită din cartierul Drumul Taberei. Daca ar fi să aleg un cuvânt care să ne definească locuința, acesta ar fi eficiență. Spațiile au fost exploatate la maximum, am gândit soluții pentru toate nevoile noastre și ne simțim foarte bine acasă. Ca stil de amenajare avem o combinație între minimalism și industrial, avem multe piese de mobilier pe care le-am modificat de-a lungul timpului în funcție de configurația pe care ne-o doream. Atat eu, cât și Sorana suntem foarte hands-on, ne place să bricolam și mereu găsim variante de recycle și upcycle.

Cum vor arăta casele viitorului?

Cred că vor fi foarte tehnologizate, însă îmi doresc să nu se întoarcă împotriva noastră această dorință de a avea totul la un click distanță. Totodată evoluția rapidă a materialelor de construcție ne conduce spre case ecologice, independente, care ne vor permite sa lucrăm de oriunde, așadar cred că se va extinde locuirea către mediile mai puțin exploatate acum.

Un lucru inutil pe care îl ai acasă?

Un mic birou, în dormitor. E de fapt un corp de mobilier care s-a transformat de-a lungul timpului, acum este format dintr-un blat ce se sprijină pe două corpuri cu sertare, se află în locul unde aveam pătuțul lui Achim cât a fost bebeluș. A venit momentul sa reconfigurăm acea zonă, sunt sigur că vom găsi o soluție de recycle… sau poate vom monta din nou pătuțul.

Ultimul lucru cumpărat pentru casă?

Un uscător de rufe. Locuitul la parter ne place foarte tare, însă dezavantajul este că nu avem balcon, așadar am găsit o soluție prin care să suplimentăm timpul alocat în uscătoria comună.

Dintr-o casa nu trebuie să lipsească…?

Detaliile. Pentru mine sunt importante obiectele de decor, fiecare cu povestea din spate. Cred că de fapt aceste obiecte fac dintr-o casă acasă, sunt parte din experiențele noastre și în fiecare lucru avem câte un reper. În general, decorațiunile dau atmosferă în orice amenajare, alături de luminile care le pot pune foarte bine în valoare. Fie ca vorbim de piese accent, statement, sau de ansambluri decorative, în ele regăsim personalitatea proprietarilor, așadar merită să fim atenți și să alegem cu sufletul obiectele cu care ne decorăm casa. Noi, spre exemplu, ne-am făcut în living un panou din lambriu pe care avem adunate tablouri și obiecte cu poveste.