Olimpia Melinte: ”Ne hrănim cu incertitudini și nu avem o plasă de salvare”

Olimpia Melinte revine pe micile ecrane în serialul VLAD, pe 14 septembrie, alături de celelalte personaje care țes intriga incitantă a producției de la PRO TV. Olimpia spune că acest sezon este ca un vulcan gata să erupă. „Veți avea parte de multă adrenalină, pasiune, întorsături de situație… acest sezon se simte precum un vulcan care e gata să erupă. Când va erupe, va frânge inimi sau va aduce zâmbete pe buze – depinde în ce tabără este fiecare. Știu că ne-ați așteptat cu sufletul la gură și vă mulțumim.”

Actrița ne vorbește despre schimbările care s-au produs în interiorul ei în această perioadă complicată pentru toată lumea și despre perspectiva ei personală și profesională asupra prezentului și a viitorului.

Olimpia, ce shimbări s-au produs în interiorul tău în timpul acestei pauze forțate? Ca om, ca profesionist?

M-am adaptat cu ușurință tuturor schimbărilor și am încercat să găsesc echilibru între treburile casnice si cele de ordin profesional. M-a ajutat mereu puștiul meu, Sasha, să fac față cu mai multă ușurință momentelor grele. Asta pentru că el vede lumea cu limpezimea și inocența copilului, așa că faptul că era acolo, lângă mine, și mă chema la joacă în momentele grele când simțeam că totul în jurul nostru se clatină din temelii, îmi dădea forță și curaj. Schimbări au fost multe, dar cred că cea mai importantă este faptul că am început să fiu mult mai atentă cu timpul meu, pentru că în pandemie a trebuit să am un program destul de clar pentru a reuși să le fac pe toate într-o zi. Iar acum mi-a intrat în reflex acest nou stil de a-mi configura agenda în așa fel încât să am vreme și pentu mine și pentru familie.

Un lucru bun pe care l-ai deprins în această perioadă și unul mai puțin bun?

Lucrul bun este relația mult mai clară pe care o am cu timpul meu și un lucru mai puțin bun… îmi cam place să stau în casă și am început să lenevesc când vine vorba de ieșiri prin oraș. Dar o seară de dans mi-ar fi greu să refuz! 

Ce ți-a lipsit cel mai mult de pe platourile de filmare de la VLAD? Care sunt ampnuntele de la filmări care vă leagă pe voi, membrii echipei? 

Mi-au lipsit toate! Glumele noastre, felul în care ne bem cafelele împreună și ne repetăm textul, zgomotul pe care îl face camera când e fixată pe trepied, cum se aud reflectoarele când se aprind și felul în care se aude clacheta când e bătută. Sunt așa multe elemente pe care n-ai cum să nu le îndrăgești odată ce-ai intrat în acest univers fascinant al cinematografiei. Cred că de momentele în care făceam mici crize de râs pe set, fix în momentele cele mai nepotrivite, de asta mi-a fost dor! Să ne amuzăm de tot felul de mărunțișuri care, povestite în orice alt context, n-ar mai avea aceeași savoare.

Dacă personajul tău, Eliza, ar exista în realitate, i-ai spune că…

I-aș spune precum Robbie Williams: “No regrets they don’t work/No regrets they only hurt…”

O întrebare inedită primită de la fiul tău, Sasha, despre pandemie, care ar fi?

M-a întrebat într-o zi de ce nu beau toți oamenii de pe planetă dezinfectant și în felul ăsta ar putea să omoare instant virusul și am putea să ne întoarcem la grădiniță. Desigur, i-am explicat cum stă treaba cu dezinfectantul, pe care l-am cocoțat mai apoi într-un dulap ca să fiu sigură că nu-i trec idei prin cap!

Cum faci tu față incertitudinilor?

Din fericire aici n-am probleme pentru că asta e definiția meseriei mele, actoria este o incertitudine mare în care șansa joacă un rol nepermis de mare, așa că sunt obișnuită să nu știu ce va urma, în general așa decurge un an normal în viața mea, așa că le-aș putea spune tuturor oamenilor: “Bine ați venit în Universul artiștilor!”. Ne hrănim cu incertitudini și nu prea avem o plasă de salvare. E adevărat că acum lucrurile au escaladat un pic mai mult, a fost o avalanșă de evenimente nefericite, dar mi-am întărit mintea pentru a merge înainte cu zâmbetul pe buze. Așa că încerc să schimb lumea prin lucruri mărunte, port mască, stau la distanță… dar sunt conștientă că mai mult de-atât n-am ce face!

Cât de pragmatică și cât de visătoare ești? Care e gradul de pragmatism ”permis” unui spirit de artist?

Sunt destul de pragmatică. Visătoare îmi permit să fiu în fața camerei, pe scenă, într-un mediu sigur, în rest, sunt destul de cu picioarele pe pământ și am grija ca visele să-mi devină realitate cu ajutorul muncii și implicării de care sunt capabilă. Mă simt mereu ca un sportiv la antrenamente și cred că de aici vine și această doză de pragmatism pe care o port cu mine.

În opinia ta, o femeie nu are niciodată suficient… 

TIMP!

Foto: PRO TV