Parisul la (înalt) nivel feminin: Ecaterina-Maria Constantinescu, Ministru plenipotențiar, Consul General al României la Paris

Anul acesta, Parisul diplomației românești este la genul feminin. Am stat de vorbă cu Ecaterina-Maria Constantinescu, Ministru plenipotențiar și Consul General al României la Paris, despre diplomație, evenimente oficiale și locurile preferate din capitala Franței. 

# Ecaterina-Maria Constantinescu, Ministru plenipotențiar, Consul General al României la Paris. Cariera profesională de peste 20 de ani în cadrul MAE, atât în țară, cât și în străinătate, a fost dedicată în special afacerilor consulare.

Parisul e declinat la feminin acum, în posturi importante din diplomație și cultură. Cum se vede acest lucru din perspectiva dumneavoastră, din interior?

Din interior, această prezență feminină tot mai vizibilă în poziții de decizie se simte ca o evoluție firească, nu ca o excepție. Observ o energie aparte, o reziliență puternică și un stil de conducere diferit. Femeile aduc nu doar competență, ci și o formă de leadership mai nuanțată, mai incluzivă, un stil de lucru colaborativ, atent la detalii și la echilibru. Provocările rămân, desigur, echilibrul între viața profesională și cea personală, presiunea performanței constante, dar cred că tocmai această complexitate face contribuția feminină atât de valoroasă. Această generație de femei din diplomație are înțelepciunea și tactul de a transforma aceste provocări în oportunități de a redefini stilul de leadership, într-un mod mai nuanțat.

Credeți că femeile sunt mai diplomate decât bărbații? Mai atente la nuanțe, la sensibilități, mai intuitive? Și… aceste calități ajută atunci când vorbim despre un post oficial?

Diplomația nu ține neapărat de gen, ci de inteligența cu care gestionezi oamenii și momentele delicate. E adevărat că femeile au, uneori, un mod foarte particular de a naviga relațiile: observă detalii fine, citesc atmosfera unei încăperi foarte repede și intuiesc ceea ce nu se spune explicit. Iar în diplomație, sincer, ceea ce rămâne nespus este uneori la fel de important ca discursul oficial. Cred că femeile aduc în acest domeniu o combinație interesantă de fermitate și subtilitate. Pot fi foarte empatice fără să își piardă autoritatea și foarte elegante chiar și în contexte tensionate. Și da, poate că uneori suntem mai atente la nuanțe sau la energia oamenilor din jur dar, într-un context internațional atât de complex, acestea nu sunt „detalii feminine”, ci adevărate avantaje profesionale. Iar femeile au demonstrat de multe ori că pot rezolva o criză diplomatică între două întâlniri și un espresso băut în grabă.

Ce vă place cel mai puțin la evenimentele oficiale la care trebuie să participați? Ce vă motivează?

Poate cea mai dificilă parte ține de rigoarea anumitor formate și de faptul că spontaneitatea are, uneori, prea puțin spațiu într-un cadru definit de protocol și de un ritm foarte intens. Succesiunea întâlnirilor și evenimentelor cere multă energie și adaptabilitate. În schimb, ceea ce mă motivează profund este oportunitatea de a crea conexiuni, de a descoperi oameni și de a genera idei, materializate apoi în proiecte concrete.

Cum arată o zi de muncă obișnuită, din viața dumneavoastră?

Dimineața începe cu analiza agendei și a corespondenței, prioritizarea întâlnirilor și a dosarelor urgente, coordonarea activităților consulare. Se continuă apoi cu întâlniri de lucru cu reprezentanți ai comunității, ai instituțiilor franceze sau parteneri culturali și economici. Un prânz de lucru este adesea o extensie a dialogului profesional, iar după-amiaza este dedicată redactării rapoartelor și gestionării situațiilor consulare curente. După-amiaza este dedicată evenimentelor și proiectelor culturale, iar seara întâlnirilor oficiale sau diplomatice. Este un ritm intens, dar extraordinar de viu, în care nicio zi nu seamănă cu alta. Într-o singură zi poți trece de la o conversație despre artă contemporană la un dialog despre politică externă, gastronomie, patrimoniu sau educație.

Ce-ați recomanda la Paris pentru un weekend de vară?

Există un Paris pe care îl vede toată lumea, Turnul Eiffel luminat perfect, aglomerația de la Saint-Germain, fotografiile de pe Pont Alexandre III. Și există un alt oraș care se descoperă încet, în lumina blândă a dimineții, într-o brutărie mică de cartier sau într-o grădină ascunsă și răcoroasă. Vara orașul devine mai tandru, mai puțin teatral. Canal Saint-Martin este unul dintre locurile mele preferate. Florării mici, cafenele fără pretenții, galerii ascunse și femei impecabil îmbrăcate care cumpără fructe sau ziare. De altfel, în Paris, eleganța nu vine niciodată din exces, vine din detalii.

În locul grădinilor celebre, Jardin Albert-Kahn este unul dintre cele mai poetice locuri din oraș, o succesiune de grădini japoneze, poteci umbrite și lumini verzi filtrate printre bambuși. La câteva minute distanță, Les Serres d’Auteuil par desprinse dintr-un roman francez vechi: sere monumentale din sticlă și fier forjat. Pentru prânz, recomand o experiență culinară autentică la Septime, iar ca alternativă, L’Alma propune o bucătărie atent curatoriată.

Nicio după-amiază pariziană nu ar trebui planificată prea strict, iar Le Marais rămâne cartierul ideal pentru a te pierde câteva ore, între galerii contemporane, curți ascunse și mici magazine de parfumuri sau obiecte vintage. Pentru cină, Parisul rămâne fidel rafinamentului său atemporal. Girafe oferă una dintre cele mai spectaculoase priveliști asupra Turnului Eiffel, în timp ce Monsieur Bleu păstrează acel aer cosmopolit care definește noul Paris. Iar pentru o încheiere perfectă a serii, Bar Hemingway, în Ritz Paris, acolo unde timpul pare că stă pe loc.

Foto: Arhiva personală.

Interviu publicat în revista A List Magazine (39)