Ce-am învățat de la Europa FM. Text by Andreea Esca

 

Am citit dimineață pe FB un articol de-al Cristinei Bazavan despre ce a învățat ea de la Europa FM și mi-a făcut poftă să scriu și eu pe această temă, azi, când postul de radio împlinește 20 de ani.

Ca ascultător, contactul meu direct cu oamenii Europa Fm avea loc o dată pe an când se organiza petrecerea lor aniversară. Era un party de referință pentru că, așa cum zice și Cristina, aveau bugete mari de la “franceji” :), idei foarte bune de la români, plus un know how importat de la Grupul mamă Lagardere, cel mai mare trust de presă din Franța. Îi priveam cu admirație, când pe pajiștea unei vile din Primăverii, ne povesteau despre ce au mai făcut și ce vor mai face, în compania celor mai cunoscuți artiști români și a tuturor vedetelor autohtone. Erau acel post de radio… cu “clasă”, independent, serios, stimat. În plus, pe multe dintre vedetele postului le admiram și le respectam pentru că le știam de dinainte să lucreze la Europa și erau oameni de foarte bună calitate.

Cum am ajuns și eu să fac parte din echipă?

La un party de lansare a unei băuturi parcă ștăteam de vorbă cu jurnalistul Vlad Petreanu care se alăturase echipei Europa Fm de puțină vreme și care mi-a vorbit extrem de entuziasmat despre ce se întâmplă acolo, spunându-mi că sigur mi-ar plăcea, dacă aș veni și eu … Mi-au atras atenția atât povestea, cât și ideea de colaborare. Dar cel mai ciudat mi s-a părut cât de fericit era un fost om de televiziune, în radio… În mintea mea era că nu are cum să-ți mai placă ceva atât de mult (radio), dacă ai făcut televiziune. Adică, nu mai poate fi o provocare radio-ul, după televiziune… Numai că patosul cu care povestea Vlad transmitea, fără dubiu, o mare plăcere. Desigur, eu eram în perioada în care nu aveam cum să colaborez cu o altă instituție media, deci nu se punea problema să mă gândesc serios la oferta lui Vlad, dar mult timp mi-a rămas în minte discuția noastră.

Peste o vreme, într-o lună iulie, stând pe plajă, primesc un mail de la un francez de la Grupul de presă Lagarder. El era un director ceva care se ocupa și de stația din România și îmi propunea să ne vedem pentru o discuție. Mi-a readus în minte povestea cu Vlad, dar nu am dat un  răspuns pentru că, deși între timp lucrurile se mai schimbaseră în Pro, nu mă vedeam la radio, nu avusesem niciodată această dorință. Mai mult decât atât, consideram că “voci de radio” sunt: Ionela Bănărescu, Adina Gorița, Adriana Muraru, Andrada Burdalescu, Exarhu, frații Vintilă, Moisescu, Andrei Gheorghe, adică niște VOCI….

Îmi văd așadar de viață, dar iar primesc un mail… de reminder. Francezul a început să îmi capteze interesul prin tenacitate. Îmi plac oamenii care luptă pentru ce își doresc, chiar dacă lucrul acela pare imposibil (și zic asta, pentru că mi-a povestit Andrada Burdălescu mai târziu, cum Stephane le spunea lor în fiecare zi să mă sune, iar ei îi răspundeau că n-are sens, pentru că eu nu o să fiu niciodată interesată de o emisiune la radio). Și atunci mi-am zis: Trebuie măcar să mă duc să văd ce zice omul asta. Ce mă costă? Poate că a venit cu un sens…

Zis și făcut. M-am dus la întâlnire, unde au venit francezul cu pricina, Stephane Bosc, Andrada Burdalescu și George Zafiu. Nu o să vă plictisesc cu detalii… Stephane era Vlad Petreanu la pătrat. Am plecat de la întâlnire știind că trebuie să “fac radio”, pentru că acolo e o lume extraordinară de care n-am avut habar până acum. Felul în care povestea, pasiunea și dragostea lui pentru radio au fost molipsitoare, iar ideea că voi lucra cu Andrada și George, pe care îi admiram, și cărora le trecea radio prin sânge m-au convins.

Am plecat acasă, de această dată, doar cu ideea de a gândi un format de emisiune, ceea ce am și făcut. M-am bucurat că le-a plăcut proiectul și așa s-a născut LA RADIO. A, trebuie să vă mai spun că din totdeauna când ascultăm melodia “La Radio”, de la Vama, mă gândeam la cineva care este într-un studio radio și își povestește viața așa că titlul emisiunii a venit de la sine.

Și acum, ca să nu uit răspunsul la întrebarea: Ce am învățat de la Europa FM?

Că tenacitatea contează… știam, dar mi-a fost confirmat.

Că trebuie să fii mereu deschis la nou.

Că poți să-ți faci prieteni extraordinari la orice vârstă.

Că există în continuare oameni care își fac profesia cu și din pasiune.

Că te poți integra perfect într-o gașcă nouă, la orice vârstă.

Că pot să fac orice are legătură cu “poveștile”.

Că există un public de radio extrem de valoros pe care îl pierdusem sau nu l-am avut niciodată la televizor.

Că totul este despre oameni! Iar Europa Fm este dovada clară!

 

Mulțumesc Europa FM pentru prietenie și pentru cât de multe m-ai învățat. Mulțumesc ascultătorilor Europa FM pentru aprecieri și fidelitate. Mulțumesc invitaților emisiunii LA RADIO, pentru că au avut încredere să meargă cu mine în această aventură.