Cosmin Dumitrache („Hoinari prin Munți”): „Am încercat să transpun cât mai mult spectatorul în cadrul montan și să îl fac să simtă experiența muntelui”

Ani de filmări, zeci de ture pe munte, nopți în cort și o poveste de iubire construită, pas cu pas, în jurul pasiunii pentru natură. 

Disponibil din 11 septembrie în cinematografele din țară, „Hoinari prin Munți”, în regia lui Cosmin Dumitrache, nu este doar un documentar despre munte. Este o poveste despre doi oameni care au ales să-și trăiască viața după propriile reguli, cu pasiune, libertate și multă reziliență.

Am vorbit cu Cosmin despre cum s-a născut filmul, despre provocările filmării în condiții extreme, despre relația dintre cei doi protagoniști și munte, dar și despre ce rămâne cu tine după ce petreci ani de zile urmărind o poveste atât de intensă.

„Hoinari prin Munți” ajunge în cinematografe pe 11 septembrie, după mai bine de șase ani de lucru la acest documentar. Cu ce poveste intră filmul în cinema și ce îi așteaptă pe spectatori?

„Hoinari prin Munți” este o poveste 100% reală de viață și una atipică de iubire, acompaniată de marea pasiune a protagoniștilor pentru munte. Nu este un film dedicat doar iubitorilor de munte sau celor care practică drumeția sau alpinismul, ci este un film care se adresează tuturor categoriilor de vârstă prin exemplul și experiența de viață a protagoniștilor. Povestea filmului emană inspirație și motivație ca oamenii să-și urmeze obiectivele și visurile cu pasiune până la capăt și cred că acesta este mesajul cel mai important pe care îl transmite.

Ai emoții acum, cu doar câteva zile înainte ca filmul să ajungă în cinematografe? 

Cele mai frumoase momente au fost în cele 40 de proiecții cu săli plini prin întreaga țară, unde am trăit și simțit și noi alături de public emoțiile transmise de film și de reacțiile spectatorilor. Acum pot spune că nu mai am emoții cu privire la lansarea oficială în cinema, pentru că am confirmarea că publicul rezonează foarte bine și trăiește intens povestea filmului.

Vara aceasta ați mers cu filmul prin țară, în cadrul caravanei naționale. Cum a primit publicul „Hoinari prin Munți” și ce reacție te-a surprins cel mai mult?

Sincer, am fost surprinși peste așteptări de reacțiile publicului, care a primit foarte bine filmul și cel mai fain a fost că spectatorii au simțit și trăit emoțiile transmise de protagoniștii filmului. Au fost multe momente de râsete, dar și de plânsete pe parcursul proiecțiilor, ba chiar și aplauze la anumite secvențe din timpul filmului, iar la final în majoritatea sălilor spectatorii ne-a aplaudat în picioare și ne-au confirmat prin acest mod că povestea filmului le-a plăcut și le-a transmis inspirație.

Ce te-a făcut, în urmă cu șase ani, să pornești acest proiect? Și cum ai ajuns la povestea lui Dinu și Marlene Mititeanu?

Ideea filmului a apărut în 2020, când am descoperit cărțile lui Dinu Mititeanu, Chemarea muntelui și Hoinari prin munți, într-o perioadă în care lucram la finalul producției România Sălbatică. M-a atras foarte mult felul în care Dinu și Marlene și-au construit viața în jurul muntelui și am simțit că dincolo de experiențele lor montane există o poveste mult mai amplă și profundă.

Așa că i-am scris lui Dinu și, inițial, mi-am dorit pur și simplu să-i cunosc, să mergem împreună pe munte și să descopăr lumea lor. Pe măsură ce i-am cunoscut, mi-au devenit tot mai interesante nu doar pasiunea lor pentru munte și aventură, ci și relația dintre ei, felul simplu și autentic în care își trăiesc viața și legătura lor cu natura. Toate acestea m-au făcut să simt că povestea lor merită spusă mai departe printr-un film.

Ai petrecut ani de zile alături de cei doi protagoniști. A existat un moment în care ai simțit că nu mai ești doar omul din spatele camerei? 

În toți acești ani am devenit foarte apropiați și s-a legat între noi o prietenie sinceră. Pe măsură ce ne-am cunoscut mai bine, au căpătat încredere în mine și s-au deschis, împărtășindu-mi experiențe, întâmplări și emoții foarte personale, care au devenit parte din povestea filmului.

Cred că atunci am simțit că relația noastră va continua și dincolo de filmări, mai ales că ne unea și pasiunea pentru munte. Și așa s-a și întâmplat: și astăzi facem drumeții împreună, mergem la cort sau pe trasee de via ferrata. Până la urmă, filmul ne-a adus împreună, dar prietenia a rămas.

Filmul urmărește o poveste care se întinde pe decenii, dar și pe continente – de la Alpi și Patagonia până în Carpați. Care a fost cea mai dificilă experiență de filmare, din punct de vedere logistic?

Au fost multe provocări logistice, mai ales pentru că filmările au presupus ture cu cortul, cățărare, trasee expuse, schi de tură și chiar nopți petrecute iarna în cort. La început am plecat cu destul de multă aparatură, iar în condițiile din teren am realizat rapid cât de greu este să te deplasezi și să filmezi în același timp cu tot echipamentul după tine. Așa că a trebuit să-mi adaptez setup-ul și să găsesc o variantă mult mai ușoară și mai eficientă.

Dincolo de partea logistică, cea mai mare provocare a fost să-mi adaptez stilul de filmare la un documentar bazat pe observație și spontaneitate. Trebuia să fiu permanent atent și pregătit să surprind momentele autentice, fără să știu dinainte ce urmează. A fost un proces care m-a scos de multe ori din zona de confort, dar tocmai asta a făcut experiența atât de interesantă.

Munții nu sunt doar decor în acest film, ci devin aproape un personaj. Cum ai construit, cinematografic și narativ, relația dintre Dinu, Marlene și munte?

Am încercat să transpun cât mai mult spectatorul în cadrul montan și să îl fac să simtă și să trăiască cât mai real posibil experiența protagoniștilor și a muntelui. Am vrut să intervin cât mai puțin în regizarea cadrelor și a secvențelor și pur și simplu am urmărit turele și activitatea lor montană atât de la distanță, dar și din aproape în aproape, până chiar foarte aproape – la o noapte petrecută cu ei în cort, sau la povestiri intime din viața lor personală. Mi-am dat seama că pe lângă povestea lor montană, există și o poveste foarte diferită și autentică de iubire și astfel am îmbinat firul narativ al filmului între viața lor personală și activitatea montană.

După șase ani în care ai urmărit atât de îndeaproape această poveste, ce s-a schimbat în felul în care tu privești libertatea, reziliența și pasiunea de a face ceea ce iubești?

Pot spune că mi-am consolidat mentalitatea asupra unui mod de viață activ și sănătos, dar și asupra pasiunii mele pentru natură și munte. Inspirația pe care mi-au transmis-o inițial cărțile lui Dinu s-a intensificat și a luat amploare în activitatea mea montană, dar și în modul în care vreau să-mi trăiesc viața. Mă simt mai motivat și mai încrezător că pot realiza ceea ce îmi propun atâta timp cât există dorință și pasiune și mai ales când am ca exemplu, povestea și realizările lor.

Dacă ai putea să-i spui un singur lucru unui spectator care încă nu știe dacă să vină la cinema să vadă „Hoinari prin Munți”, ce i-ai spune?

I-aș spune să nu stea prea mult pe gânduri. „Hoinari prin Munți” e o poveste care te poate face să privești altfel viața, vârsta, iubirea și relația cu natura. Poate să-ți dea poftă de o drumeție, să-ți amintească de frumusețea locurilor din România și din lume, dar și de bucuria lucrurilor simple și de cât de multe avem pentru care să fim recunoscători. Și, cine știe, poate pleacă din sala de cinema cu dorința de a trăi puțin mai aproape de natură, ori în acord cu ea.

Și, în final, cu ce ți-ai dori să plece oamenii din sala de cinema după ce văd filmul?

Mi-aș dori ca oamenii să plece din sala de cinema cu mai mult curaj de a-și urma propriile visuri, chiar și atunci când drumul pare dificil sau plin de provocări. Și, poate la fel de important, să privească muntele cu respect și responsabilitate, înțelegând că libertatea pe care ne-o oferă vine și cu responsabilitatea de a-l proteja.