Parisul la (înalt) nivel feminin: Simona-Mirela Miculescu, ambasador extraordinar și plenipotențiar, delegat permanent al României pe lângă UNESCO

Anul acesta, Parisul diplomației românești este la genul feminin. Am stat de vorbă cu Simona-Mirela Miculescu, ambasador extraordinar și plenipotențiar, delegat permanent al României pe lângă UNESCO, despre diplomație, evenimente oficiale și locurile preferate din capitala Franței. 

# Simona-Mirela Miculescu, Ambasador extraordinar și plenipotențiar, Delegat Permanent al României pe lângă UNESCO. Are peste 35 de ani de carieră diplomatică și este primul român care deține această funcție în cei aproape 70 de ani de la accederea României la această organizație și a cincea femeie care conduce acest for în cei 80 de ani de existență a UNESCO.

Parisul e declinat la feminin acum, în posturi importante din diplomație. Cum se vede acest lucru din interior?

Este o victorie a profesionalismului, de fapt, pentru că profesionalismul este, în opinia mea, un concept unisex. Este, în mod cert, un succes a femeilor diplomat din MAE, fiind un „matriarhat” fără precedent. Suntem, fiecare dintre noi, prima femeie din istoria diplomației românești în postura respectivă: prima femeie ambasador în Franța, prima femeie ambasador la UNESCO și prima femeie consul general la Paris.

Provocările pe care trebuie să le învingem sunt toate de ordin profesional și… circumstanțial – ne onorăm mandatele într-o perioadă dificilă din punct de vedere al resurselor și, mai ales, din punct de vedere al contextului internațional atât de turbulent. Înfruntăm, însă, toate provocările împreună și sunt foarte bucuroasă și mândră de „triumviratul” nostru, pentru că Ioana și Cati sunt nu doar profesioniste excepționale, ci și niște ființe umane minunate, la care țin foarte mult.

Credeți că femeile sunt mai diplomate decât bărbații? Mai atente la nuanțe, la sensibilități, mai intuitive? 

Eu cred că nu genul determină competența. Aș îndrăzni să spun și că femeile nu sunt „mai bune” pentru diplomație în sens absolut, dar avem o serie de calități și experiențe care ne pot face foarte eficiente, mai ales în contextul diplomației moderne, care pune accent pe empatie, pe cooperare și soluții durabile. Atuurile noastre pentru această nobilă profesie sunt multiple: avem un nivel foarte ridicat de inteligență emoțională; suntem extrem de sensibile la nuanțe – esența diplomației; abilitățile noastre de comunicare și ascultare sunt remarcabile; excelăm în comunicare relațională, facilitând cu ușurință dialogul, consensul și compromisurile; suntem mai orientate spre colaborare decât spre competiție, acest lucru fiind esențial în negocierile multilaterale, de exemplu, unde suntem imbatabile; și, nu în ultimul rând, suntem adeptele echității, diversității și incluziunii – valori centrale în diplomația contemporană.

Ce vă place cel mai puțin la evenimentele oficiale la care trebuie să participați? Ce vă motivează? 

Aș vrea ca mai ales acei cârcotași care vehiculează clișee frivole despre profesia noastră, reducând-o doar la consumat șampanie și caviar pe la recepții să știe că, pentru un diplomat, un eveniment oficial/protocolar nu este niciodată doar un eveniment social. Este un spațiu de lucru, unde fiecare conversație poate deveni o oportunitate pentru țara sa. Apoi intervine interesul strategic. Evenimentele oficiale sunt locuri ideale pentru a construi relații informale, pentru că multe discuții importante nu au loc în săli de negocieri, ci la un cocktail sau la o cină. Acolo se creează încredere, se testează idei. Un alt motor este accesul la informație. Un diplomat atent poate afla rapid schimbări de poziție, priorități politice sau dinamici interne ale altor state sau organizații, prin conversații bine conduse. Nu în ultimul rând, am și o motivație personală, pentru că mă caracterizează o profundă curiozitate intelectuală, plăcerea de a interacționa cu oameni din culturi diferite, și dorința de a avea un impact real asupra comunității noastre diplomatice.

Din fericire, în diplomația multilaterală, dress code-ul nu este deloc rigid, ci concentrat pe ținute elegante, preferabil cu accente inspirate din cultura țării tale, ceea ce mi se potrivește perfect, pentru că sunt pasionată de tot ce ține de bogăția tradițiilor românești. Poate doar dubla mea gonartroză mai protestează din când în când la mulțimea obligațiilor diplomatice, dar plăcerea și necesitatea de a-mi face datoria impecabil înving mereu.

Cum arată o zi de muncă obișnuită, din viața dumneavoastră?

Ca ambasador la UNESCO reprezint România în această unică arenă universală, unde interacționez zilnic cu alți 193 de parteneri – state membre – alături de care sunt implicată, împreună cu mică mea echipă, în dezbateri și negocieri legate de cele cinci componente ale mandatului UNESCO – Cultură, Educație, Știință, Comunicare și Informare. Nicio zi nu seamănă cu cealaltă. Un exemplu ar arăta cam așa: dimineața am un mic dejun ambasadorial pe tema unor aspecte ale relației dintre Cultură și Dezvoltarea durabilă; apoi fug la UNESCO unde trebuie să susțin un discurs pe tema rolului femeilor în știință, la o conferință de profil; dejunul diplomatic la care particip este, de fapt, o dezbatere pe tema Educației prin cultură și artă; după-masă am întâlniri cu ambasadori din diverse zone ale lumii pentru a face lobby pentru candidatura României la Comitetul Patrimoniului Mondial Imaterial; seara, ca de fiecare dată, am dineu diplomatic sau/și cel puțin o recepție. La finalul zilei, mă ocup de reflectarea activității zilei prin crearea de postări pe cinci rețele sociale.

Dar mai e ceva de făcut, după aceea. Ca ambasador la UNESCO trebuie să mă documentez permanent – de multe ori la ore târzii în noapte, după dinee, recepții și postări – ca să asimilez un volum enorm de informație. Asta pentru că trebuie să cunosc toate domeniile care figurează pe agenda organizației, ca să fac față multiplelor reuniuni și evenimente de a două zi.

Ce-ați recomanda la Paris pentru un weekend de vară?

Aș recomandă câte un pic din fiecare: aș explora Galeria de Artă 59 Rivoli, aș savura una din miriadele de expoziții interesante din muzeele și galeriile Parisului (cum ar fi, de exemplu, acum, retrospectivă „Matisse” de la Grand Palais), aș lua prânzul la Perruche – unul din rooftopurile mele preferate, m-aș plimba prin grădina cu trandafiri din Parc de la Bagatelle, aș bea un ceai fie la Tea Salon Rose Bakery din grădina Muzeului Vieții Romantice, fie la cafeneaua Le Nélie din Muzeul Jacquemart-André, iar seara aș merge la un spectacol la Teatrul Marigny, sau la un concert de jazz la Clubul Duc des Lombards. Dar pe cititorii voștri i-aș încuraja să includă în traseele lor, când sunt în Paris, și sediul UNESCO, care este una din capodoperele arhitecturii brutaliste și este decorată cu superbe lucrări de artă provenind din țările membre, inclusiv din România.

Foto: Arhiva personală.

Interviu publicat în revista A List Magazine (39)