Ștefan Câlția față în față cu AI
„Sunt stăpân pe firea mea, pentru că eu, omul, am creat inteligența artificială”, spune pictorul într-un interviu acordat Andreei Pietroșel, înainte de deschiderea la Sibiu, în cadrul FITS, a celei mai ample expoziții dedicate lui Ștefan Câlția, „Transilvania | Extravaganza”.
Am fost IRL la atelierul pictorului Ștefan Câlția și sunetul moale al tălăngii atârnate la poarta casei m-a teleportat din haosul urban direct în ritmul molcom pe care artistul l-a adus cu el de la casa albastră, o casă veche de 100 de ani din Șona, satul bunicilor săi. Camera e inundată de lumina limpede care pătrunde prin ferestrele înalte. Șevaletul e ridicat la nivelul pensulei care a acoperit deja pânza cu un albastru încălzit de tente de gri – fundal ideal pentru crengile fragile ale unui copac care crește în centru.
Inspirația vine din plimbările prin sat, dar, pe măsură ce amintirile se diluează, pictorul face apel din când în când la singurul obiect ancoră cu prezentul din atelier – care îl ajută, dar îl și distrage. „De azi dimineață, de două ori mi-am dat peste degete. Pentru că vreau să fac un pom înflorit. Și acum lucrurile astea (n.r. telefoanele mobile) te ajută teribil. Am fost la țară acum câteva zile și am făcut multe fotografii. Eu am în minte ce vreau să fac. Așa se așează, se mișcă, mă învârt în jurul subiectului. Dar am început să lucrez. Am zis: «ia să mă mai uit puțin». M-am dus exact la imaginea care mi-a plăcut. Am văzut-o. Și am mai dat cu butonul – și la un moment dat m-am trezit că pensula stă acolo singură și eu sunt cu telefonul în mână”, povestește Ștefan Câlția, unul dintre cei mai apreciați pictori români contemporani.
Mă abțin cu greu să nu postez pe Instagram soba construită de artist ca să își încălzească familia în anii reci ai comunismului, peretele tapetat cu tablouri sau scrumbia uscată suspendată într-un taler care coboară din tavan. Respectarea intimității e una dintre regulile dificil de respectat în epoca viralului.
La 83 de ani, Ștefan Câlția reușește să aibă o relație sănătoasă cu tehnologia și social media, dar nici în cazul pictorului nu e un proces fără sincope. „E un lucru extraordinar ca, atunci când plouă în sufletul meu, să pot să deschid telefonul și să văd iarba verde din grădina mea de la Șona. Dar dacă stau toată ziua să mă bucur de iarba verde, atunci rămân cu iarba verde. Orice lucru nou, orice lucru pe care oamenii l-au inventat e spre folosul nostru și ne este dat ca să-l putem folosi. Depinde cât de mult. Mie mi se pare că trebuie să fii cu pielea și cu porii deschiși pentru lumea în care trăiești – și când te plouă, și când ți-e frig, și când ți-e cald – să le simți, să nu te izolezi, să nu te arunci într-un lucru artificial.”
„Cred că inteligența artificială va fi un lucru extraordinar”
Într-o lume în care insecuritatea joburilor planează constant deasupra noastră, Ștefan Câlția nu se teme deloc că AI-ul îi va lua locul la șevalet. „După ’90, când am venit să predau la facultate, era o dezbatere: ce o să ne facem acum, că poți să faci desene pe computer. Și atunci răspunsul meu a fost următorul: nu e altceva decât un creion ascuțit altfel, pe care tu îl mânuiești. Inteligența artificială – atâta timp cât eu vorbesc despre ea, e a mea, e făcută de mine și o stăpânesc eu. Eu sunt stăpân pe firea mea, pentru că eu am creat inteligența artificială. Da, dacă nu știu să o folosesc, poate să îmi facă și rău.”
În 2018, Portretul lui Edmond de Belamy – un tablou creat cu AI – s-a vândut la casa de licitații Christie’s cu peste 430.000 de dolari. Îi spun asta lui Ștefan Câlția când mă anunță că interviul mai durează cât cele două guri de espresso care i-au rămas în ceașcă. Întreb direct: reprezintă imaginile create cu AI artă?
Înainte să răspundă, pictorul care a expus de-a lungul anilor în galerii importante din Europa pune un bemol: „S-a pictat cu pământ roșu, cu palma, în peșteri. În Egiptul antic s-a pictat cu frescă. În Renaștere s-a lucrat cu mozaic. Se lucrează acum cu computerul. Se poate lucra și cu AI. Depinde ce faci, cum faci și ce transmiți.”
Interviul s-a terminat exact cum își termină Ștefan Câlția tablourile pe care le expune de peste 50 de ani – pe nesimțite. „Mă întreabă mulți când e gata o pictură. Nu știu dacă-i gata, dar nu mă mai ating de ea. Mi se întâmplă să lucrez, să nu mai știu ce să-i fac, ce vreau – și la un moment dat mă duc să-mi iau un pahar de apă și mă întorc și zic: gata, uite că s-a făcut!”
„Transilvania | Extravaganza”: cea mai amplă expoziție dedicată lui Ștefan Câlția se deschide la Sibiu, în cadrul FITS.
80 de lucrări din diferite perioade ale carierei – piese emblematice, colecții private și lucrări recente – reunite într-un spațiu de 1.000 mp în fosta școală pedagogică a Mănăstirii Ursulinelor. Expoziția este îngrijită de curatoarea Liviana Dan. Organizatori: Fundația Ștefan Câlția, Galeria Posibilă și Artep Gallery, în parteneriat cu Muzeul Național Brukenthal și FITS. (Strada General Magheru 34-36, Sibiu | 19 iunie – 16 august 2026).
Fotografii: Diana Iarbașu, arhiva personală Ștefan Câlția.
„Sunt stăpân pe firea mea, pentru că eu, omul, am creat inteligența artificială”, spune pictorul într-un interviu acordat Andreei Pietroșel, înainte de deschiderea la Sibiu, în cadrul FITS, a celei mai ample expoziții dedicate lui Ștefan Câlția, „Transilvania | Extravaganza”.
Am fost IRL la atelierul pictorului Ștefan Câlția și sunetul moale al tălăngii atârnate la poarta casei m-a teleportat din haosul urban direct în ritmul molcom pe care artistul l-a adus cu el de la casa albastră, o casă veche de 100 de ani din Șona, satul bunicilor săi. Camera e inundată de lumina limpede care pătrunde prin ferestrele înalte. Șevaletul e ridicat la nivelul pensulei care a acoperit deja pânza cu un albastru încălzit de tente de gri – fundal ideal pentru crengile fragile ale unui copac care crește în centru.
Inspirația vine din plimbările prin sat, dar, pe măsură ce amintirile se diluează, pictorul face apel din când în când la singurul obiect ancoră cu prezentul din atelier – care îl ajută, dar îl și distrage. „De azi dimineață, de două ori mi-am dat peste degete. Pentru că vreau să fac un pom înflorit. Și acum lucrurile astea (n.r. telefoanele mobile) te ajută teribil. Am fost la țară acum câteva zile și am făcut multe fotografii. Eu am în minte ce vreau să fac. Așa se așează, se mișcă, mă învârt în jurul subiectului. Dar am început să lucrez. Am zis: «ia să mă mai uit puțin». M-am dus exact la imaginea care mi-a plăcut. Am văzut-o. Și am mai dat cu butonul – și la un moment dat m-am trezit că pensula stă acolo singură și eu sunt cu telefonul în mână”, povestește Ștefan Câlția, unul dintre cei mai apreciați pictori români contemporani.
Mă abțin cu greu să nu postez pe Instagram soba construită de artist ca să își încălzească familia în anii reci ai comunismului, peretele tapetat cu tablouri sau scrumbia uscată suspendată într-un taler care coboară din tavan. Respectarea intimității e una dintre regulile dificil de respectat în epoca viralului.
La 83 de ani, Ștefan Câlția reușește să aibă o relație sănătoasă cu tehnologia și social media, dar nici în cazul pictorului nu e un proces fără sincope. „E un lucru extraordinar ca, atunci când plouă în sufletul meu, să pot să deschid telefonul și să văd iarba verde din grădina mea de la Șona. Dar dacă stau toată ziua să mă bucur de iarba verde, atunci rămân cu iarba verde. Orice lucru nou, orice lucru pe care oamenii l-au inventat e spre folosul nostru și ne este dat ca să-l putem folosi. Depinde cât de mult. Mie mi se pare că trebuie să fii cu pielea și cu porii deschiși pentru lumea în care trăiești – și când te plouă, și când ți-e frig, și când ți-e cald – să le simți, să nu te izolezi, să nu te arunci într-un lucru artificial.”
„Cred că inteligența artificială va fi un lucru extraordinar”
Într-o lume în care insecuritatea joburilor planează constant deasupra noastră, Ștefan Câlția nu se teme deloc că AI-ul îi va lua locul la șevalet. „După ’90, când am venit să predau la facultate, era o dezbatere: ce o să ne facem acum, că poți să faci desene pe computer. Și atunci răspunsul meu a fost următorul: nu e altceva decât un creion ascuțit altfel, pe care tu îl mânuiești. Inteligența artificială – atâta timp cât eu vorbesc despre ea, e a mea, e făcută de mine și o stăpânesc eu. Eu sunt stăpân pe firea mea, pentru că eu am creat inteligența artificială. Da, dacă nu știu să o folosesc, poate să îmi facă și rău.”
În 2018, Portretul lui Edmond de Belamy – un tablou creat cu AI – s-a vândut la casa de licitații Christie’s cu peste 430.000 de dolari. Îi spun asta lui Ștefan Câlția când mă anunță că interviul mai durează cât cele două guri de espresso care i-au rămas în ceașcă. Întreb direct: reprezintă imaginile create cu AI artă?
Înainte să răspundă, pictorul care a expus de-a lungul anilor în galerii importante din Europa pune un bemol: „S-a pictat cu pământ roșu, cu palma, în peșteri. În Egiptul antic s-a pictat cu frescă. În Renaștere s-a lucrat cu mozaic. Se lucrează acum cu computerul. Se poate lucra și cu AI. Depinde ce faci, cum faci și ce transmiți.”
Interviul s-a terminat exact cum își termină Ștefan Câlția tablourile pe care le expune de peste 50 de ani – pe nesimțite. „Mă întreabă mulți când e gata o pictură. Nu știu dacă-i gata, dar nu mă mai ating de ea. Mi se întâmplă să lucrez, să nu mai știu ce să-i fac, ce vreau – și la un moment dat mă duc să-mi iau un pahar de apă și mă întorc și zic: gata, uite că s-a făcut!”
„Transilvania | Extravaganza”: cea mai amplă expoziție dedicată lui Ștefan Câlția se deschide la Sibiu, în cadrul FITS.
80 de lucrări din diferite perioade ale carierei – piese emblematice, colecții private și lucrări recente – reunite într-un spațiu de 1.000 mp în fosta școală pedagogică a Mănăstirii Ursulinelor. Expoziția este îngrijită de curatoarea Liviana Dan. Organizatori: Fundația Ștefan Câlția, Galeria Posibilă și Artep Gallery, în parteneriat cu Muzeul Național Brukenthal și FITS. (Strada General Magheru 34-36, Sibiu | 19 iunie – 16 august 2026).
Fotografii: Diana Iarbașu, arhiva personală Ștefan Câlția.
