Interviu cu Judith State: „M-am atașat de fiecare experiență, de fiecare rol. Cred că nu poate fi altfel”

Am descoperit-o în Sieranevada, în regia lui Cristi Puiu, am urmărit-o apoi în Monștri., în regia lui Marius Olteanu, unde a interpretat-o pe Dana, rol care i-a adus un premiu Gopo, sau am văzut-o în spectacolele de dans coordonate chiar de ea în calitate de coregraf și dansator profesionist. Cea mai recentă apariție a sa în R.M.N., filmul lui Cristian Mungiu, a fost aplaudată atât de critici, cât și de public.

Mai mult decât atât, Judith State a fost recent selectată în programul European Shooting Stars, din cadrul celei de-a 73-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, alături alți nouă participanți, iar în rândurile de mai jos ne povestește despre așteptările sale de la această experiență și despre următoarele proiecte. 

Înainte de toate, povestește-ne un pic despre colaborarea cu Cristian Mungiu și despre Csilla, personajul tău din R.M.N. Cum ați ajuns să lucrați împreună și ce a însemnat pentru tine acest proiect?

M-a sunat prin august, anul trecut, directorul de casting Cătălin Dordea care, fără niciun fel de amănunte, mi-a spus: „Cristian ar vrea să te vadă la o probă, ai putea să pregătești un text în limba română și în maghiară?”. Și-am fost la acest prim casting unde m-am întâlnit doar cu Cătălin, am dat proba bilingv, el m-a filmat și cam atât. Apoi, după vreo două luni, m-a sunat din nou Cătălin, spunându-mi că Cristian ar vrea să mai parcurgem împreună „ceva text” și mi-a trimis pe email vreo 65 de pagini, de-mi amintesc că am vorbit singură câteva minute bune după ce am deschis documentul. 

Au urmat două întâlniri pe Zoom – eu fiind plecată din țară la acel moment – mai întâi doar cu Cristian, apoi și cu Marin (partenerul meu din film), întâlniri de câteva ore în care am vorbit și am citit textul integral de mai multe ori și, curând după asta, au început filmările. 

Lucrul care m-a bucurat și emoționat cel mai tare lucrând la R.M.N. a fost șansa de a filma în limba maghiară, limba mea maternă, pentru prima dată și ăsta este un aspect care va face ca acest film să fie mereu special pentru mine. Simt că prin mine, vorbind ungurește, filmul îi conține și pe bunicii mei, care cred că asta își doresc cel mai tare: să vorbim în continuare limba.

Apoi, desigur, m-a bucurat și onorat întâlnirea cu Cristian despre care doar auzisem o sumedenie de lucruri, dar nu avusesem niciodată ocazia să-l întâlnesc.

Cum ai caracteriza-o pe Csilla pe scurt? 

Este o femeie puternică și sensibilă, totodată, solitară, care își trăiește viața în acord cu principiile care o ghidează, fără teamă, fără să-și ceară scuze. Curajoasă – probabil mai mult decât mine – căutând să iubească și să se simtă iubită – categoric mai mult decât mine. 

Nu este primul film în care joci și care ajunge în selecția oficială de la Cannes. Cât de importantă crezi că e prezența filmelor românești și a actorilor la acest festival?

Cred că este importantă în măsura în care atât filmele, cât și actorii au parte pentru puțină vreme de mai multă vizibilitate și atenție. În cazul unui premiu, îmi pare că de multe ori se setează și un traseu care atrage după sine un fel de reacție în val, un ecou al felului în care au fost primite filmele în festival. Și, mă gândesc, ajută per total din punct de vedere logistic. Dar nu cred că prezența sau lipsa unor filme în/din festival le și reflectă valoarea sau lipsa ei.

Anul acesta ai fost selectată pentru programul European Shooting Stars din cadrul Festivalului de la Berlin, program din care au făcut parte, de-a lungul timpului, și actori și actrițe precum Bill Skarsgård, Maisie Williams, Carey Mulligan, Riz Ahmed. Ce îți dorești de la această experiență și cât de important va fi impactul ei asupra carierei tale?

Îmi doresc un singur lucru: să întâlnesc un agent cu care să rezonez și, cu ajutorul căruia, să am ocazia să lucrez în film și în afara țării. Mi-ar plăcea mult să trăiesc experiența asta, a lucrului pe platou, cu oameni și contexte cât mai diferite. Cât despre impact… cum aș putea ști?

Dintre toate personajele pe care le-ai interpretat până acum, de care te simți cel mai atașată? Pe care ți-a plăcut cel mai mult să îl joci?

Asta este o întrebare grea, pentru că am simțit de fiecare dată că între mine și personaje nu este, de fapt, o distanță. M-am atașat de fiecare experiență, de fiecare rol. Cred că nu poate fi altfel. Dar, dacă trebuie să aleg, aș spune Dana din „Monștri.”, în regia lui Marius Olteanu. 

Ai povestit la un moment dat că dansezi de când te știi. Care este locul pe care îl ocupă dansul acum în viața ta, în contextul în care actoria te solicită tot mai mult?

Dansul este prezent în continuare și, așa cum spun de fiecare dată, nici nu cred că aș putea funcționa fără el. E partenerul meu de nădejde. Predau cursuri de dans contemporan în continuare, la sfârșitul anului trecut am avut premiera celui mai nou performance de-ale mele („Ember”, cu Istvan Teglas și Radu Dumitriu) și, de câte ori am ocazia, dansez. Mai puțin decât înainte, e drept, dar asta nu din cauză că actoria mă solicită tot mai mult.

Ce ai învățat din dans și ai aplicat și în actorie?

Să fiu în corp, conștientă de el, prezentă. Nu am realizat foarte mult timp importanța lucrurilor ăstora, pentru că pentru mine erau normalitatea, aveam impresia că pentru toată lumea este la fel. Apoi, cineva m-a întrebat odată: „adică tu te gândești la cum respiri?” și eu eram contrariată că „tu nu?!”. Îmi vin în minte acum și cuvintele „disciplină”, „claritate”, „memorie motrică”.

Ce planuri ai în continuare? În ce proiecte te mai putem vedea?

Joc în „A New and Better You” la POINT, cu Istvan Teglas și Edith Alibec, și în performance-ul meu de care aminteam mai sus. În general, nu prea vorbesc despre ce este în plan pentru viitor sau în desfășurare, dar o să zic doar că la finalul lui martie va fi premiera muzicalului „Fantoma de la Operă”, la Opera Națională din București, spectacol din a cărui distribuție fac și eu parte.