Roxen, artista care va reprezenta România la Eurovision 2020: ”În viața mea e mult haos”

Roxen este artista care va reprezenta România la finala Eurovision 2020, specatcol ce va avea loc la Rotterdam, în luna mai. Anul acesta, Televiziunea Română a avut o abordare nouă în selecția națională, care a constat în alegerea unei voci şi, ulterior, a pieselor pe care aceasta le va interpreta în Finala Naţională din data de 1 martie, organizată la Buzău. Acest format a fost dezvoltat împreună cu Global Records, cel mai dinamic jucător de pe piaţa muzicală din România.

Roxen, cântăreața care ne va reprezenta țara la Eurovision, are 20 de ani și este o apariție fresh pe piața muzicală românească, cu o voce complexă și cu o apariție scenică de impact. Artista a început deja pregătirile pentru Eurovision și ia zilnic lecții de canto, de dans și de coregrafie, face probe de costume și își petrece foarte mult timp în studio. Totul pentru a avea un show cât mai bun și pentru a reprezenta cu succes România la Rotterdam.

 

O rutină zilnică pe care o respecți mereu?

În general, în viața mea e mult haos. Fug de rutină. Nu vreau să mă plictisesc sau sa ma plafonez. Nici nu imi fac planuri. Așa că, nu am nicio rutină de care să fiu conștientă. (râde)

Dacă nu aș fi muzician, aș fi…

Medic psihiatru. Cred că aș putea ajuta oamenii. Sunt multe persoane care trec prin trăiri extrem de puternice și sunt diagnosticate greșit sau nu obțin ajutorul de care au nevoie. 

Melodia care mă face mereu fericit/ă…

Mi se schimbă stările destul de des. Îmi place mult piesa de la Khalid cu „Vertigo” – mă regăsesc mult în versurile acelea, rezonez cu ele. Când eram mică și încercam să găsesc o explicație pentru stările mele, mi se spunea că e de la anotimpuri, că e o reechilibrare interioară și exterioară, o reajustare, prin schimbare, așa cum și natura se schimbă de la un sezon la altul. 

Dacă aș fi un instrument…

…aș fi pian! Mi se pare extrem de frumos. Poți să faci atâtea melodii, atâtea combinații – din doar 7 note muzicale care, combinate, par că oferă o infinitate de variante. Pianul e complex și simplu în același timp.

Azi sunt recunoscătoare pentru…

TOT. Cine sunt eu. Tot ceea ce mi se întâmplă și ceea ce mi s-a întâmplat. Nu avem cum să ne dezvoltăm dacă nu suntem puși la încercare. Atunci când ieși din zona de confort, are loc evoluția personală. Iar eu asta am făcut de fiecare dată.

Cum ar arăta o lume fără muzică?

Ar fi multă gălăgie. Și lumea ar fi mult mai închisă. Muzica ne ajută să visăm, să călătorim, să descoperim lucruri despre noi.

Prima amintire legată de muzică.

Cred că prima amintire legată de muzică a avut loc la grădiniță. De obicei, cântam la toate serbările. Uneori mă inhibam, pentru că toată lumea voia să cânt la comandă. E foarte interesant, încă mai am inhibiții când mi se cere să cânt în grup restrâns, dar pe scenă mă simt mereu în largul meu.

O nebunie pe care îți dorești să o faci.

Să fac bungee jumping, să sar cu parașuta, să mă dau pe tiroliană, mă pasionează tot ce ține de aer, de înălțime. Am ascendentul în Vărsător, semn de aer.

Dacă ai păstra o singură amintire din toată viața ta, ce ai alege?

Acel moment în care cânt pe scenă. E un sentiment atât de pașnic, frumos, armonios.

Cel mai important lucru pe care l-ai învățat până acum?

Răbdarea. Am muncit mult pentru fiecare piesă. Am stat ore întregi la filmări. Am trecut prin fiecare etapă – până la rezultatul final. Dar am avut mereu încredere că acesta este drumul meu. Mi-am dat seama de faptul că nimic nu e ușor de făcut – e vorba de multă muncă în spate.

Ce admiri la oameni?

Admir oamenii care au curajul să se exprime, cei care sunt asumați. Oricât de nonconformiști sau ciudați ar părea, îi admir pentru puterea de a fi ei înșiși, de a fi sinceri până la capăt.