Andreea Marin: ”Nu suntem toți la fel de puternici”

Andreea Marin a lansat recent volumul ”Nu există nu se poate!”, o carte despre care autoarea spune că ”ascunde în paginile sale o comoară. E motivație, inspirație cât cuprinde, îți dă putere, dorința de schimbare în bine, îndrăzneală și scoate din cititor tot ce e mai bun.” Despre felul în care s-a conturat cartea, dar și despre curajul și puterea eternului feminin, în cele ce urmează, cu Andreea Marin.

Andreea, ți se întâmplă să revii la anumite pasaje din cartea lansată recent- ”Nu există nu se poate!” – câteodată, când simți nevoia de un nou imbold, de un impuls? Ce pagini din carte te cheamă și te recheamă la ele?

Sigur că da, sunt primul om care a crezut în această carte, și spun mereu ca e mai mult decât atat: ascunde în paginile sale o comoară. E motivație, inspirație cât cuprinde, îți dă putere, dorința de schimbare în bine, îndrăzneală și scoate din cititor tot ce e mai bun. Nu e o glumă sau o exagerare, ci o realitate.  Îmi veți da dreptate, dacă o veți citi. Veți simți toate aceste încă de la primele pagini.

Tocmai slăbiciunea și imposibilitatea pe care le resimțim cu toții din timp în timp ne fac să ne dăm seama de puterea noastră, de fapt. Care e cea mai recentă revelație de acest fel pe care ai trăit-o?

Nu e așa în cazul fiecărui om, unii au nevoie de o mână întinsă, să nu simtă că se afundă în neant în aceste vremuri tulburi. Nu suntem toți la fel de puternici. Cartea aceasta e mână întinsă, e darul potrivit pentru cei care nu mai reușesc să creadă în forța lor și care nu mai văd lumina firavă de la capătul tunelului. Te retrezește la viață. Deja a fost comandată, pe www.bookzone.ro, din toate colțurile lumii, pe diverse continente, nu doar la noi acasă, și asta mă bucură nespus.

În ce stă puterea unei femei, de fapt?

Tocmai în feminitatea sa, uneori. Aici e un aspect important: greutățile vieții ne fac sa devenim… bărbate, ca să mai și glumim puțin. Devenim puternice și ne părăsim calitățile de feline, căldura feminității care ne face să fim diferite, să fim… iubire. E un dezechilibru determinat de concentrarea noastră pe a fi puternice în condiții de viață solicitante, provocatoare. Dar nu trebuie să uităm: suntem, totuși, femei, mame, iubite, și, nu în ultimul rând, avem datoria să ne iubim și pe noi. Să ne prețuim, ca să putem fi surse de energie pozitivă, izvoare de bine pentru cei dragi, inspirație pentru copiii noștri.

Care e cel mai îndrăzneț lucru pe care l-ai făcut recent?  Cum îți măsori îndrăzneala și curajul, pe măsură ce trece timpul?

Nu îmi place lauda de sine, așa că voi ocoli întrebarea, dar cu siguranță îndrăzneala și curajul meu se măsoară și prin nebunia de a mă arunca în multe direcții deodată, în povești de viață complexe, care nu se rezolvă rapid sau ușor, în a-mi asuma riscuri și în reușita de a atinge cerul cu mâna uneori.

La ce lucruri ai renunțat și ce ai adoptat în ultimii ani?

Nu simt regretul vreunei renunțări, am făcut ceea ce era bine la acel moment, uneori renunțăm la ceva pentru a face loc unei împliniri, unei uși care altfel nu s-ar putea deschide către viitor. Sunt mai tolerantă pe an ce trece, mai înțelegătoare și cu mine însămi și acesta este, cu siguranță, un semn că devin un om mai înțelept, odată cu înaintarea în vârstă. Îmi dă un confort interior și mă bucură acest echilibru care se instalează în loc de zbaterea continuă pe care am cunoscut-o mulți ani.

Ai fost recent la granița cu Ucraina, ca Ambasador UNICEF, cu programul de ajutorare al refugiaților din campania dedicată lor. Ce ai văzut și ai simțit cu ochii și cu sufletul tău acolo și cum ai procesat această dramă? Ce scăpăm din vedere din ce se întamplă cu vecinii noștri?

Am simțit atâta emoție, deznădejde, disperare, semne de întrebare nerostite, tristețe adâncă, speranțe pierdute, ochi în lacrimi… mamele care și-au lăsat casele, viata și soții în bătaia armelor, și-au luat  copiii de mână și au plecat spre… nu știu unde, forțate de o istorie pe care e greu sa o înțeleagă oricine… Nu au nicio vină și, totuși, viața și lumea lor s-au năruit în câteva zile. Ce mai înseamnă  viitor? Câtă putere să mai ai să mai simți speranță? M-a alinat gândul că i-am văzut recunoscători pentru atâta solidaritate și ajutor din partea românilor.

La anul, pe vremea asta, ai vrea să…

Simt pacea, în jurul nostru și în interior. Echilibrul și liniștea. Sănătatea. Aceastea sunt cu adevărat comorile noastre.