Cornel Ilie (Vunk): Dorul este un parfum ce se plimbă pe sub piele, pe care doar eu îl pot simți, dar nu îl pot controla….

Ziua Dorului, creată în 2015 de Cornel Ilie (Vunk), este sărbătorită în fiecare an pe 13 mai. Este o zi dedicată uneia dintre cele mai profunde emoții românești – dorul. Fie că e dor de oameni, de locuri sau de momente trecute, acest sentiment ne leagă, ne definește și ne amintește ce este cu adevărat important. Noi am stat de vorbă cu Cornel despre această inițiativă care are o amprentă profund sensibilă și despre unicitatea acestui sentiment cu specific românesc.
Cum s-a născut ideea de a crea „Ziua Internațională a Dorului” pe 13 mai? A fost un moment anume care a declanșat-o?
Ideea pentru a crea Ziua Dorului mi-a venit căutând o soluție pentru promovarea unui cântec, “Fă-mi cu mâna”, pe care urma să-l lansăm la începutul lunii mai, în 2015. Am avut o mică revelație când mi-am dat seama că acest cântec vorbește despre dor și că acest sentiment atât de puternic simțit și resimțit de fiecare om, zilnic, de mai multe ori pe zi, nu este accentuat așa cum ar trebui. Mi s-a părut foarte firesc și important ca acest sentiment să poată fi sărbătorit o dată pe an, pentru frumusețea lui, pentru felul în care ne împinge să ne aducem aminte de frumusețea unor oameni sau a unor momente din trecutul nostru. Dorul te face să îți amintești doar momentele frumoase trăite cu cineva sau cândva, undeva anume.

Ce reacții te-au surprins cel mai mult de când ai lansat această inițiativă?
Suntem în al 11-lea an în care sărbătorim Ziua Dorului, reacțiile au fost din toate categoriile de intensitate, dar m-a surprins foarte tare că sărbătoarea asta a ajuns să fie punctată pe 13 mai și de instituții importante ale statului și de legende ale culturii sau sportului românesc.
Cum ți-ai dori, concret, să celebreze românii această zi? Există un „ritual” ideal în mintea ta?
Din punctul meu de vedere, scopul principal al acestei sărbători este să îndemne oamenii să spună ce au pe suflet. Să accepte că le lipsește cineva sau ceva și să se exprime, chiar dacă nu au mai vorbit cu acea persoană sau chiar dacă acea persoană nu mai poate asculta asta. Cel mai important este să învățăm să ne exprimăm emoțiile, să spunem ce simțim, să nu ne mai gândim așa mult la ce o să spună alții despre noi. Și pentru asta, pentru a le da o mână de ajutor celor care nu au așa mult curaj să o facă sau poate că le este puțin rușine, anul acesta, am creat Linia Dorului, o linie telefonică cu numărul 0215 700 100, la care pot suna, sub anonimat, să își spună dorurile. Această sărbătoare are un foarte puternic rol terapeutic.
Crezi că „dorul” poate deveni un concept exportabil sau rămâne profund legat de identitatea românească?
N-am nici cea mai mică îndoială că da. Ar putea fi prima sărbătoare românească pe care să o celebreze și alte țări, pentru că este vorba despre un sentiment care este prezent în orice om de pe lumea asta. Dorul nu poate să se nască decât din iubire, iar lumea asta are din ce în ce mai multă nevoie de acțiuni și motive care să vorbească despre iubire.
Ce înseamnă „dor” pentru tine, dincolo de definiții?
Este un parfum ce se plimbă pe sub piele, pe care doar eu îl pot simți, dar nu îl pot controla.
De cine sau de ce ți-e cel mai des dor?
În afară de părinții mei care nu mai sunt în această lume, îmi este dor de zile normale, din punct de vedere al umanității. Îmi este dor de perioadele de timp când era o excepție să auzi o știre gravă sau ceva nebunesc și lipsit de orice sens sau logică, așa cum se întâmplă de câțiva ani încoace.
Există un tip de dor care te inspiră mai mult decât altul – dorul de oameni, de locuri sau de momente?
Dorul de persoane cred că este pentru mine cel mai intens. Sunt norocos că am întâlnit oameni interesanți în viața mea și că am crescut într-o familie superbă care mi-a oferit o copilărie și o adolescență minunate. Asta poate să ducă puțin și către un dor legat de aceste perioade, dar tot oamenii sunt cei care provoacă momente memorabile și care te inspiră să creezi, să fii mai bun, să fii util altor oameni.
Dacă ar fi să alături dorul unei alte emoții care te definește acum, care ar fi aceea?
Speranța.
Cum se traduce dorul în muzica trupei VUNK?
A fost mereu o sursă de inspirație în muzica noastră, mai cu seamă că un cântec a dus la nașterea acestei sărbători. Dar și cântecele “Mi-e dor de tine” sau “Dorul are multe forme” au fost inspirate de acest sentiment care uneori ne bântuie în cele mai frumoase feluri.
Ce piesă crezi că exprimă cel mai bine dorul tău personal?
“Dorul are multe forme” cred că poate fi un imn personal și luând în considerare succesul lui când îl cântăm în concerte, cred că este imnul multor oameni legat de acest sentiment.
Ce alte emoții te inspiră cel mai mult atunci când compui?
Toate emoțiile mă inspiră. Îmi place să transform în emoție creativă orice tip de emoție, fie că este pozitivă sau negativă. Energia dintre versuri sau dintre note, atunci când inspirația vine din emoții reale, este inexplicabil de puternică și trece mai departe de difuzoare sau căști, ajunge direct în sufletele oamenilor. Unele rămân acolo multă vreme, altele doar trec pe-acolo, creează alte emoții la rândul lor și pe urmă ies, lasă loc altor cântece.
Cum ai explica „dorul” unui străin care nu vorbește limba română?
L-aș pune să se gândească la momentul, locul sau persoana lângă care s-a simțit cel mai fericit, înțeles și liber și să-și imagineze că nu mai poate trăi niciodată acel moment, iar asta să nu fie ceva trist și doar ceva ce trebuie întreținut cu drag în suflet.
Dacă ai putea trimite un mesaj „dorului” tău, ce i-ai spune?
“Pe cât de curând”.
Aș vrea să ne folosim de acronimele D O R și să alegi un cuvânt pentru fiecare dintre cele trei.
Dragoste, Oameni, Revenire.
Unde vă pot urmări fanii voștri în următoarea perioada?
Începe vara și o să ne plimbăm prin multe orașe din țară și festivaluri. Cel mai bine ne găsesc pe toate platformele pe @trupavunk sau pe conturile mele de social media.
Foto: PR

Ziua Dorului, creată în 2015 de Cornel Ilie (Vunk), este sărbătorită în fiecare an pe 13 mai. Este o zi dedicată uneia dintre cele mai profunde emoții românești – dorul. Fie că e dor de oameni, de locuri sau de momente trecute, acest sentiment ne leagă, ne definește și ne amintește ce este cu adevărat important. Noi am stat de vorbă cu Cornel despre această inițiativă care are o amprentă profund sensibilă și despre unicitatea acestui sentiment cu specific românesc.
Cum s-a născut ideea de a crea „Ziua Internațională a Dorului” pe 13 mai? A fost un moment anume care a declanșat-o?
Ideea pentru a crea Ziua Dorului mi-a venit căutând o soluție pentru promovarea unui cântec, “Fă-mi cu mâna”, pe care urma să-l lansăm la începutul lunii mai, în 2015. Am avut o mică revelație când mi-am dat seama că acest cântec vorbește despre dor și că acest sentiment atât de puternic simțit și resimțit de fiecare om, zilnic, de mai multe ori pe zi, nu este accentuat așa cum ar trebui. Mi s-a părut foarte firesc și important ca acest sentiment să poată fi sărbătorit o dată pe an, pentru frumusețea lui, pentru felul în care ne împinge să ne aducem aminte de frumusețea unor oameni sau a unor momente din trecutul nostru. Dorul te face să îți amintești doar momentele frumoase trăite cu cineva sau cândva, undeva anume.

Ce reacții te-au surprins cel mai mult de când ai lansat această inițiativă?
Suntem în al 11-lea an în care sărbătorim Ziua Dorului, reacțiile au fost din toate categoriile de intensitate, dar m-a surprins foarte tare că sărbătoarea asta a ajuns să fie punctată pe 13 mai și de instituții importante ale statului și de legende ale culturii sau sportului românesc.
Cum ți-ai dori, concret, să celebreze românii această zi? Există un „ritual” ideal în mintea ta?
Din punctul meu de vedere, scopul principal al acestei sărbători este să îndemne oamenii să spună ce au pe suflet. Să accepte că le lipsește cineva sau ceva și să se exprime, chiar dacă nu au mai vorbit cu acea persoană sau chiar dacă acea persoană nu mai poate asculta asta. Cel mai important este să învățăm să ne exprimăm emoțiile, să spunem ce simțim, să nu ne mai gândim așa mult la ce o să spună alții despre noi. Și pentru asta, pentru a le da o mână de ajutor celor care nu au așa mult curaj să o facă sau poate că le este puțin rușine, anul acesta, am creat Linia Dorului, o linie telefonică cu numărul 0215 700 100, la care pot suna, sub anonimat, să își spună dorurile. Această sărbătoare are un foarte puternic rol terapeutic.
Crezi că „dorul” poate deveni un concept exportabil sau rămâne profund legat de identitatea românească?
N-am nici cea mai mică îndoială că da. Ar putea fi prima sărbătoare românească pe care să o celebreze și alte țări, pentru că este vorba despre un sentiment care este prezent în orice om de pe lumea asta. Dorul nu poate să se nască decât din iubire, iar lumea asta are din ce în ce mai multă nevoie de acțiuni și motive care să vorbească despre iubire.
Ce înseamnă „dor” pentru tine, dincolo de definiții?
Este un parfum ce se plimbă pe sub piele, pe care doar eu îl pot simți, dar nu îl pot controla.
De cine sau de ce ți-e cel mai des dor?
În afară de părinții mei care nu mai sunt în această lume, îmi este dor de zile normale, din punct de vedere al umanității. Îmi este dor de perioadele de timp când era o excepție să auzi o știre gravă sau ceva nebunesc și lipsit de orice sens sau logică, așa cum se întâmplă de câțiva ani încoace.
Există un tip de dor care te inspiră mai mult decât altul – dorul de oameni, de locuri sau de momente?
Dorul de persoane cred că este pentru mine cel mai intens. Sunt norocos că am întâlnit oameni interesanți în viața mea și că am crescut într-o familie superbă care mi-a oferit o copilărie și o adolescență minunate. Asta poate să ducă puțin și către un dor legat de aceste perioade, dar tot oamenii sunt cei care provoacă momente memorabile și care te inspiră să creezi, să fii mai bun, să fii util altor oameni.
Dacă ar fi să alături dorul unei alte emoții care te definește acum, care ar fi aceea?
Speranța.
Cum se traduce dorul în muzica trupei VUNK?
A fost mereu o sursă de inspirație în muzica noastră, mai cu seamă că un cântec a dus la nașterea acestei sărbători. Dar și cântecele “Mi-e dor de tine” sau “Dorul are multe forme” au fost inspirate de acest sentiment care uneori ne bântuie în cele mai frumoase feluri.
Ce piesă crezi că exprimă cel mai bine dorul tău personal?
“Dorul are multe forme” cred că poate fi un imn personal și luând în considerare succesul lui când îl cântăm în concerte, cred că este imnul multor oameni legat de acest sentiment.
Ce alte emoții te inspiră cel mai mult atunci când compui?
Toate emoțiile mă inspiră. Îmi place să transform în emoție creativă orice tip de emoție, fie că este pozitivă sau negativă. Energia dintre versuri sau dintre note, atunci când inspirația vine din emoții reale, este inexplicabil de puternică și trece mai departe de difuzoare sau căști, ajunge direct în sufletele oamenilor. Unele rămân acolo multă vreme, altele doar trec pe-acolo, creează alte emoții la rândul lor și pe urmă ies, lasă loc altor cântece.
Cum ai explica „dorul” unui străin care nu vorbește limba română?
L-aș pune să se gândească la momentul, locul sau persoana lângă care s-a simțit cel mai fericit, înțeles și liber și să-și imagineze că nu mai poate trăi niciodată acel moment, iar asta să nu fie ceva trist și doar ceva ce trebuie întreținut cu drag în suflet.
Dacă ai putea trimite un mesaj „dorului” tău, ce i-ai spune?
“Pe cât de curând”.
Aș vrea să ne folosim de acronimele D O R și să alegi un cuvânt pentru fiecare dintre cele trei.
Dragoste, Oameni, Revenire.
Unde vă pot urmări fanii voștri în următoarea perioada?
Începe vara și o să ne plimbăm prin multe orașe din țară și festivaluri. Cel mai bine ne găsesc pe toate platformele pe @trupavunk sau pe conturile mele de social media.
Foto: PR







