Cele mai neobișnuite metode de îngrijire și de înfrumusețare din Egiptul Antic

Cele mai elaborate ritualuri de înfrumusețare și de îngrijire din Egiptul Antic (2030 – 1650 î. C) erau apanajul celor bogați, iar o rutină tipică a unei artistocrate egiptene consta în proceduri atente și cu ingrediente rafinate (dar toxice, de cele mai multe ori).

Înainte de aplicarea machiajului abundent, era necesară o pregătire a pielii, care începea cu exfolierea cu săruri provenite din Marea Moartă sau cu băi în lapte și presupunea aplicarea de măști de față din lapte și miere. Femeile egiptene aplicau un deodorant natural din granule parfumate din flori și își ungeau pielea cu uleiuri parfumate pentru finețe. Egiptenii sunt cei care au inventat epilarea naturală cu un amestec din miere și zahăr, procedură care se folosește și astăzi și este o metodă mai puțin dureroasă de îndepărtare a părului nedorit de pe corp.

După toți acesti pași pregătitori, servitorii aduceau toate fardurile necesare pentru compunerea machiajului elaborat – iar cosmeticele și ustensilele erau ele însele mici obiecte de artă, care stateau dovadă pentru statulul social al posesorului. Borcănele din marumură și din alte minerale adăposteau farduri, vopsele, creme, uleiuri și parfumuri, iar ustensilele cu care se preparau sau zdrobeau ingredientele pentru farduri aveau forme de siluete umane, de animale sau de zeități. Aceste simboluri reprezentau renașterea și regenerarea, iar prepararea cosmeticelor și a pigmenților cu acestea era privită ca o metodă de transmitere a puterilor supranaturale ale creaturilor fantastice către om.

Servitorii preparau fardurile de ochi din amestec de malahit cu grăsime animală sau cu uleiuri vegetale. În timp ce stăpâna se privea într-o oglindă de bronz lustruit, ”make-up artistul” aplica pigmentul verde cu ajutorul unei spatule de fildeș. La fel ca și astăzi, fardul de pleoape era urmat de aplicarea unei linii generoase de tuș negru din kohl.

Acest pas al rutinei de beauty avea și scopuri practice, nu numai estetice, deoarece stratul gros de kohl aplicat în jurul ochilor (atât de bărbați cât și de femei) avea rolul de a proteja vederea împoriva soarelui puternic din deșert. În limba egipteană, sintagma ”paletă de machiaj” deriva din verbul ”a proteja”.

Mineralul folosit pe post de fard de ochi era toxic, dar odată ce se amesteca cu umezeala ochilor, forma o barieră antibacteriană. Tușele finale erau reprezentate de aplicarea rujului roșu – un look clasic și astăzi. Pentru obținerea pastei, pudra de ocru era amestecată tot cu grăsime animală sau cu uleiuri, deși este cunoscut în istorie faptul că Regina Cleopatra folosea o pudră obținută din pisarea unor anumite insecte pentru a crea nuanța de roșu dorită. Aceste combinații toxice , în care deseori se adăugau vopsele obținute din manitol de iod sau de brom, puteau duce la declanșarea unor boli grave sau chiar să provoace moartea.

Apropo de trecerea în neființă, importanța acordată acestei etape și, mai ales, a pregătirii ei era crucială. Siturile de morminte descoperite arată că era un obicei comun printre egiptenii antici să fie îngropați cu obiectele pe care le foloseau zi de zi, precum pieptenele, cremele parfumate, bijuteriile, cosmeticele.

Aspectul dramatic cu care asociem imaginea egiptenilor antici se datorează mai ales măștilor descoperite, folosite mai ales pentru mumii care portretizau imaginea lor idealizată, cu ten impecabil și cu ochi conturați perfect.

Foto: hepta