Vara lui Epicur și Epictet

Epicur: „De ce avem nevoie cu adevărat pentru a fi fericiți?”
Epictet: „C e putem controla în ceea ce ni se întâmplă?”

Uite cum mi-au căzut în mână, în vacanța de vară, două cărți aparent fără nicio legătură între ele, mai ales dacă ținem cont că una este scrisă de un profesor universitar de practică a leadershipului public și management de la Harvard, și de leaderul media global, Oprah Winfrey, iar cealaltă, de Brigitte Lahaie, o fostă vedetă franceză de filme pentru adulți, acum în vârstă de 70 de ani, care a devenit gazda unei emisiuni radiofonice despre relații, în ultimii 25 de ani. Ei bine, mi s-a părut interesant că am descoperit abordări asemănătoare, referitoare la ce înseamnă a fi fericit, și aceleași referințe. Se pare că, și dacă înveți, și dacă practici mult, într-un domeniu, tot la școlile de gândire ale grecilor antici ajungi. Adică, la Epicur și Epictet.

Epicur (341-270 î.Hr.) considera că o viață fericită se bazează pe două lucruri: ataraxia și aponia. Adică, lipsa perturbărilor mintale și absența durerii fizice. Filosofia lui, pe scurt, spune că, dacă simți că ceva este înfricoșător sau dureros, trebuie să eviți acel lucru. Disconfortul este ceva negativ. Nu consideră că durerea și frica sunt benefice în niciun fel, așa că se preocupă de „plăcerile vieții”. Iar plăcerea însemna, mai ales, absența suferinței. De asemenea, vorbea despre educarea dorințelor. Pentru că problema nu este că ne dorim lucruri, ci că nu știm unde să ne oprim din a ne dori. Și aici cred că epicurismul devine foarte contemporan. Soacra mea chiar m-a întrebat: „Ți se pare și ție că lumea s-a schimbat din cauza dorinței permanente de mai mult, sau este pentru că noi suntem bătrâni și nu mai înțelegem cum funcționează omenirea? Parcă nici prieteniile nu mai au aceeași bază?”. Așadar, revin la Epicur, care considera „prietenia” esențială, o condiție fundamentală pentru o viață bună. El susținea că omul poate găsi fericirea într-o comunitate mică, bazată pe afecțiune, conversație, siguranță și reciprocitate.

În timp ce Epicur ne învață să micșorăm lumea dorințelor, Epictet, filosoful stoic care a trăit la aproximativ 300 de ani după Epicur, vine să ne învețe să ne disciplinăm judecățile despre lume. Pentru că „nu lucrurile ne tulbură”, zice el, „ci judecățile noastre despre lucruri”. În esență, Epicur spune: „Ai nevoie de mai puțin decât crezi”, iar Epictet, „depinde de tine, mai puțin decât crezi, dar ceea ce depinde de tine contează enorm”. Sunt de acord cu ambii, dar faptul că „ceea ce depinde de tine contează enorm” îmi este din ce în ce mai familiar. Cred că, într-o perioadă în care ni se întâmplă atât de multe rele, fără voia noastră, a face ceva bun, dacă putem face, este o alegere înțeleaptă și salvatoare. Altfel, nu sunt chiar adepta stoicismului, care consideră că fericirea se dobândește prin multe sacrificii, și nici nu reușesc prea bine să accept suferința și frica, în loc să le evit. Chiar dacă împărtășesc distincția radicală a stoicilor, cum că există lucruri care depind de noi și lucruri care nu depind de noi!

Iar una dintre marile diferențe dintre cele două școli poate că este chiar diferența dintre cele două întrebări: „Cum fac să obțin ceea ce vreau?” și „Cum fac să rămân întreg, atunci când nu obțin ceea ce vreau?”.

Vă las și pe voi, „pe toamnă”, cu aceste teme de gândire, în timp ce recunosc că cea mai mare fericire a mea, din ultima perioadă, este senzația pe care o trăiesc atunci când îi văd pe sătenii aranjați la patru ace, cum vin la toate spectacolele de la hub-ul cultural A lu’ Escana, din Porumbacu de Sus. Iar copiii, care se opresc să citească în grădina plină de flori colorate, în micuța lor bibliotecă, par pictați de Renoir. Și pentru că așa sar eu, de la una la alta, dar cu o oarecare coerență, aș vrea să mă mândresc și cu expoziția „POP ART – Lumea în culori”, de la Art Safari, curatoriată de Alexandre Eram, unde sunteți invitați între 18 septembrie și 20 decembrie 2026. Mulțumesc pentru atenție, pe curând!