Planul meu pentru 2026: niciun plan! – by Andreea Esca

În decembrie anul trecut, mi-am făcut pentru prima dată, ca un adult responsabil, o listă cu ce îmi doresc să realizez, în 2025. Nu mi-a ieșit nimic! Dar nimic, de pe lista aceea!

Pentru că a fost ca atunci când încerci o rochie care nu-ți vine chiar bine, dar vrei să o porți, pentru că toată lumea zice că „se poartă”. Am făcut coloane și am pus date, am subliniat și mi-am revăzut, de-a lungul anului, obiectivele.

Și a venit viața să mă întrebe: ce te-a apucat pe tine, după o jumătate de secol, în care ai trăit timpul după voia lui, să te apuci de planuri? Nu credeai că intuiția și curajul îți ajung? Nu erai fericită că, neavând niciun plan, nu trăiai nicio dezamăgire?

Nimic mai adevărat. Mă știe viața pe de rost. Cred în întâlniri care-ți bulversează existența într-o secundă, în idei apărute în ultima clipă, dar exact atunci când trebuie, în răsturnări de situație care te duc în direcția în care trebuia să o iei de la început, cred în magia care se naște când nu forțăm lucrurile. Așa că o să las, ca de obicei, viața, să vină cu surprizele acelea care nu ar putea fi niciodată bănuite. Și fac asta nu ca să demonstrez ceva. Ci doar ca să-mi fiu fidelă mie.

Poate că a nu-ți face planuri nu este un defect, ci mai degrabă cea mai pură formă de încredere. Îți spui simplu: ce va fi, va fi! Poate că cele mai frumoase întâmplări sunt cele pentru care doar lăsăm loc să vină.   O să mă întorc, așadar, la forma mea bizară de curaj. O să zic „da” când inima mea zice „da”, chiar dacă agenda ar zice „nu”, și o să zic „nu” chiar dacă am agenda goală, dar nu mă trage inima. Am să mă reîmprietenesc cu mine, cea care este convinsă că viața știe mai bine ce trebuie să trăim. O să privesc 2026 ca pe o fereastră deschisă, încet, dimineața. Nu știi exact cum e afară, dar aerul e curat, culorile sunt noi, și viața te invită să mergi mai departe.