Fericirea are chipul tău. Text by Andreea Esca

Vara aceasta m-a lăsat cu niște întrebări. Cred că ele s-au accentuat după ce am fost la concertul lui J.Lo. Și m-am gândit să le pun și aici, în scris, că poate aflu niște răspunsuri. Am plecat, așadar, de la acel concert, cu admirație față de femeia asta care mi s-a arătat ca o forță a naturii. A cântat, a dansat, a vorbit o oră și jumătate, într-un ritm nebun. Și felul în care arată, în realitate, la 56 de ani, m-a făcut să îmi scot pălăria și să mă gândesc cum să fac și eu, ca să fiu din ce în ce mai bine. În mintea mea, că nu pot să gândesc cu mintea altcuiva, orice om, mai ales femeie, ar fi avut această reacție. Ei bine, deloc adevărat. Valul de ură, de comentarii sexiste, de socoteli absurde a fost incredibil de mare. Ca să concluzionez, mulți ne-au explicat cum că, dacă ei aveau banii, antrenorii, timpul, viața lui J.Lo, era floare la ureche să fie ca EA, chiar să fie EA. Întrebarea mea este: ce anume te face să crezi asta? Chiar mi-ar plăcea să pot face acest experiment. Să le dau tot ce are ea, inclusiv programul ei de antrenament, regim, repetiții, turnee, viață personală – cu tot ce înseamnă -, și să-i văd cum devin J.Lo. Oare asta e mult mai ușor decât să admitem că un pateu mai puțin și niște mers pe jos ne-ar ajuta? A, că e greu, că avem multe probleme și nu ne putem ambiționa, că facem ce facem și abandonăm… că „o viață avem”, asta e altceva. Dar chiar să credem că totul e de la bani și faimă… Eu aș zice că dimpotrivă. Să poți avea și face tot ce-ți dorești – și să nu faci, ca să fii mereu în formă – asta e puterea cea mai mare.

Și, apoi, mai am o întrebare, tot de vară. Ce fel de oameni sunt aceia care văd o persoană cunoscută într-o situație care nu o flatează, o fotografiază pe furiș, și trimit pozele la vreun site, ca să se propage online, și să fie judecată de milioane de cititori? Oare care e motivul pentru care ai face așa ceva unui om care nu ți-a făcut nimic rău? Ce satisfacție îți aduce asta? Ce e în sufletul tău? Ești fericit că ai câștigat niște bani, cu un gest atât de josnic? Sau îți aduce bucurie, împlinire, când te lauzi prietenilor că tu ești cel care a făcut poza asta care îl face de „cacao” pe X sau pe Y? Viața ta devine mai bună dacă „ai făcut-o de râs” pe J.Lo, să zicem, că i-a văzut toată planeta celulita? Se topește a ta, la schimb? Sau chiar produce fericire ideea că faci pe cineva nefericit, într-o zi? Te duci seara, pui capul pe pernă, și îți spui „Azi am fost cel mai tare că i-am făcut rău unei persoane cu care n-am vorbit niciodată, ca să vadă și ea cum e să-ți fie rău, că prea părea că e bine”. Dar tu?! Tu ești bine? Ce-i cu tine? Ce-i în tine? Cine te-a educat așa? Ce s-a întâmplat pe parcurs? Ce te-a făcut să gândești așa? De ce ai ajuns să simți așa?

Astea sunt câteva dintre întrebările mele estivale, fără răspuns. Altfel, cred că a ne iubi unii pe alții, a ne respecta, a nu ne face rău, a ne susține și a ne inspira unii pe ceilalți, a ajuta și a construi împreună, a ne bucura de succesul și reușitele altora, a fi empatici și a vedea mereu ce putem învăța de la cei din jur… e mult mai util atât pentru suflet, cât și pentru minte și chiar… pentru corp.

Fotografii: Ioana Rozorea (Buru) – @buruletz.