Ce am învățat de la Dolly Parton în materie de stil 

„Costă chiar mult să arăți atât de ieftin!” – Dolly Parton 

Pe Dolly Parton nici nu pot spune să am descoperit-o vreodată. Am senzația că dintotdeauna mi-e lipită pe retină și poate un pic pe măsele, pentru că tot ce are legătură cu ea mă face să ma gândesc la dulcele bomboanelor lucioase, cum le ziceam în copilărie. Iar toate senzațiile astea pe care le insuflă, m-au învățat o grămadă de lucruri în materie de stil. Iată câteva dintre ele. 

Când un artist atât de mare părăsește această dimensiune, e destul de dificil să mai vii cu ceva în completarea celor spuse încă din prima secundă în care a venit știrea. Că a fost monumentală? Da. Că a fost unul dintre ce mai importanți filantropi? Și asta. Că a avut niște principii care cred că au salvat miliarde de femei prin aparițiile ei publice? Așa aș zice. Că a avut stil? Indubitabil. 

Poate că nu o vedeai toată ziua pe listele best dressed, iar într-un moodboard de styling pentru un proiect artistic, nu pui poze cu Dolly Parton sau cu Elvis decât pentru ceva extrem de nișat și de specific. Motivul fiind că e greu de tot, oricâtă școală ai avea, să dai lumii ceva asemănător fără să fie un kitsch greu de digerat. Pentru că, oricum, la drept vorbind, Dolly Parton a știut exact ce să facă din niște lucruri pe care noi azi le-am numi cu disgrație „tacky”. Plecând de la faptul că inspirația ei principală când vine vorba de vestimentație a fost o femeie ușoară din orașul natal, nu înțelegem doar că a fost o tipă extrem de curajoasă, ci primim direct o lecție de empatie și de curiozitate. Să gasești frumusețe și inspirație în orice!

Părul blond, completat de meșe sau peruci, machiajul pe care nici nu trebuie să te chinui că-l vezi de pe lună, cu tone de mascara și sclipici, platformele clear, unghiile lungi pătrate cu gel, dresurile culoarea pielii, croiul mulat și, musai, zâmbetul șugubăț! În două cuvinte, Dolly Parton. Stilul personal nu are nevoie de explicații și nici nu acceptă critică. Pentru că nimeni altcineva nu trăiești în mintea și în sufletul tău, pe care alegi să îl hrănești cum simți. Chiar și printr-o cantitate uriașă de paiete și ștrasuri. A lucrat mai bine de 30 de ani cu Steve Summers, designerul de costume și art directorul în care și-a pus toată baza. 

Dolly Parton a crezut în multe, dar mai ales în tocuri. „Cu cât mai înalte, cu atât mai bine.” Cum altfel și-ar fi putut susține ideile, postura-semnătură cu pieptul în față, dar mai ales îndrăzneala de a fi altfel într-o perioadă care cerea doar uniformizare și soții perfecte? Prima persoană pe care trebuie să o pui pe un piedestal ești chiar tu. Pentru că doar de acolo poți spune lumii cine ești. Așa că spatele drept, abdomenul ușor încordat și privirea pătrunzătoare. Nu contează neapărat cât de înalt e tocul, important e să te porți ca și cum ai fi pe un munte. 

Supranumită Regina muzicii country, Dolly Parton și-a integrat originile în fiecare look într-un mod extrem de original și nu le-a ascuns nici pe covorul roșu. Chiar și ciocatele ei sunt bătute în pietre, iar franjurii i-au lipsit rar din look. Strălucește de dimineața până seara și poartă cine ești cu adevărat!

Dolly Parton nu s-a temut niciodată de clișee, ba chiar le-a abordat direct. Piesa Dumb Blonde spune tot. Nu a îmbrățișat niciodată cerințele vremurilor, ci s-a bazat pe maximalismul venit din bogăția ei interioară. Nu urma trenduri, ci bazează-te pe instinct. 

Și dacă se întâmplă să te deranjeze ceva la tine, găsește un element ajutător și transfromă-l într-un statement. Pentru Dolly acesta a constat în mânecile lungi sau în mănușile până la cot, la care nu a renunțat pentru nimic. Așa a scuns o viață  întreagă o serie de cicatrici datorate unei boli autoimune, pe care, de altfel, le-a mai acoperit și prin tatuaje cu fluturi, după filosofia de a face rai din ce ai. Dar și dacă îți place mult de tine, arată-te! Poartă hainele care sunt făcute pentru corpul tău și nu te mai teme să fii tu însăți.

Iar dacă ar fi să rezum toate acestea, Dolly Parton m-a învățat să nu îmi fie rușine de cine sunt sau de ce îmi place, ba chiar să mă uit cu mândrie în oglindă, să îmi găsesc punctele forte, să mă cunosc eu mai bine decât o pot face alții și să ofer lumii tot ce am mai bun și mai frumos. Fără scuze, fără excepții, fără regrete. 

Foto: Hepta