1.00 – Text by Andreea Esca

Există un cuvânt care impresionează, intimidează și inspiră în același timp: PERFORMANȚĂ!

De obicei, performanța este asociată cu sportul. Cu victoria. Cu podiumul. Cu momentul acela în care devii cel mai bun.

Doar că performanța nu este numai clipa vizibilă sub lumina reflectoarelor. Este tot ce o precede. Iar dacă vorbim despre sport, a fi cel mai bun nu înseamnă doar să câștigi. Înseamnă să repeți, să pierzi, să reîncepi.

Să te trezești devreme, când nu te vede nimeni, să insiști, să continui când corpul tău zice că nu mai poate, să rămâi concentrat când încep să te macine toate dubiile.

Performanța este o disciplină discretă, neștiută, înainte de a deveni un rezultat spectaculos, în văzul tuturor. Iar eu admir performanța!

Aud destul de des că este bine să se facă ceva, oricum și oricât, și că presiunea și sacrificiile nu mai sunt de bun augur, dar cred că mai suntem câțiva care știm că, în realitate, performanța se atinge doar prin multe acțiuni împotriva a ceea ce un corp, sau o minte, relaxate, ar putea obține.

Povesteam acum câțiva ani cu Nadia Comăneci chiar despre asta. O întrebam cum făceau, pe vremuri, în Statele Unite, ca să obțină campioni olimpici la gimnastică, fără un regim atât de aspru ca cel din Est. Și răspunsul ei a fost foarte simplu. „Îți aduci aminte că noi luam toată echipa medalii? Dintr-o țară de zeci de ori mai mică? Și că ei aveau doar câteva fete care erau capabile să prindă podiumul? Asta pentru că în România se scoteau campioane din toate sportivele care aveau potențial. La ei, câștigau, și câștigă în continuare, acei sportivi, câțiva, dacă te gândești la populația Statelor Unite, care pur și simplu vor ei să fie campioni!”

„Și tu? Cum erai?”, am întrebat-o. „Eu și voiam, de felul meu, de copil eram tare ambițioasă, și îmi plăcea să sar tot timpul, și a fost și școala aceea de gimnastică”.

Da, cred că în cazul ei a fost rețeta perfectă. Perfectă pentru „Perfect 10”, ce avea să lase toată planeta cu gura căscată, acum fix 50 de ani, când la Jocurile Olimpice de la Montréal, Nadia a adus pentru prima dată nota 10, pe o tabelă a unei săli de gimnastică. Ea este pentru noi toți imaginea performanței sportive.

Alături de alți atleți minunați care ne-a făcut să fim atât de mândri și de emoționați când am auzit intonarea imnului național. Lor li se alătură, în inima mea, oamenii care au făcut și fac performanță în ariile lor de interes, în familiile lor, în profesiile lor.

Acei oameni care fac să-mi bubuie inima de fericire în fața performanței lor!

O performanță mi se pare și faptul că noi, echipa A List Magazine, am împlinit 10 ani de existență pe o piață în care presa scrisă dispare, iar „online” s-a transformat în fragmente de câteva secunde, pe diverse canale de social media, și Inteligență Artificială.

Cred că este o performanță capacitatea de a rămâne fidel viziunii tale când totul în jur se schimbă. Capacitatea de a inova fără să pierzi esența lucrurilor. Cu dorința de a face bine, din nou și din nou.

Victoria noastră, fără un podium concret, este că suntem niște prieteni, colegi și colaboratori, care, de 10 ani, mergem mai sus decât cu o zi înainte, cu perseverență și bucurie. La mulți ani nouă, și vouă, celor care aveți spirit de campioni!