”Oameni de treabă”- Cea mai nouă producție românească, la granița dintre comedie neagră și thriller

Regizorul Paul Negoescu revine cu un nou film, ”Men of Deeds/Oameni de treabă”, care va avea premiera în cinematografele din România pe 25 noiembrie. La granița dintre comedie neagră și thriller, ”Men of Deeds/Oameni de treabă” spune povestea unui polițist din mediul rural, pe care greșelile trecutului, precum și o serie de evenimente violente care se întâmplă în sânul comunității, îl împing către o situație fără scăpare.

Din distribuția filmului fac parte Iulian Postelnicu, Vasile Muraru, Anghel Damian și Crina Semciuc. După premiera din cadrul Festivalului Internațional de Film de la Sarajevo, ”Oameni de treabă/ Men of Deeds” își continuă circuitul festivalier și strânge premii și reacții pozitive. Recent, filmul i-a adus premiul pentru cea mai bună interpretare lui Iulian Postelnicu în cadrul Festivalul Internațional al Filmului Francofon de la Namur, unde a câștigat și o mențiune specială din partea juriului, iar în curând va fi prezentat la Festivalul Internațional de Film Varșovia.

Paul Negoescu ne expune parcursul filmului de la proiect la rezultatul final, gata să intre în cinema și ne aduce noutăți legate și de alte producții mult așteptate care îi poartă semnătura.

Paul, ești unul dintre cei mai de succes tineri regizori români. Din ce aluat trebuie să fii făcut să ajungi la acest statut?

Oh, Doamne, nu știu să răspund la întrebarea asta. Mai întâi să definim succesul. Dacă succes înseamnă să pot să-mi fac meseria cu cât mai puține compromisuri și să existe niște spectatori interesați să-mi vadă filmele (în contextul în care se află astăzi filmul românesc), atunci pot zice că sunt o persoană foarte norocoasă.

Cum a căpătat contur Men of Deeds/Oameni de treabă și cum a arătat parcursul acestui film de la început și până când îl vom urmări în sala de cinema?

Filmul a căpătat contur pe măsură ce-l filmam. Întotdeauna în primele zile de filmare imaginea de ansamblu a filmului e mai incertă, dar pe măsură ce filmăm (filmarea a durat o lună), începe să se clarifice în ochii noștri, ai celor care facem filmul (regizor, operator, producători etc), cam cum va arăta sau cum se va simți filmul, ce energie va avea. E ca un puzzle cu multe piese care la început se construiește pe margini și, pe măsură ce se pun mai multe piese, imaginea începe să se clarifice.

Ce viziune nouă de-ale tale aduce această nouă producție?

Asta nu știu dacă sunt eu cel mai în măsură să zic. Pot să spun doar că de la film la film încerc să-mi îmbunătățesc îndemânarea și să nu mă repet foarte mult.

Povestea e una intrigantă, ce te-a inspirat s-o alegi, ce circumstanțe compun tabloul Oameni de treabă?

Radu Romaniuc (unul dintre scenariștii filmului) a fost cel care m-a inspirat să aleg povestea asta din simplul fapt c-a insistat foarte mult să-i regizez scenariul. Mi-a luat mai bine de un an să mă hotărăsc dacă să fac filmul sau nu, timp în care l-am refuzat de mai multe ori, dar perseverența lui a fost mai puternică decât indecizia mea.

Ce ne poți spune despre distribuție, care e procesul prin care alegi artiștii care să întruchipeze cel mai bine personajele tale?

Procesul pe care-l urmez este cel clasic: fac casting. Ținând cont că acțiunea filmului se petrece în nordul Moldovei, am căutat actori din zona Moldovei sau născuți în Moldova ca să poată vorbi cu accent moldovenesc. Pe urmă am lărgit aria de selecție și către actori din Republica Moldova, chiar dacă accentul lor e diferit de cel al moldovenilor din România. Și când eram pregătit să încep castingul și cu actori non-moldoveni, am aflat că Iulian Postelnicu e din Focșani și am fost foarte fericit să aflu asta pentru că era un actor pe care-l admiram deja foarte mult. Chiar dacă nu avea accent, faptul că a locuit în Focșani l-a ajutat să învețe accentul foarte repede.

Regizorii pot fi unii dintre cei mai aspri critici ai muncii lor. Tu cum îți analizezi creațiile, cum le privești în timp?

Când îmi revăd filme făcute mai demult revăd și lucrurile care nu-mi plăceau sau care mă deranjau la ele. Uneori devin mai tolerant cu ele, alteori îmi sar greșelile și mai tare în ochi, dar cu timpul capăt o distanță care-mi permite să văd filmele cu mai multă detașare.

Urmează să realizezi și partea a doua a filmului de succes Două Lozuri. Care erau gândurile tale când s-a lansat filmul și ce vrei să obții cu a doua producție? Cum continua povestea?

Când am lansat primul Două Lozuri nu speram să fie văzut de atât de mulți oameni. Abia după ce am văzut reacțiile de după primele proiecții am început să-mi dau seama că am avea o șansă la box office. Cu Două Lozuri 2 îmi propun, cum spuneam mai sus, să-mi îmbunătățesc abilitățile, fără să mă repet, chiar dacă filmul va semăna, structural, cu primul. Ca poveste, vom avea aceleași trei personaje care vor fi foarte aproape să se îmbogățească miraculos, dar vor rata în stil mare.