Vinovăția… bat-o vina!

Am vrea să ne bucurăm de lucrurile bune care ni s-au întâmplat. Am vrea să ne sărbătorim, cu șampanie și confetti, ziua de naștere. Am vrea să postăm pe Instagram cele mai frumoase poze din vacanță. Dar… nu rareori, remarcând evenimentele mai puțin vesele din jurul nostru, ne întrebăm: „Este oare corect față de tot ce văd în preajmă să îmi dau voie să mă bucur de lucrurile care mi se întâmplă?“. Vinovăția. Acesta este sentimentul despre care discutăm și pe care Diana Lupu, psiholog și psihoterapeut relațional, îl analizează în cele ce urmează.

Iată-ne aici, în acea perioadă din an mult așteptată în care suntem pregătiți să trăim la maximum toate acele experiențe pe care le-am proiectat: vacanțe, ieșiri cu prietenii sau momente de relaxare. Și da, știu că pentru mulți dintre noi, pe lângă acest entuziasm se instalează și una dintre emoțiile care ne fac să devenim mai conștienți și mai reflexivi față de propria persoană – vinovăția. Ah! Binecunoscuta vinovăție…

Acum, mai mult decât oricând, acest sentiment are sens să fie mai prezent decât de obicei în viața noastră, iar asta se datorează războiului care nu ne răpește doar liniștea și siguranța, ci ne poate ține blocați în bucla vinovăției.

„Este bine să îmi urmez planurile în astfel de momente?” sau „Este orare corect față de tot ce văd în preajmă să îmi dau voie să mă bucur de lucrurile extraordinare care mi se întâmplă mie?” – cred că acestea sunt doar câteva din gândurile, neexprimate, care pot să apară acum în mintea fiecăruia dintre noi. Autorul Tom Hodgkinson spunea cam așa: „Vinovăția este, de asemenea, o modalitate prin care exprimăm o bună conștiință de sine”. O perspectivă diferită, nu?! Mie una mi-a reamintit faptul că emoțiile dificile și aversive au și o componentă morală, una din care putem învăța atât de multe lucruri despre noi. Astfel, în loc să rămânem imobilizați de vinovăție, cred că poate fi vindecător și valoros să descoperim mai multe despre povestea ei.

POATE FI DE AJUTOR VINOVĂȚIA?

Așa cum spuneam și mai devreme, această emoție îți îndreaptă atenția față de propria persoană, servind funcții interpersonale importante: te încurajează să repari relații valoroase și te descurajează să faci acțiuni care le-ar putea deteriora. Tot din categoria socială, sentimentul de vinovăție îți poate oferi o motivație puternică de a acționa responsabil, de a compensa o greșeală sau de a-ți cere scuze. Toate astea ajută la păstrarea legăturilor sociale, în ciuda faptului că este un sentiment destul de inconfortabil. Cercetările sugerează că predispoziția unei persoane față de vinovăție este legată de empatie, precum și de încredere. Eu zic că, privind din această perspectivă, nu mai pare așa de rea!

Ce cred că e și mai important să ne reamintim despre această experiență este că sentimentul de vinovăție poate apărea chiar și atunci când nu am greșit în mod direct față de cineva. În literatura de specialitate, această situație este cunoscută drept vinovăția supraviețuitorului, care rezultă, de cele mai multe ori, după un eveniment de amploare. „Nu am făcut nimic pentru a merita să fiu în siguranță” – asta ne poate trece prin minte atunci când experimentăm acest tip de vinovăție; dacă tu ai rămas în siguranță în timp ce alții au suferit, s-ar putea să simți că nu ți se cuvine asta. Prin urmare, este esențial să stabilești când vinovăția e bazată pe ceva rațional și când nu e întemeiată pe fundamente reale (aceasta pavează drumul spre autocritică gratuită).

Acum, mă gândesc că te întrebi: ei bine, și ce e de făcut în cazul unei vinovății nejustificate? Auto- compasiunea este un punct bun de pornire. Folosește compasiunea pentru a-i vorbi copilului tău interior, cel din care izvorăsc multe din mesajele vinovăției iraționale. La o vârstă mai fragedă, poți presupune că ai primit mesaje de la îngrijitorii tăi care te „instruiau” că anumite comportamente sunt bune. Neavând autoritate pe atunci de a pune la îndoială sau de a contesta punctul lor de vedere, ai decis că ar fi mai bine să te adaptezi acestor reguli. Dar hei, acum ai crescut și ai tot dreptul, pe baza propriei experiențe și a valorilor personale, să re-decizi ce crezi că este greșit sau interzis. Sau cel puțin ceea ce, în propriul tău sistem de valori, este de înțeles.

Diana Lupu – @psiholog_dianalupu – psiholog și psihoterapeut relațional. Interesul pentru menținerea unui echilibru relațional sănătos se regăsește în activitatea profesională, dar și în transmiterea mesajelor către comunități de tineri, părinți și cupluri. Diana spune Love Is Fun but… COMPLICATED, alături de Raluca Anton.