Simona Vilău, curator Art Safari: „Arta e un sport al minții. Ne lasă libere emoțiile”

Artist și curator, Simona Vilău este responsabilă primăvara aceasta cu o fascinantă punere în scenă a unei expoziții pe care mulți artiști doar ar fi visat-o. În premieră, la ediția Art Safari din primăvara lui 2024, vedem lucrări ale celor care au lucrat în atelierele din strada Pangratti, locul de creație al artiștilor contemporani importanți în expoziția „Atelierele Pangratti”. (Printre artiștii care au creat aici se numără Corneliu Baba, Ion Nicodim, Ovidiu Maitec, Paul Vasilescu, Gheorghe Iliescu-Călinești, Vasile Gorduz, Alin Gheorghiu, Sultana Maitec, Georgeta Năpăruș etc). Am stat de vorbă cu Simona Vilău despre expoziția care ne așteaptă la Art Safari începând din 8 martie, despre artă și despre ce secrete se ascund în culisele organizării unei astfel de expoziții. 

De ce a fost nevoie de „recuperarea” istoriei, de o aducere aminte actuală a Atelierelor din strada Ermil Pangrati? Cum a apărut această idee?

Expoziția Atelierele Pangratti, din noul sezon Art Safari Taine și Comori, se alătură unui șir considerabil de inițiative similare, recuperatorii post-istorice, organizate de muzee peste tot în lume. Având ca nucleu colecția discretă a Ruxandrei Garofeanu (1944-2021), istoric și critic de artă, una dintre importantele figuri ale vieții culturale din România ultimilor 50 de ani, expoziția pune în valoare creația unor personalități importante ale artei postmoderne românești, care au lucrat în atelierele Uniunii Artiștilor Plastici din strada Ermil Pangratti, și reface, parțial, un traseu istoric și vizual important, într-un stil asumat, adaptat și construit caleidoscopic, specific Ruxandrei Garofeanu, fosta lor mare prietenă și susținătoare. Ideile expoziției s-au dezvoltat pe parcursul unui an de colaborare, un proiect în care am eliminat, nu am adăugat, pentru că este mult de procesat.

Ce a însemnat, practic, pentru tine, să curatoriezi această expoziție pentru Art Safari? Cât a durat să alegi ce să fie expus, cum să fie prezentată publicului?

Pentru mine a însemnat să lucrez într-un spațiu nou, cu o echipă numeroasă, proactivă și profesionistă. Din postura unei curatoare independente, eram obișnuită să duc mai mult decât pot, dar de data aceasta mi s-au luat niște greutăți de pe umeri de către colegi, ceea ce m-a suprins în mod plăcut. Acest lucru m-a determinat să pierd controlul, fără să fie un impediment. Am întârziat mult selecția din cauza indeciziei de a clasa în vreun fel expoziția, este ca un tren cu mulți călători și fiecare are nevoie de atenție din partea noastră, a tuturor. Fiindcă s-a lucrat cu mulți colecționari, a fost dificil să alegem lucrările. Toate cele propuse erau extrem de iubite de către ei, dar, din păcate, nu le-am putut alege pe toate. Negocierile cu artiștii, moștenitorii și colecționarii s-au derulat de-a lungul unui an întreg, cu o accelerație mai mare în ultimele șase luni. Aici am avut parte de sprjinul solid al Ioanei Spiridon, în tot ceea ce înseamnă contacte, contracte și logistică.

Pe cine vedem (nume cunoscute și necunoscute), câte lucrări vor fi și… spune-ne și un mic secret din culise în premieră.

Vorbim despre o expoziție cu mai mult de 100 de lucrări, care aparțin unui număr de peste 40 de artiști. Toate numele sunt cunoscute, probabil că apar și câteva nume mai misterioase, și aici i-aș aminti pe Radu Costinescu, Nicolae Roșu, Emilia Niculescu (din colecția Ruxandrei Garofeanu). Secretul e că s-a lucrat cu toată echipa la vedere, am ales exclusiv colecționarii ca punct de sprijin și împrumut și mă bucur că reușim să prezentăm o colecție a unui critic de artă. 

Dacă ar fi să argumentezi pe scurt, într-o singură propoziție, de ce ar trebui să ne facem timp să vizităm această expoziție, ai spune așa…

Faceți-vă timp pentru artă, așa cum ne-ar îndruma Jerry Saltz. E un sport al minții, la fel ca șahul, doar că nu doar alb-negru. Ne lasă libere emoțiile. Și da, muzeele sunt un loc la fel de important ca magazinele și cinematografele, stă în puterea noastră, a publicului, să le ținem vii. 

Crezi că ar putea fi replicată, astăzi, această oază de creație, aceste ateliere? Sau… mai bine spus, de ce ar fi nevoie de un astfel de spațiu pentru artiști?

Nu e nevoie să fie replicate azi, pentru că ele sunt neatinse. Atelierele din Pangratti nr. 27-33 sunt acolo de la construcție (anii 1950, respectiv 1960) și au găzduit/găzduiesc încă peste 100 de artiști, în toți acești ani, conform datelor furnizate de Uniunea Artiștilor Plastici din România, cărora le mulțumim pe această cale pentru colaborare.

Și, pentru final, pentru că toată lumea aleargă în ziua de astăzi – din expoziția Atelierele Pangratti ne-ai sfătui să ne uităm cu multă atenție (sau să nu le ratăm) pe următoarele 3 lucrări…

Mi-e greu să aleg doar trei lucrări, așa că vă recomand să căutați tainele și comorile din imagini și obiecte, începând cu data de 8 martie, și să ni le povestiți și nouă pe rețelele sociale. 🙂 

Art Safari revine în această primăvară cu o ediție ce marchează un deceniu de existență. În prim plan, marii maeștri ai artei românești: Eustațiu Stoenescu, Grigorescu, Tonitza, Luchian, Pallady, Baba, Petrașcu, Mützner, Dărăscu, Ressu, Iser. Noul sezon prezintă 5 expoziții de artă, ce pot fi văzute în perioada 8 martie-28 iulie, la Palatul Dacia-România de pe Lipscani.  www.artsafari.ro 

Foto Simona Vilău: Ana Maria Micu.