”Războiul ne-a apropiat mai mult ca oricând – o lecție valoroasă de viață, cu un preț mult prea mare”

Echipa publicației Vogue Ucraina a scris pentru Vogue.com despre experiența primelor zile de război din Ucraina, mărturii cutremurătoare, ce arată curajul și reziliența unor femei care au trecut peste noapte de la a scrie despre trenduri și celebrități la felul în care au supraviețuit bombardamentului și la felul în care fac față atacului rusesc asupra țării lor.

Daria Slobodyanyk, Culture Editor Vogue Ucraina

”Când a început războiul, dormeam. M-am trezit când a sunat telefonul iubitului meu. ”A început”, i-a spus colega lui, asistentă medicală. Era 5.37 dimineața. Câteva minute mai târziu, am simțit bombardamentul – am aflat mai târziu că sistemul nostru de apărare aeriană și-a făcut datoria. Îmi amintesc că nu-mi venea să cred că e război și mă întrebam dacă o să pot să mă duc la serviciu. Apoi a urmat o explozie și încă una (rachetele loveau baza militară din Brovary). N-am mai ajuns la serviciu. Ne-am dat seama imediat că vom rămâne în Kiev. Iubitul meu e chirurg și lucrează și ca paramedic la un spital militar din Kiev. La 7 dimineața a fost chemat la serviciu, la spitalul militar.

View this post on Instagram

A post shared by Daria Slobodianyk (@daryaslobodianyk)

Sunt genul de persoană care se mobilizează foarte repede în situații de criză. Cel mai importat e să faci ceva. Iar în timpul războiului întotdeauna e ceva de făcut. I-am anunțat și pe colegii mei la 8 dimineața că voi rămâne în Kiev și că sunt gata să acopăr războiul pentru Vogue. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că site-ul unei publicații de modă va arăta așa, dar acestea sunt realitățile momentului: în loc să studiem trendurile și să facem interviuri cu celebrități, scriem despre cum putem să oprim vărsarea de sânge și despre cum putem ajuta armata ucraineană.

Mulți oameni au scris despre faptul că am rămas în Kiev. Dar mie nu mi se pare nimic special – nu am copii de care să am grijă și avem o parcare în care sa ne adăpostim, eu și cu vecinii mei; am o mașină în care pot să dorm în șezut. Nu am cântărit decizia dacă să plecăm sau să rămânem. Suntem aici, asta e tot. Încerc să fac tot ce pot: fierb porridge de hrișcă pentru trupele care ne apără, cumpăr apă pentru spitalul militar și ajut echipele de IT create de ministerul de transformare digitală. Vecinii mei și cu mine construim o baricadă în fața casei, măcar atât să fac. Sper din toată inima să pot face mai mult – spre exemplu, să pot duce mâncare la Okhmatdit (n. r. spital de copii) sau la alte spitale, care, potrivit voluntarilor, au mulți pacienți și doctori care au nevoie de ajutor. Mi-aș dori ca sirenele antiaeriene să nu mai sune atât de des în Kiev, pentru că viața mea se derulează între două alarme.

Am petrecut patru nopți în adăposturi. Câte mai urmează? Sirenele sună în Kiev de cel puțin cinci ori pe noapte. În prima noapte, totul se cutremura – știu, se dădea o luptă pentru baza Gărzii Naționale în apropierea noastra. Nici nu vreau să mă gândesc ce li s-ar întampla dacă i-ar bombarda din aer.

În loc să mă gândesc la moarte, mă gândesc la lucruri simple. La o cafea bună, pe care o voi bea la Podol când ne vom fi învins inamicii. La cum mă voi spăla pe cap, pentru că acum mi-e frica să-mi spăl părul – în permanență mă gândesc că nu voi putea auzi alarma din cauza zgomotului apei.

În fiecare dimineață, la 8, mă trezesc și vorbesc la telefon cu tata, care e la Odessa. Acestea sunt cele mai importante convorbiri telefonice de până acum. Dacă mi-a fost frica în primele zile? Nu cred. Mă gândesc în permanență la cei aflați în linia întâi, care sunt cei mai importanți. La Yaroslav, colegul cumnatului meu, care ne apără chiar acum, la Vanya, cumnatul meu de 20 de ani care luptă la Cernihiv, la paramedicii din ambulanțe care sunt împușcați de teroriștii ruși, la ziariștii care transmit live din zonele fierbinți. Sau la președintele nostru. Sau la miile de oameni cărora le pasă. Războiul ne-a apropiat mai mult ca oricând – o lecție valoroasă de viață, cu un preț mult prea mare.”

Foto: Instagram