Iulian Postelnicu, actor: ”Umorul mi se pare supraevaluat. Dacă m-aș duce la un doctor, parcă aș prefera să mă facă bine, nu să mă facă să râd”

Iulian Postelnicu este protagonistul producției românești ”Oameni de treabă”, o comedie neagră în regia lui Paul Negoescu (”Două lozuri”, ”O lună în Thailanda”, ”Povestea unui pierde-vară” etc), care va avea premiera în cinematografe pe 25 noiembrie. Din distribuția filmului mai fac parte: Anghel Damian, Vasile Muraru, Crina Semciuc.

”Oameni de treabă (Men of Deeds)” i-a adus premiul pentru Cea mai bună interpretare lui Iulian Postelnicu în cadrul Festivalul Internațional al Filmului Francofon de la Namur, unde a câștigat și o mențiune specială din partea juriului, și a fost prezentat și la Festivalul Internațional de Film Varșovia.

”Oameni de treabă” are premiera în cinematografele din România pe 25 noiembrie.

Iulian îl interpreteaza în film pe Ilie, un polițist de la țară, își dorește un trai modest și confortabil, dar sfârșește prin a lua cele mai greșite greșite decizii.

Aflat la jumătatea vieții și complet alienat, el simte nevoia să aibă un rost al lui – să cumpere o livadă și chiar și o casă.

Deși în sat se întâmplă lucruri dubioase, Ilie vede doar ce-i convine. Momentul în care decide să se implice marchează începutul declinului său. În lipsa unor soluții viabile, el încearcă să fie ce nu a mai fost până acum: justițiarul care arestează toți vinovații.

Iulian, cum ai asimilat personajul polițistului Ilie și cum ai asimilat povestea din ”Oameni de treabă”?

Tratez personajul ca pe o persoană, nu fac diferența. Mi-e mai simplu. Și, odată ce strângi suficiente date despre o persoană, începi să ghicești de ce face ce face. Ce o doare, ce o sperie, ce o scoate din casă, toate astea. Rănile și cicatricile, pe astea i le caut prima dată. Și ce vede în jur. Și mă întreb dacă aș reuși să rezolv problemele alea altfel. Dacă am impresia că da, probabil n-am aflat tot ce trebuie și caut în continuare. După un timp, uit că n-am nicio treabă și devine personal. Iar unde nu devine, dacă n-am timp, interes, dacă-s plictisit, pretind. Cam asta am făcut și cu povestea lui Ilie.

La ce resorturi ai apelat pentru interpretarea personajului, ai avut pe cineva în minte în compunerea lui?

Păi, în afară de ce am zis mai înainte, m-am folosit destul de mult de YouTube și am văzut suficiente interviuri sau reportaje cu polițiști din orașele și din satele Moldovei.

Ai regăsit cutume prezentate în film pe care le-ai întâlnit și în viața reală? Dacă da, cum le-ai transpus?

Nu știu dacă toți, dar măcar unii din reprezentanții autorităților au un soi de nepăsare față de cei pentru care ar trebui să lucreze. Pare că așteaptă să te duci cu fesul în mână la ei, pare că-i deranjezi teribil când apari cu o problema care e de competența lor. Așa pare uneori. Pare că-s mai interesați de relația cu superiorii decât de cea cu cetățenii. Mna, un soi de nesimțire la adresa celor din urmă și servilism față de cei cărora le răspund ierarhic. Radu Romaniuc și Oana Tudor, autorii scenariului, au avut grijă să scoată și asta în evidență, iar eu am încercat să o povestesc așa cum a fost scris și regizat.

Pe lângă actorie, ai scris și scenarii. Cum ar începe scenariul vieții tale, pe termen scurt?

Am fost crescut cu blândețe.

Ești născut la sat, ce-ți lipsește din peisajul copilăriei tale, ce nu se va dilua niciodată din moștenirea ta?

Oamenii. Mi-e dor de mulți. Și de cireșe.

Te-ai simțit vreodată în pericol să-ți pierzi simțul umorului? Fără de care dintre trăsăturile tale crezi că nu ai fi complet?

Mereu și am o relație amestecată cu ideea de umor. E și obsesie, mi se pare și supraevaluat. Dacă m-aș duce la un doctor, parcă aș prefera să mă facă bine, nu să mă facă să râd.

Fără empatie, dar sper că înțeleg lipsa ei. Că dacă ție ți-e foame rău, parcă nu-ți mai vine s-o înțelegi pe-a altcuiva și să împarți.

Care au fost oamenii și momentele providențiale din viață?

Păi, nu știu cum, dar mi se pare că-s incredibil de norocos. În primul rând, pentru toți cei care țin la mine și la care țin, apoi pentru cei care mi-au dat fără să vrea câte o lecție. Nu știu cum să o pun altfel, dar în orice nasoleală e și o lecție din care ai ce lua, și o poveste bună de zis. Dacă cineva nu se lovește de nimeni și de nimic, nu e nimic interesant în povestea aia. Și te mai și calcă pe nervi (râde).

Decizia luată cel mai recent pentru care te-ai felicitat?

Iei o palmă nemeritată, dă zece înapoi. Abuzului, în orice formă l-ai întâlni, îi răspunzi. Nu te ascunzi, nu întorci obrazul, nu te ploconești. Costă mai puțin aproape mereu.

Care e cel mai puțin artistic lucru pe care l-ai făcut recent?

Cina de ieri. Două borcane cu măsline, unul cu ciocolată, două beri. Dacă e ceva artistic în asta, imediat îmi bag doi castraveți în nas, îmi dau foc la păr și îl rup pe Ghenie.

Foto: Primoz Korosec, PR