Adriana Moscu ∙ May 22, 2020 ∙ 7 min read

Interviu de Adriana Moscu

Documentarul “Acasă”, în regia lui Radu Ciorniciuc, tocmai a înregistrat o nouă victorie: Marele Premiu la DOK.fest Munchen. Am stat de vorbă cu producătoarea Monica Lăzurean-Gorgan despre traseul peliculei, situația din industria cinematografică, dar și conotațiile multiple pe care le-a căpătat substantivul “acasă” în ultima vreme.

Traseul festivalier al documentarului a început cu premiera mondială în cadrul celei de-a de-a 42-a ediții a Sundance Film Festival, unde a câștigat Premiul Special al Juriului pentru Imagine în secțiunea World Cinema Documentary. 
Filmul s-a bucurat de selecții și invitații în peste 20 de festivaluri internaționale, printre care: CPH.Dox (desfășurat online în perioada 18-29 martie), Vilnius IFF (desfășurat online între 19 martie – 2 aprilie), DocAviv Israel, ZagrebDox, Hong Kong IFF (amânate), Crossing Europe, One World Prague, Movies That Matter, Cartagena FF, Oslo Pix și Sydney FF (anulate).

„Acasă”/ „Acasă, My Home” poate fi văzut în curând online în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Cracovia (competiția internațională Krakow Film Festival – online între 31 mai – 7 iunie) și în competiția internațională Thessaloniki Documentary Festival (online în perioada 19 -28 mai).

Apreciat atât de critici, cât și de publicul prezent la festivaluri, „Acasă”/ „Acasă, My Home” a făcut parte la începutul lunii mai dintr-o campanie de strângere de fonduri pentru familiile sărace din România, afectate de criza financiară provocată de coronavirus. Campania Alex Fund este coordonată de Leslie Hawke, mama celebrului actor Ethan Hawke.

Nu putem începe altfel acest interviu decât cu producția „Acasă”. Pentru că e cuvântul cel mai uzitat în ultima perioadă. Ce a însemnat pentru tine, ca producător, acest documentar? Cum s-a născut el? Căror provocări a trebuit să le faci față?

Acasă” a fost filmat între anii 2016 și 2019. Așadar, nu se referă la starea prezentă, la „stăm acasă să fim în siguranță”, nu este despre noi în timpul pandemiei. Filmul este despre noi, oamenii, care cu ceva timp în urmă trăiam mult mai aproape de natură sau în natură, însă acum societatea ne spune altceva, are regulile ei nenumărate, de care trebuie să ținem cont. “Acasă”, în regia lui Radu Ciorniciuc, spune povestea unei familii care a ales să trăiască în natură, chiar în inima Bucureștiului, în Delta Văcărești, până când Guvernul României a declarat zona aceasta Parc Național. Astfel că familia, cu cei nouă copii născuți si crescuți în Deltă, trebuia să plece și să se adapteze vieții din oraș. Pentru mine este un film important, cu o poveste intensă, este poate traseul nostru, ca specie umană, din sânul naturii în rigorile civilizației. Filmul s-a născut în mintea lui Radu Ciorniciuc, regizorul filmului și a fost o plăcere să lucrez cu el. Este un „first time director” foarte talentat, deschis, flexibil, care înțelege și se adaptează repede. A fost grozav să lucrăm împreună și în timpul montajului, unde m-am implicat destul de mult în procesul creativ.

Dacă până nu demult „acasă” însemna chiar și un cer înstelat, acum, sensul cuvântului s-a redus destul de mult la înțelesul de bază. Acasă, adică restrâns între cei patru pereți. Ce înseamnă pentru tine, în acest moment, „acasă”? Și, dincolo de asta, dă acest cuvânt fiori reci pe șira spinării profesioniștilor din industria filmului? Să stai „acasă” nu e tocmai varianta de dorit pentru supraviețuirea cinematografiei…

Monica Lăzurean-Gorgan (a doua din stânga), alături de regizorul și echipa filmului “Acasă”.

Sunt genul de om care petrece destul de mult timp acasă. Și înainte lucram deseori de acasă, așa ca nu mă simt (încă) sufocată de interiorul casei mele. Acum, „acasă” pentru mine înseamnă haosul domesticit în trei camere, unde copiii mei au maximă stăpânire. Am făcut recent un Zoom din dressing și m-am simțit foarte bine și „cozy” în locul acela.

Dacă vine vorba de cinematografie, da, acum nu suntem tocmai în cel mai bun moment, dimpotrivă. Încă nu avem norme, nu știm ce putem, ce avem voie să facem, totul este nesigur și greu de anticipat. În producția sau în distribuția unui film ai nevoie să plănuiești totul în detaliu, să anticipezi, să faci scenarii posibile și să le urmezi întocmai. Nu-i nimic dacă am ajuns la planul C, dar avem mare nevoie și noi, la fel ca în orice alte domeniu, de un dialog cu autoritățile care să înțeleagă nevoile profesioniștilor din cinematografie și să susțină cu măsuri și norme producția de film din România.

Cum crezi că se va schimba această industrie după ce va trece această criză?

Cred că ne vom pierde din curaj. Apoi, vor fi gândite mai multe producții exclusiv pentru online. Vor fi unele case de producție serios afectate de această situație, vor fi mai puțini producători curajoși care să-și asume proiecte îndrăznețe dar greu de finanțat, vom juca mai „safe” și mai plictisitor. Și totuși, dacă poți avea încredere în ceva, acel lucru este capacitatea de adaptare și readaptare a producătorilor de film. Poate vom fi mai puțini, mai determinați ca oricând să supraviețuim, însă conținut foarte bun vom avea, cu siguranță, de la regizorii curajoși și surprinzători.

Cum te afectează pe tine, în mod direct, și cum simți că e afectată industria în prezent?

Ca producător, poate că nu reușești să scoți în fiecare an câte un film nou. Ei bine, eu m-am încăpățânat și anul acesta aveam în plan să lansăm două filme, care s-au bucurat de vizibilitate în niște festivaluri de film intrenaționale foarte bune și care aveau, așadar, un început promițător. Deja plănuisem în detaliu distribuția filmului „Acasă” în regia lui Radu Ciorniciuc pe la mijlocul lui septembrie, cu tot ceea ce trebuie pentru o lansare națională care să se adreseze unui public cât mai larg. Apoi, din cauza pandemiei si a restricțiilor, a trebuit să schimbăm tema principală a unui proiect în dezvoltare, pentru că în vremurile astea, dar și viitoare, tema inițială a devenit nesigură și irelevantă.

Însă, cel mai mult mă afectează faptul că filmul “Lemn/Wood”, pentru care am lucrat câțiva ani buni ca regizor și producător este acum într-o situație foarte nesigură în ce privește distribuția lui națională, dar și internațională. Este un film important pentru mine, care vorbește despre tăierile de păduri și comerțul cu lemn ilegal, un documentar care trebuie să ajungă la un public cât mai divers.

Ai avut o perioadă prolifică, ai fost producător pentru două documentare, regizoare pentru unul (“Timebox”, “Acasă”, “Lemn”). Poți rezuma ce a presupus munca la fiecare dintre ele?

Fotografie din cadrul documentarului “Lemn”/”Wood”.

Nu știu dacă a fost prolifică, dar a fost foarte plăcută. Mi-a făcut plăcere să colaborez cu regizorii acestor filme, iar acest proces a fost revigorant atât datorită poveștilor dezvoltate, cât și tuturor provocărilor creative. Este foarte interesant să lucrez cu regizori debutanți, cum a fost colaborarea cu Nora Agapi pentru “Timebox” sau cu Radu Ciorniciuc pentru “Acasă”, am format o echipă grozavă, iar deschiderea la propunerile mele creative a fost maximă. Abia aștept să lucrez cu ei la următoarele proiecte.

Pentru filmul “Lemn”, unde sunt co-regizor alături de Michaela Kirst și Ebba Sinzinger, am muncit vreme de aproape șapte ani, timp în care m-am mai maturizat, am prins încredere în mine si am înțeles ce înseamnă să fii partener de cursă lungă.

Cum îți alegi proiectele de care te ocupi sau pe care le produci? Ce subiecte te interesează?

Aleg proiecte puține. Pentru mine „less is more” chiar înseamnă ceva, iar de când am copii, nu mai sunt workaholică și nu mai țin să demonstrez celor din jur tot ce pot. Totuși, acum am destule proiecte, aflate în stadii diferite și întregul proces este foarte dinamic.

Sunt foarte atentă la ce proiecte aleg. Este foarte important ca povestea din proiectul de film să-mi spună ceva mie personal și să fie tratată cu curaj și deschidere.

Foto: Alex Gâlmeanu/arhiva personală; PR

Related Posts

„Colecționarii sunt la fel de interesanți precum artiștii. Toți au particularități și plăceri secrete” spun fondatoarele târgului de artă contemporană Rad Art Fair

Zeci de galerii, un parc de sculpturi și mii de vizitatori îndrăgostiți de artă; așa s-ar putea defini…

Vlad Huidu o ia la întrebări pe soția lui, Giulia

Cum arată o discuție tête-à-tête, între doi soți? Dar între doi soți celebri, care au și participat la…

Coffee Time! Interviu cu Maria Raluca Năvloiu

Cum este, oare, să lucrezi toată ziua înconjurat(ă) de aburii amețitori ai zecilor de sortimente de cafea? Câte…

Andrei Bănuță: „Pentru mine contează ce spun și ce simt atunci când cânt”

Melodiile lui se transformă instantaneu în hituri, ba chiar devin virale pe TikTok. Iar versurile și vocea lui…

Coffee Time! Interviu cu Cezara Carteș

Cum este, oare, să lucrezi toată ziua înconjurat(ă) de aburii amețitori ai zecilor de sortimente de cafea? Câte…

Arta în mâinile tale – un proiect despre arhitectură, tehnologie și oameni

La lansarea noii serii Motorola Edge 50, am avut ocazia să stau de vorbă cu fotograful Alex Gâlmeanu…

Marian Pălie, curatorul secțiunii de fashion RDW 2024: „Designerii români au devenit recunoscuți pentru inovație, creativitate și calitate”

19 proiecte de fashion vor face parte din expoziția centrală Romanian Design Week 2024, festivalul multidisciplinar dedicat industriilor…

Dionysis Moustis, barista: „O cafea gustoasă are de-a face cu preferințele personale și cu experiența anterioară”

Dionysis Moustis este Coffee Capabilities Manager CEMEA Lavazza și ne povestește despre culisele competițiilor de barista, despre alegerile…

Acoustic Boyz: ”Cântăm pentru public, nu pentru noi”

Cum a ajuns o trupă formată din trei băieți de la Liceul de Muzică un adevărat fenomen în…

Modă cu impact social: C&A colaborează cu femeile artizan din India pentru o colecție cu broderii manuale

Când într-o mare de piese colorate pentru vară îți atrag atenția niște piese alb-negru, cu broderii superbe, lucrate…