Adriana Moscu ∙ April 1, 2021 ∙ 12 min read

Ioana Flora: „Cea mai apropiată sufletului meu este cauza femeilor vulnerabile. Așa s-a născut ideea Fragile”

Actrița Ioana Flora ne vorbește despre proiectul Fragile, un documentar social-artistic în care interpretează poveștile reale a zece femei în situații vulnerabile.

Anul pandemiei a fost, pentru majoritatea dintre noi, anul reinventării. Un an al revelațiilor, unul în care încetinirea ritmului vieții ne-a umanizat, ne-a făcut mai prezenți și mai conștienți de dramele celor de lângă noi.

Este contextul în care actrița Ioana Flora, împreună cu activista Rucsandra Pop și artista Ioana Mischie și-au unit forțele și au creat un documentar sub forma unor monoloage care narează poveștile reale a 10 femei de vârste diferite și din medii diverse, aflate în luptă cu abuzurile, cu tensiunile create de prejudecățile celorlalți și de așteptările societății.

Proiectul are ca scop încurajarea femeilor de a căuta ajutor specializat, arătând că există o rețea de sprijin formată din organizații neguvernamentale. 

Am discutat cu Ioana Flora despre toate acestea, dar și despre cum a afectat pandemia femeile, în mod special, într-o perioadă în care cazurile de violență domestică și abuz au escaladat și inegalitățile s-au adâncit, peste tot, în lume. 

Ep. 1 Autismul _O mamă în luotă cu sistemul

Ioana Flora în Episodul 1: Autismul – O mamă în luptă cu sistemul.


Despre ce vorbește Fragile și ce v-ați propus cu el?

Proiectul Fragile cuprinde zece povești a zece femei în situații vulnerabile, situații limită. De la o mamă cu copil cu autism, abuzul fizic sau emoțional, sindromul wonder woman, traficul de persoane, până la viața trăită la Gara de Nord, timp de 20 de ani. Sunt doar câteva dintre ele. 

Este un documentar social-artistic modular, a câte 10 minute fiecare. Dincolo de povești, am creat platforma fragile.live pe care există, alături de monoloagele-mărturisire, toate ONG-urile partenere cărora se pot adresa femei în situații similare. O rubrică în care pot cere ajutor, sub protecția anonimatului. La fel, platforma oferă posibilitatea de a dona, oferi sprijin ONG-urilor partenere. Ne-am propus  să oferim un spațiu în care să punem în legătură nevoile femeilor în situații similare cu sprijinul oferit cu ajutorul platformei. O „casă”, siguranța că nu sunt singure, nici singurele, o apartenență la o comunitate.

Ep 2_de la prostituție la credință

Ioana Flora în Episodul 2: de la prostituție la credință.

Tu ești inițiatoarea acestui serial-documentar. Cum și în ce context ți-a venit ideea proiectului?

Au fost mai multe lucruri și gânduri care s-au cristalizat în mine pe perioada pandemiei. Pe de o parte, îmi dădeam seama că situația fără precedent în care ne găseam era, dincolo de multe lucruri pe care le pierdusem, o șansă să câștigăm ceva. Umanitatea. Să ne lăsăm să fim autentici și să vorbim din zona adevărului și sincerității. Că, așa cum spune unul dintre „personajele” noastre, „Mi-am dat seama că toate astea sunt poleială, că de fapt, căciulile de blană sunt poleială, că mașinile străine sunt poleială, ca toate suntem la fel, niște mame, soții, femei speriate, femei vulnerabile…”.

Am simțit și eu nevoia de a renunța la persoana publică, dându-mi seama că acum e momentul să fii alături de oameni, egal cu ei, că ducem împreună această situație. Apoi, dintotdeauna m-a impresionat vulnerabilitatea, nu slăbiciunea, ci vulnerabilitatea. Oameni în situații vulnerabile. Am vrut să îi susțin și ajut. Cea mai apropiată sufletului meu a fost cauza femeilor vulnerabile. Așa s-a născut ideea Fragile. Să fiu oglinda și vocea femeilor care nu au puterea asta.

S-a născut în urma multor discuții și idei dezbătute cu Rucs (Ruxandra Pop). Amândoura ni s-a părut ideea perfectă, cu impact, și am plecat împreună în călătoria asta. Citisem și auzisem povești, dar nu le văzusem. Ne-am zis că tot ce e vizual are o putere de convingere mult mai mare. Iar aici a intrat în scenă Ioana Mischie, despre care, de asemenea, știam deja lucruri minunate și care a conturat identitatea vizuală a proiectului.

Ep 3 Sindromul wonderwoman

Ioana Flora în Episodul 3: Sindromul wonderwoman.

Cum ați ales poveștile? 

Rucsandra s-a ocupat de stabilirea legăturilor cu ONG-urile partenere. Din discuțiile cu acestea, am fost îndrumate către femeile care aveau mai târziu să ne mărturisească poveștile lor. Discuțiile s-au desfășurat fie față în față, fie online, iar fiecare poveste a fost o adevărată lecție, dintr-o anumită perspectivă. Asta și pentru că ele ilustrează situații dificile foarte diverse, cu care se confruntă femeile din societatea noastră, la modul general. Nu e vorba doar despre violență sau doar despre abuz. E vorba și de discriminare, de stigmat, de dependență financiară – sunt foarte multe aspecte care trebuie scoase de sub tăcere și conștientizate ca fenomene reale.

Ioana Flora în Episodul 4: Salvată de pe străzi.

Ioana Flora în Episodul 4: Salvată de pe străzi.

Ai cunoscut personal femeile pe care le-ai interpretat?

Am reușit, spre bucuria noastră, să ne întâlnim personal cu câteva dintre ele. Apoi a urmat o serie de mai multe întâlniri cu fiecare, pe platforme online. Pentru mine, a fost important să le aud, să le văd, să le surprind esența, să văd dincolo de faptele povestite. Au rezultat ore de înregistrări și multe pagini de text, pe care le-am redus, apoi, la 10 minute fiecare. Mi-am promis că nu le voi trăda încrederea în noi, că voi fi vocea fidelă a poveștii lor, a felului lor de a fi. Atât cât să rămână anonime, dar povestea lor să prindă voce.

Ep 5 Sentimentul matern in politică

Ioana FLora în Episodul 5: Sentimentul matern in politică.

Care dintre povești a fost cel mai dificil de impersonat și din ce motiv?

Sincer, toate au fost o provocare. Până și felul în care plângeau mi-am dorit să fie diferit de al meu, să le reprezinte pe ele, felul în care priveau, gesticulau. Mă uitam la înregistrările cu ele cu orele, în timp ce găteam, în timp ce făceam treburi prin casă, le ascultam felul de a vorbi în căști, în timp ce mergeam pe stradă. Cam trei luni am lucrat la mărturisirile-monolog.

Cred că cel mai greu am descoperit felul și esența poveștii de la Gara de Nord și cea a Traficului. Dar ce bucurie a fost când, la una dintre repetiții, chiar în ziua de dinaintea filmării, Ioana Mischie mi-a zis: asta e, așa rămâne.

În acest moment, pe platformă sunt disponibile 5 dintre cele 10 episoade. Când vom avea acces la întregul serial? 

Nu am stabilit încă data exactă. Deocamdată, am decis să fie doar cinci și cred că fost o decizie bună. Sunt puternice, au nevoie de timp să se așeze în spectator. Să se creeze o poveste în jurul lor. Reacții, dezbateri, păreri, fapte concrete. Cel mai probabil, următoarele cinci episoade vor fi lansate gradual, tocmai pentru că sunt subiecte profunde, care trebuie interiorizate, asimilate, întoarse pe toate părțile. Nu e ușor să faci asta, dar cred că e un pas important în drumul nostru de a ajunge la cât mai mulți oameni.

În acest proiect sunteți trei „pioni principali”: tu, Ioana Mischie și Rucsandra Pop. Cum v-ați întâlnit, cum v-ați înțeles și care a fost, pe scurt, rolul fiecăreia?

După ce s-a născut ideea, Rucs a aflat de grantul oferit de Ambasada Statelor Unite, în care una dintre cerințe era să existe doi membri Alumni Fulbright. Doar Rucs era, eu nu. Și atunci ne-a venit ideea extraordinară de-a întreba-o pe Ioana dacă ar dori să ni se alăture. Eu îmi doream să lucrez cu Ioana de mult. Spre bucuria noastră, a zis da. Și așa am devenit „Fragile Core”. Ioana a preluat regia și partea de project management prin asociația ei, Storyscapes. Știam că are multă experiență în proiecte transmedia și că avea o experiență bogată și în proiecte vizuale. Am zis că va arăta superb. Și așa a fost. Conceptul vizual, cu oglinda care se destramă, completează impecabil poveștile.

Ce apreciezi cel mai mult la partenerele tale din această „călătorie” cinematografică și civică, în același timp?

Mai întâi, o să zic că Fragile a devenit pe zi ce trecea mai bogat în resurse și oameni care ni s-au alăturat. Mulți dintre ei, pro-bono. De o calitate umană și profesională ieșită din comun. Astfel, am avut și avem alături de noi echipa de producție și post-producție, de PR (SmartPoint), de construcție a site-ului. Oameni care ne-au fost alături în fiecare pas pe care l-am făcut. Acum, când am finalizat această primă etapă (ne-am dori să ajungem la 50 de povești) suntem cam vreo 25 de oameni care se bucură de tot ce generează Fragile. Multe reacții pozitive. Ăsta e cel mai frumos cadou, mulți oameni uniți pentru o cauză comună.   

Știu că te ocupi și de o asociație, care vine ca o prelungire a proiectului Fragile, pe numele ei: Fragile Society. Ce faceți acolo? 

Rucsandra Pop si cu mine suntem doar două din cele patru inițiatoare Fragile Society. Ne dorim în continuare să ajutăm. Pornind de la subiecte legate de rolul femeii în societatea actuală, ne dorim să generăm contexte artistice. Contexte care să aducă vindecare la nivel personal și colectiv. O cale de înțelegere a realității feminine. Să inspirăm, așa, cu pași mici și mulți, o schimbare socială cât de mică. Să creștem spiritul unei comunități. Cum ar spune Rucs: uneori ai nevoie de un sat întreg ca să crești un copil. 

Cum pot ajuta cei care vor să se implice?

Pot ajuta prin donații către ONG-urile partenere, pe site-ul fragile.live. Dar ar exista mai multe forme de sprijin pe care încă le gândim și pe care vrem să le extindem pe cât posibil, în așa fel încât orice vrea și poate să ajute cu ceva anume să o poată face. Dincolo de donații, pe site există o rubrică dedicată la care femeile care au nevoie de ajutor pot merge, pentru a fi conectate cu ONG-urile care sunt în măsură să le ofere sprijinul necesar.

Vrem să construim o rețea de sprijin în care cu toții să simțim că putem contribui cu ceva și în care fiecare femeie aflată într-o situație dificilă să găsească puterea de a merge mai departe.

Cum se pot face auzite cele care vor să ceară ajutor?

Ne-am emoționat că deja după prima zi de la lansare am primit o scrisoare de la o doamnă, o poveste care m-a impresionat atât de tare încât am zis: trebuie spusă. Dar decizia va fi a dânsei. Echipa noastră ar putea transforma aceste scrisori în întâlniri în vederea creării noilor povești, sau pot fi publicate pe site, dacă își doresc asta. Sau le putem pune în legătură cu ONG-urile partenere. Ne dorim ca rețeaua de sprijin să se mărească în timp.

Ioana Flora

Ioana Flora văzută de fotograful Ionuț Macri.

Te-ai simțit vreodată fragilă? Cum ai trecut peste aceste momente?

De multe ori, dar am luptat cu fragilitatea. Deviza mea era: te ridici, te ștergi de praf și mergi mai departe. Doar că în ultima vreme am devenit mai blândă cu mine. Pot chiar să concep că sunt imperfectă. Dar liniștită și împăcată cu mine, exact așa cum sunt.

Suntem în continuare în plină pandemie. Generează această situație specială mai multă fragilitate, sensibilitate în rândul femeilor, în mod special? Tu cum percepi situația?

Pandemia a generat pentru noi toți și sensibilitate, și schimbări, și pierderi. La nivel profesional și personal. Da, și în rândul femeilor. Visez, cumva, să fie o lecție din care să ieșim mai umani, mai generoși și mai întorși către ceilalți. 

Pe tine cum te-a afectat ca femeie, în general, și ca actriță, în mod special? Ce faci pentru a-ți recăpăta echilibrul și încrederea în aceste vremuri tulburi? Pentru a te adapta? 

Peste noapte parcă, nu mai aveam meserie. Spațiu de desfășurare. Spunea frumos o colegă, noi, actorii, ne pierduserăm, parcă, superputerea. Paradigma noastră, a actorilor, e sa dăruim povești, emoții. Apoi au început să apară idei, proiecte, reinventarea.

Cred că creativitatea nu va putea fi oprită vreodată. Nu pot, însă, să mă împac cu gândul că artiștii independenți au fost dintre cei mai afectați. Ar fi trebuit găsite soluții mai reale și mai sustenabile de către cei care sunt în măsură să gestioneze acest aspect.

În rest, am început să traversez orașul pe jos, să fac mii de pași, să reușesc să cresc plante de apartament, să gătesc infinit mai bine, să văd cum înfloresc copacii, să îmi cultiv prieteniile mult mai mult decât până în pandemie, să mă mai opresc din „vreau mai mult, mai departe, peste mări și țări”. Să fiu, atât.

Foto: Ionuț Macri; arhiva personală

Related Posts

Dr. Mirela Istrati: „MUNCA MEA ESTE MAI MULT DECÂT UN ACT MEDICAL, ESTE DESPRE A REDA DEMNITATEA ȘI ÎNCREDEREA OAMENILOR”

Dentovita este prima clinică de wellbeing stomatologic din România. Printr-o experiență holistică, centrată atât pe actul medical, cât…

„Trebuie să ai o mentalitate puternică” – Cristina Gutiérrez, pilot Dacia Sandriders pentru Dakar 2025

Un raliu cu o tradiție de 40 de ani. Peste 500 de concurenți din 60 de țări. Și…

Dana Rogoz și Marian Râlea, față în față

Magicianul și Abramburica. Mentorul și discipolul. ”Tatăl” și ”copilul”. Colegi-actori, pe aceeași scenă de teatru. Prietenia dintre Dana…

Ana Ularu: ”Încerc să mă păstrez mereu cât de puternică și de agilă pot”

Pe Ana Ularu urmează s-o vedem de astăzi într-un nou rol, Freja, în serialul “Cod roșu la Paris” (”Paris Has…

Interviu cu Mara Bugarin (Moromeții 3): „Pentru iubitorii primelor filme va fi palpitant să trăiască sensibilitatea, umorul și culoarea specifică lumii Moromeților‟

Ultima parte a trilogiei bazată pe romanele lui Marin Preda, Moromeții 3 urmărește destinul lui Niculae (Alex Călin),…

Interviu: Fotograful Omar Victor Diop, despre calendarul Lavazza 2025 și vizuniunea sa despre artă

L-am întâlnit pe Omar Victor Diop, fotograful senegalez care a realizat imaginile calendarului Lavazza 2025. Am stat de…

Lavazza a lansat calendarul pentru 2025. Francesca Lavazza ne spune povestea din spate și care sunt misiunile brandului

Când spui Lavazza, spui tradiție, gust, eleganță și, desigur, inovație. Am fost pentru a doua oară la evenimentul…

Vlad Drăgulin (”Căsătoria”): ”Întotdeauna am avut atracție față de personajele defavorizate”

Vlad Drăgulin este unul dintre protagoniștii primului film regizat de Mihai Bendeac, ”Căsătoria”, o producție inspirată din piesa…

Surorile Galeriu, despre cea mai frumoasă experiență a vieții lor: Trupa The Twins: “Noi am cunoscut adevăratul succes peste hotare, nu în România“

Cântă de când se știu și cum se aleagă un alt drum, când mama lor a fost artistă…

Mira: „Iubesc să dau multe sensuri muzicii pe care o fac”

Ne vorbește despre dragoste, despre cum nicăieri nu-i ca-n România, despre străzile din București: melodiile sale pline de…