Gabriela Atanasov (Sweet Paprika): ”Am obsesia de a trăi fără regrete”

Gabriela Atanasov (Sweet Paprika) este unul dintre cei mai cunsocuți influenceri din România. Are un stil aparte, chiar dacă spune că nu și-a propus niciodată să fie ”altfel”. Sweet Paprika ne împărtășește amănunte din universul ei artistic, din care fac parte moda, mai nou muzica, fotografia, cinematografia etc. și ne spune cum vede viața la 30 de ani, vârstă până la care și-a găsit perechea, cu care are doi copii – un băiat și o fată.  

Gabriela, ești genul de persoană care face ce face oricum, mai puțin într-o maniera convențională. Ce te poartă pe drumuri mai puțin bătute? De ce îți place să fii altfel?

Mă plictisește repetiția. Din cauza asta nu am reușit să am un program de lucru stabil sau să fiu angajată mai mult de 3 luni. Sunt un artist și mereu caut să explorez noi metode de exprimare a creativității mele și ale eului.

Dacă am o campanie publicitară, de exemplu, mereu caut să văd ce au făcut toți, ca să fac ca nimeni. Mă gândesc că și publicul și clientul s-ar plictisi la fel de mult ca mine. E ca vorba aceea “ceea ce ție nu îți place, altuia nu-i face!” Ori într-o lume a challenge-urilor de copy-paste repetitiv, asta a devenit și mai necesar.

Nu îmi place să fiu “altfel”, cred că așa am fost construită și cred că toți ne suntem datori nouă înșine să ne descoperim raritatea, unicitatea, și să ne-o punem în vitrina lumii. În plus, mereu am simțit că nu aparțin unei norme și abia ca adult am reușit să fiu foarte sigură pe mine în situația asta.

5 lucruri pe care le-ai schimbat la tine în ultimul an?

1. Mi-am făcut șuvițe blonde, pentru prima dată în viață. E prima dată când mă vopsesc.

2. Am făcut o prioritate din muzică. Mi-am depășit un blocaj și cred că am simțit nirvana pentru prima dată atunci când am compus Falling comet în 30 de minute. De atunci îmi dau voie să nu fac nimic într-o zi și să fac tot posibilul să compun. Toată viața am crezut că nu pot, acum mă simt “eu” în sfârșit.

3. Am început să apelez la acupunctură pentru orice durere de spate, stomac, stres, entorsă la picior sau alergie la ambrozie. Funcționează! Nici nu știu cum, dar mă simt alt om.

4. Renunț foarte ușor la obiecte și fac o prioritate din calitate, nu din cantitate. Fac shopping foarte rar și am donat sau revândut multe piese din garderobă.

5. Am început să mă simt foarte bine în singurătatea mea și nu caut deloc discuțiile sau întâlnirile inutile. De când am stat singură 14 zile în izolare, în casă, și m-am sufocat cu Covid-19, cred că am început să apreciez la alt nivel timpul petrecut cu mine și familia mea, cu oamenii iubiți.

Recent, ai avut o super-aniversare… Îți amintești cea mai frumoasă aniversare din copilărie? Ce îți doreai când erai copil și ce îți dorești acum?

După cum ziceam mai sus, eu simt că am renăscut după lupta cu coronavirus. După așa ceva, am zis că o să-mi sărbătoresc viața la alt nivel, așa că am amânat renovarea casei, mi-am cumpărat o super rochie și am dat o petrecere DISCO pe care să o țină minte toți. Din fericire, soțul nu doar că m-a susținut, ci mi-a organizat și el o surpriză neașteptată de ziua mea. În plus, petrecerea mea a fost și un fel de pre-lansare a albumului la care visez cu ochii deschiși.

Eu am o memorie de elefant și sincer îmi aduc aminte multe aniversări de-ale mele. Dar cred că cea de la 7 ani a fost pe măsura celei de la 30 de ani. Țin minte că ai mei au făcut tot posibilul să mă simt ca o prințesă atunci și cred că am primit cele mai multe cadouri, eram în extaz. Îmi aduc aminte rochia, invitații, tot!

Am vrut să fiu medic, pictor și cântăreață. Și toate acestea s-au manifestat pe rând, până în clasa întâi. Cred că, inevitabil, mi-am făcut copilul interior fericit și l-am ascultat mereu. Medic voiam pentru că eram empatică și atunci ca și acum și, deși fug uneori de tot ce simt, îmi face bine să ascult oamenii și să-i ajut dacă pot. Dragostea pentru pictură am transferat-o în dragostea pentru modă, styling, fotografie, imagine, cinematografie și, desigur, de aceea există brand-ul SWEET PAPRIKA.

Cât despre muzică… abia acum, la 30 de ani, îmi permit să investesc exact în muzica pe care am vrut să o fac toată viața.

Muzica, moda, social media, podcast etc, esti un brand, o imagine – ce compune acest tot, ce îl păstrează relevant, apropo de podcastul tău, #povestitotalirelevante?

O întâmplătoare citire în tarot, de acum 3 ani, mi-a zis că am un suflet bătrân, că nu aparțin și că simt nevoia să mă exprim în foarte multe direcții, pentru că în alte vieți, pe rând, le-am făcut pe toate, iar acum am doar de dat, nu de primit. Asta e explicația S.F. a ceea ce sunt. 🙂

Varianta reală e că mă pot trezi cu noaptea în cap cu o idee, iar pasiunea pentru ea crește atât de mult în sufletul meu încât a doua zi fac totul pentru a o împlini. Fac ziua ce visez noaptea (râde). Glumesc. Totuși cred că melange-ul cultural și educația pe care am primit-o  atât în Chișinău, cât și pe partea asta a Prutului, hotărârea și ambiția mea de a duce un lucru până la capăt, indiferent de obstacol, fac ca lumea mea să se învârtă. Am obsesia de a trăi fără regrete și de a ști că am făcut totul pentru un vis. 

Unde nu e voință pentru muncă, degeaba ai și suflet bătrân, și stea în frunte.

Să facem un exercițiu de imaginație – ai fi propria ta invitată la podcast. Ce te-ai întreba pe tine însăți?

E amuzant, pentru că podcastul meu trebuia să fie un fel de one man show, asta a fost ideea inițială. Aveam multe #povestitotalirelevante pe stories, unde vorbeam eu, desigur, și atunci, la cererea publicului în mod repetitiv, am lansat podcastul.

În continuare cred că voi avea episoade în care voi vorbi singură. Iar titlul, bineînțeles, e unul ironic.

Mi-aș cere ce-i intreb pe toți invitații: “Spune-mi o poveste total irelevantă!”

Ești mai degrabă sweet sau mai degrabă spiced? Regăsim la tine această dualitate?

Sunt rac cu ascendent în gemeni și cred, dincolo de horoscop, că dualitatea ascendentului mă mai salvează în viață. Când nostalgia mă trage înapoi în depresii și iluzii, vine ascendentul și mă ajută să mă pun pe picioare. Dar nu prea aplic asta cu oamenii din jur. Sunt foarte impulsivă și cred că sunt mai mult paprika, deși nu mănânc condimentat.

Ca să zic moldovenește: “Îmi sare țandăra repede” și trăiesc foarte mult fără acel filtru de sweet. Nu știu să lingușesc, nu sunt un om lipicios și nici nu caut niciodată să pieptăn pe cineva pentru a obține lucruri, favoruri în schimb. La mine totul e verde în ochi, nu poți găsi alt gând ascuns în spatele intenției la mine.

Dacă nu te plac, o vezi, dacă te plac, o vezi. Am avut de pierdut și de câștigat din asta, dar la sfârșitul zilei, mă privesc cu demnitate în oglindă.

Care este moștenirea emoțională, sentimentală cu care ai rămas din Republica Moldova? La ce ai renunțat odată ajunsa aici, vrând-nevrând?

Am renunțat la o viață într-un bol de cristal și am renunțat la copilărie. Dar la ea renunțăm toți mai devreme sau mai târziu. Pe mine cred că m-a maturizat prematur, nu am plecat de prea mult bine. A fost necesar.

Material vorbind, s-a renunțat la o școală privată, cu profesori de excepție, la șofer și la o vilă cu 2 etaje, la o viață socială care abia se contura, la prieteni, la multă artă și mulți oameni de artă care m-au crescut.

Emoțional nu m-am despărțit niciodată și nici nu am pretenția să o fac vreodată. Știu cine sunt și de asta știu unde vreau să ajung. Deși mă simt străina într-un fel când merg acolo și simt că vizitez ca un turist o fostă viață, eu tot ce fac din punct de vedere artistic este alimentat de începutul meu. Am trăit 12 ani acolo și 18 în România, dar nimeni nu cred că uită satul bunicilor în care a alergat desculț. Într-o lume a virtualului, a devenit și mai important să ții minte cum era în lumea analog.

Republica Moldova este un prea-mult în materie de mix cultural și ca orice hibrid născut acolo, mă alimentez din substanța cu care am fost crescută. De asta am insistat să filmez videoclipul pentru primul meu single acolo, cu verișorul meu, Dinu Atanasov, ca regizor. Și cred că starea mea și a întregii echipe trece de sticlă. 

E vreo întrebare pe care nu i-ai adresa-o niciodată soțului tău?

Nu cred. Sunt prea directă și tranșantă ca să mă pot abține fix în fața omului în care am toată încrederea.

Ne poti aminti un film căruia i s-ar potrivi muzica ta?

Dirty Dancing. 

Un moment pe care ai vrea să-l retrăiești la nesfârșit care ar fi?

Să fiu în brațele părinților mei.

Să-i pot îmbrățișa pe bunici încă o dată.

Să pot să-i țin pe copii în brațe cât încape.

Să nu mă lase Patrick niciodată jos din brațele lui.

Și fiecare moment are parfumul lui… și poți să închizi ochii și să retrăiești asta oricând.

 

Foto: Arhiva personală