Andrei Rogoz, medic specialist boli infecțioase: „Iarna viitoare cred că va fi mult mai greu”

Andrei Rogoz, medic specialist boli infecțioase la Spitalul Sanador din Capitală, ne spune care va fi punctul culminant al epidemiei de coronavirus. Tot el ne vorbește despre demisiile personalului medical din țară, despre cât de pregătită este România pentru această situație și ne dă câteva sfaturi importante de prevenție împotriva COVID-19.

-Dacă ar fi să descrieți în 3 cuvinte situația României acum, în contextul epidemiei de Coronavirus care ar fi?

Incertitudine, incoerență, improvizație.

-Ca medic, ce mesaj le-ați transmite medicilor și personalului medical din țară care își dau demisia, în aceste condiții?

Pentru mine, sunt greu de judecat în bloc: unii dintre ei pot avea boli cronice sau alte suferințe pentru care o infecție cu noul coronavirus ar reprezenta un risc enorm de a-și pierde viața. În condițiile astea, din punct de vedere legal consider că ar putea fi exceptați de la obligația acordării asistenței medicale, chiar dacă „demisia” nu mi se pare soluția formală recomandată.

În schimb, celor care o fac motivând că echipamentele de protecție disponibile nu sunt ideale sau, și mai rău, pentru că se consideră nepregătiți (neantrenați) în a utiliza corect aceste echipamente – le-aș spune că ar trebui să se simtă rușinați, dar că nu e târziu să revină asupra deciziei.

-Când credeți că va fi punctul critic al epidemiei cu coronavirus în România? Și când estimați că se va termina acest coșmar pe care îl trăim cu toții azi?

Mă alătur celor care anticipează o evoluție în cel puțin 2 valuri, cu un prim platou (mai degrabă decât un punct) critic în cca 2-3 săptămâni, apoi o acalmie până în iarna viitoare când cred că va fi mult mai greu, suprapunându-se peste sezonul de gripă (anticipez că se vor da și atunci „ordonanțe militare” pentru vaccinarea antigripală, tocmai pentru a reduce aceasta posibila suprapunere).

-În afară de autoizolare, ce mai putem face pentru noi înșine pentru a rămâne sănătoși și neafectați de boală?

Igiena. Izolarea („distanțarea” fizică de alte persoane) va reduce riscul transmiterii de la om la om prin picături, secreții și posibil aerosoli . Dar nu va reduce riscul transmiterii prin intermediul suprafețelor contaminate (mânerele ușilor, butoanele lifturilor, ambalajele unor produse cumpărate de la magazin) astfel încât igiena mâinilor este foarte importantă. Ideal, ar trebui să aveți acasă ceva similar „circuitelor” din mediul spitalicesc, un traseu planificat de la momentul intrării pe ușa (să zicem, după întoarcerea de la supermarket) care să ia în calcul spălatul pe mâini cât mai repede, înainte de atinge alte obiecte sau persoane, transportul celor cumpărate eventual la aer, pe balcon, pentru 1-2 zile, dacă nu sunt produse perisabile (timp suficient ca acest virus să moară pe majoritatea obiectelor); ștergerea cu o soluție dezinfectantă a ambalajelor produselor înainte de a le desface sau a le pune în frigider samd.

-Cum ne putem proteja părinții și copiii?

Asigurându-le nevoile fără să îi expunem la riscuri. Asta poate însemna limitarea deplasărilor în orice fel de aglomerație, procurarea celor necesare de către noi sau alte persoane (firme de curierat) sau aranjamente în cadrul familiei care să implice o „regrupare” – persoanele care sunt nevoite să își continue activitatea profesională ieșind din casă (cu risc mai mare de infectare) să stea într-o locație, cei care pot respecta cu strictețe „autoizolarea”, în altă parte.

În plus, pentru copii, atenție sporită la regulile de igienă: e implauzibil și probabil nesănătos) că ar putea fi ținuți săptămâni la rând închiși în casă, iar o dată ieșiți afară va fi responsabilitatea noastră să le urmărim gesturile (ce ating, ce duc la ochi, gură sau nas etc) încât să le prevenim infectarea.

-Cât de plauzibilă este apariția unui tratament pentru Coronavirus în următoarele luni, în opinia dvs.? Exista un medicament specific care să trateze această boală?

Este foarte probabil ca în următoarele luni să se standardizeze schemele de tratament. Chiar dacă nu va exista un tratament miraculos (oricum puține infecții virale beneficiază de așa ceva, mare parte din „luptă” fiind dusă de resursele propriului organism) măcar vom ști care dintre soluțiile intuite sau propuse până acum sunt cu adevărat eficiente și în ce măsură.

-Ce se întâmplă după ce o persoană care a luat coronavirus, se vindecă ulterior? Virusul rămâne în organism? Îl poate da totuși mai departe sau scapă de el definitiv?

Pentru persoanele care se vindecă, perioada de contagiozitate după infectare e unul dintre lucrurile încă incomplet elucidate. Se presupune că durează între 2 și 4 săptămâni, în funcție de severitatea formei de boală. Pe de altă parte, nu au fost descrise forme cronice de infecție, nu se poate spune că ar exista persoane care vor „rămâne cu virusul în organism”.

-Care ar fi șansele ca noi, ca țară, să înregistrăm o rată cât mai mică a deceselor din cauza infecției cu Coronavirus (COVID-19)?

Raportat la numărul populației, mă îndoiesc că vom avea o rată diferită semnificativ de celelalte țări europene. Pe de o parte avem o pondere mai mică a persoanelor foarte în vârstă în comparație cu țări precum Italia, pe de altă parte, populația noastră e mai bolnavă, cu patologie ignorată sau insuficient monitorizată. În plus, resursele modeste ale sistemului nostru sanitar, calitatea actului medical în multe zone sensibile, cred că ne vor duce spre o rată reală a deceselor directe și indirecte cauzate de acest virus semnificativ peste medie.

-Care ar fi obiceiurile zilnice care ne fac și mai vulnerabili în fața acestui virus?

E de văzut dacă viața va mai fi la fel, după această criză mondială. Gândiți-vă câte gesturi reflexe sunt acum inhibate – datul mâinii, pupatul pe obraz. Sau cât de conștienți am devenit – sau ar fi trebuit să devenim – de mișcări precum rearanjatul ochelarilor, scărpinatul nasului. Sau cât de îndepărtate par serile din vara sau toamna trecută în care stăteai la terasă ocupată la refuz sau discutând cu alți părinți pe banca din parcul în care se jucau cei mici… Eu sper și cred că ne vom reveni, că o dată depășit socul, analizând la rece, vom vedea că poate ne-am făcut și noi singuri rău (un pic, mai mult, nu știu..) .