5 super ilustratoare românce care ne plac: Anca Popa (IV)

Se spune că o imagine face cât 1000 de cuvinte. În cazul lor, e vorba despre o imagine ilustrată. Își reprezintă lumea interioară și pe cea exterioară prin desen. Am stat de vorbă cu cinci ilustratoare românce despre cum și-au descoperit pasiunea, despre amprenta personală și colaborările de suflet.

Anca Popa

behance.net

“Stilul meu a evoluat similar cu evoluția mea de la copil la femeie.“

Tu te-ai mutat la “capătul lumii”. Cum, când, în ce context?

M-am mutat în Cape Town acum un an. Mi-a furat cineva inima și a plecat cu ea acolo. A trebuit să mă duc să o recuperez. Am găsit-o tolănită la soare, pe plajă, la buza oceanului, privind spre Polul Sud. Nu a fost chip să o clintesc, așa că am rămas.

 

Ce faci acolo? Cum primesc cei de-acolo lucrările tale?

Nu foarte mulți oameni au intrat în contact cu lucrările mele, până acum, dar de la cei care au făcut-o am primit un feedback pozitiv. Foarte des am auzit cuvântul crazy și multe semne de exclamare, ceea ce cred că este de bine. Fie că le place ce văd, fie că sunt uimiți că pot să fac ceea ce fac, reacția nu este niciodată moderată.

 

Cum ți-ai descoperit pasiunea?

Cred că ea m-a descoperit pe mine, sau ne-am întâlnit în burta mamei mele. Am amintiri cu desene de-ale mele de când eram foarte mică, dar nu îmi amintesc să le și fi făcut. Nu îmi amintesc când am început să desenez, sau mai bine zis, când a început să îmi placă foarte mult să desenez. Cred că am venit la pachet cu pasiunea. În clasa a II-a–a III-a deja aveam caiete studențeșți pline cu desene. I le-am dăruit celei mai bune prietene din clasă, când drumurile noastre s-au despărțit în clasa a IV-a. Mă întreb dacă mai există sau sunt acum cenușă. Cred că mi-ar plăcea să știu că la un moment dat au fost ouă înfășurate în ele, ca să le protejeze. Asta ar fi chiar foarte interesant.  

 

Cum a evoluat stilul tău?

Având în vedere că desenez de când mă știu, a evoluat similar cu evoluția mea de la copil la femeie. E mai rafinat și tehnica mai bună, dar baza a rămas la fel de ciudată.

 

Ce te inspiră ?

Un gând, ceva ce a spus cineva, o situație, o amintire, o carte, un film, o persoană, o stare, o poză, un vis etc. Viață plus percepție personală cred că este ceea ce se numește inspirație.   

 

Ai tabieturi pe care trebuie să le respecți când creezi?

Nu, doar am nevoie de o perioadă de liniște în care să mă adun și să intru în starea potrivită, și abia apoi pot să mă apuc de lucru.

 

Ce desen/lucrare/proiect au fost cel mai greu de realizat?

Cu siguranță muralul pe care l-am început în luna mai, anul trecut. De la format A4-A3 am trecut direct la un perete de 5.80 X 2.30 m, făcut în același stil foarte detaliat. Mi-a luat 10 săptămâni să îl termin și a fost o provocare nu doar fizică, căci unele zone m-au obligat să desenez în niște poziții imposibile, dar și mentală, fiind cea mai lungă perioadă de timp petrecută lucrând la același proiect, zi de zi. Peretele este la interior, deci să zicem că se putea să fie și mai greu 🙂

 

Ce desenezi cu cea mai mare plăcere?

Atât timp cât îmi place idea din spatele desenului, desenez cu mare plăcere orice.

Care sunt colaborările cele mai dragi de până acum?

Cea mai dragă colaborare de până acum, și care nu s-a încheiat încă, este cea cu copilul din mine. Amintiri din copilărie este o serie de ilustrații și texte care într-o bună zi sper să se concretizeze într-o carte. Am început-o acum 3 ani, și numără doar 7 lucrări deocamdată (a șaptea este acum în lucru), așa că este un proiect care se va întinde probabil pe mulți ani. Este extrem de interesant cum pentru fiecare amintire pe care vreau să o ilustrez trebuie să accesez acea zona specială a minții unde te poți regăsi în diverse momente ale vieții tale (ceea ce este minunat), și e nevoie să o fac cât mai în detaliu, ca să fie amintirea cât mai fidelă cu momentul perceput de copila Anca (ceea ce este și mai minunat), și este de multe ori foarte emoționant pentru mine. Altfel, colaborările pe care le-am avut de-a lungul timpului cu alte persoane îmi sunt toate dragi și nu aș putea să fac un clasament.

 

Cum ți-ai descrie stilul acum?

Sincer, mi-ar plăcea să mi-l descrie ceilalți. Așa că dacă cineva are o părere, dintre cei care citesc aceste rânduri, să nu aibă nicio reținere în a exprima-o, căci o aștept cu drag.

 

Foto: arhiva personală