Impactul familiei în educația copilului. Cum mă pot implica? Ne spune psiholog Andrada Alb

De ce este atât de important ca părinții să se implice în educația propriilor copii? O întrebare firească, o întrebare care poate să ne conducă spre multe răspunsuri. Adevărul e că motivul principal este tocmai faptul că această implicare îi creează celui mic diferite oportunități și contexte în care să aibă succes, având un proces de dezvoltare natural și productiv.

Copiii îți doresc să implice părinții în lumea lor de la grădi/ școală. Privind la copii, vom observa că își doresc într-o oarecare măsură ca părinții să fie implicați în procesul educațional și tot ce se întâmplă la grădiniță/școală. Vă reamintiți acele momente în care cel mic venea încântat spunând ce cântec a învățat la grădi sau cum l-a încurajat doamna învățătoare să spună poezia? Sau când a venit supărat acasă pentru că nu a reușit să rezolve un exercițiu la matematică? Acestea sunt doar câteva exemple despre cum copilul încearcă să ne facă părtași emoțiilor și experiențelor pe care el le trăiește în mediul academic.

Cum reușim să fim alături de copiii noștri?

Am putea începe cu răbdare, să ascultăm atent și activ ce ne spun despre aceste experiențe. Să continuăm cu disponibilitate. Dacă din cele zece ore de lucru, ne rupem câte 15-20 de minute pe zi, sigur nu ne va scădea drastic performanța. Încercăm să ne facem timp în care să învățăm sau să facem teme împreună, să ne povestim unul altuia lecția și ce am înțeles din ea. Putem continua apoi cu diferite convorbiri cu cadrele didactice despre cum se integrează cel mic în clasă sau grupă, cum răspunde când este întrebat, dacă sunt lucuri cu care putem contribui/ajuta etc. Într-un mod elegant și cu multă curiozitate puteți să aduceți în discuție, în diferite momente, subiecte precum școală, teme, colegi, doamna profesoară etc. Astfel, va exista o punte de legătură între orele de școală și celelalte contexte de viață. Mai specific, să încercăm să integrăm școala ca o etapă normală a vieții de familie în care toți ne implicăm. Vom putea observa că cel mic are din ce în ce mai mult succes la școală/grădiniță, primind note și calificative bune, reușesc să-și facă cu regularitate temele și pot să învețe la timp, treptat dezvoltă stima de sine la un nivel crescut, reușesc să se diciplineze într-un mod potrivit și constructiv, prezintă motivație crescută de a se implica în diferite contexte și activități curriculare având aspirații cât mai realiste cu privire la școală și performanță. Observăm de asemenea și o atitudine pozitivă relaționată cu contextul academic, ceea ce-i face mai receptivi la reguli și la norme, au o tranziție lină și se integrează ușor între diferitele cicluri educaționale. Și nu în ultimul rând, li se oferă nenumărate contexte în care să dezvolte competențele socio-emoționale.

Comunicarea părinte – copil: suportul celor mici

Trebuie să recunoaștem că după toată munca depusă avem și noi părinții anumite beneficii. Cu siguranță nu putem nega faptul că încet devenim mai atenți la nevoile celor mici, iar calitatea relației crește. Această dezvoltare continuă a comunicării părinte-copil ne demonstrează că facem o treabă bună în rolul de părinte, iar încrederea în propriile abilități crește. Fiind atât de conectați la copil, vedem care sunt etapele de dezvoltare și nevoile în funcție de perioada de creștere în care cel mic se află. Aceste cunoștințe adesea conduc spre un stil de parenting bazat preponderent pe suport și afecțiune și mai puțin pe pedepse și penalizări.

Așadar, cu cât ne implicăm  mai mult în viața copilului nostru, fiind alături de ei și plini de afecțiune, cu atât ajutăm la crearea unor adevărate contexte de dezvoltare pentru cel mic. Specific în ceea ce privește educația, fiind părinți prezenți și interesați de experiențele trăite de copil la școală, favorizăm un nivel de productivitate și performanță în mediul academic, cu pași mărunți ajutăm la crearea unui membru responsabil al societății în care trăim.

Text de Psiholog Andrada Alb, PsyLife