Gary McCann creează costmele pentru ”Fantoma de la Operă” folosind inteligența artificială  

Gary McCann va crea costumele pentru spectacolul „Fantoma de la Operă” – una dintre cele mai de succes producții muzicale din toate timpurile.

 „Fantoma de la Operă”, de Andrew Lloyd Webber, va fi pusă în scenă pentru prima dată la Opera Naţională Bucureşti, în regia lui Răzvan Ioan Dincă, dirijor Daniel Jinga, scenografie, decor și costume Gary McCann, coregraf Violeta Dincă, regizor secund Raluca Popa, asistenți coregrafi Florin Tănase și Alexandra Gavrilescu, asistent scenograf Gabriella Ingram, traducerea și adaptarea Ernest Fazekas, lighting designer Bogumił Palewicz, sound designer Kamil Biedrzycki.

Gary McCann ne spune ce stă în spatele muncii de creator de costume de operă, cum vizualizează elementele unui astfel de spectacol și ne dezvăuie cum s-a folosit de inteligența artificială în procesul său creativ.

Să creezi costume pentru spectacole de operă pare cel mai interesant job din lume, nu ești de acord cu asta?

E o muncă grozavă, chiar dacă sunt și niște dezavantaje – îmi petrec mult timp departe de casă, departe de cei dragi, călătoresc mult și stau prin Airbnb-uri și prin hoteluri. Dar avantajele în mod clar depășesc dezavantajele: am ocazia să lucrez ca artist creativ pe o imensă planșă albă. Dacă ești pictor sau sculptor, ești responsabil de lucrurile pe care le creezi tu însuți, ceea ce aduce o enormă satisfacție. Cel mai frumos lucru care ține de jobul meu este că am ocazia să fiu creativ la o scară largă. Lucrez pe scene mari și colaborez cu echipe enorme de oameni. Este incitant să caut ideile în studioul meu, să dezvolt schițele în modele, apoi, câteva luni mai târziu, să intru într-un mediu care până la acel moment ocupa doar un spațiu imaginar în mintea mea. O mulțime de oameni consumă timp, energie și resurse pentru a face aceste idei să prindă viață, să le vad realizate și să le împart cu publicul.

Costumele pentru un spectacol de operă sau de teatru sunt un personaj în sine, cum îl faci să prindă viață?

Tot ce fac are legătură cu o poveste. Sunt un povestitor vizual, nu un decorator de spații. Pentru mine, asta înseamnă scenografia – să conturez povestea și personajele prin costume și să umplu spațiile cu dramaturgie. Când creezi spații mai abstracte, acest lucru permite diverselor straturi ale poveștii să fie comunicate publicului. Încerc să creez o poezie vizuală care este deschisă oarecum interpretării.

Apropo de Fantoma de la Operă, noul spectacol de la Opera Națională din București, care a fost viziunea ta față de costume, cum arată procesul creativ în ceea ce te privește și ce fel de provocare este aceasta pentru tine?

Munca mea pentru Fantoma de la Operă a fost comprimată într-o perioada scurtă de timp. Sunt foarte norocos, deoarece am aplicat o nouă tehnologie de a vizualiza costumele. Am lucrat cu programul de inteligență artificiala MidJourney, care îmi permite să creez costume randate printr-un aparat. Introduci informațiile, iar rezultatul acestor instrucțiuni sub formă de text, oferit de interfață, îmi oferăa vizualuri pe care eu apoi le aleg, le dezvolt, le modific. Multe dintre schițele pentru acest spectacol au fost create folosind aceasta nouă tehnologie care este disponibilă utilizatorilor de aproximativ opt luni.

Ce va vedea publicul pe scenă?

Va vedea un spectacol foarte extravagant, dar și ceva care are o latură foarte fresh. Așa cum am mai spus, mă folosesc de inteligența artificială nu numai sa creez costumele, dar să și vizualizez componentele scenei, fiecare element de butaforie a fost creat de inteligența artificială. Am folosit o versiune mai veche – 3- cea care îmi oferă o viziune mai distorsionată și un aspect mai ciudat al figurilor și obiectelor create. Motivul pentru care am folosit versiunea trei este acela că aceasta era disponibilă în urmă cu șase luni, când am folosit programul. Oferă spectacolului o notă distorsionată și ciudată, care îmi place foarte mult și care cred că se potrivește piesei.

Cum ai descrie acest spectacol ca spectator? Cum te atinge?

Cred că Fantoma de la Operă este o modalitate plăcută să-ți petrcei timpul și are locul ei în inimile publicului. Este un spectacol extravagant – cu costume somptuoase, cu scenografii decadente. Așa cred eu că vor vedea oamenii această producție. Are o semnificație vizuală pe care nu o vezi în orice alt spectacol muzical. Fantoma de la Operă este sinonim cu spectacolul.

Ce te definește ca artist?

Mă interesează foarte mult să mă joc cu ideea de plasare în timp. Îmi place să combin diverse perioade de timp, elemente contemporane cu elemente antice. Dar acest lucru nu se aplică neapărat la Fantoma de la Operă. Acțiunea este plasată clar în secolul al 19-lea. Dar, în general, proiectele mele sunt o fuziune dintre diversele perioade de timp, iar pentru mine, se creează un contrast și un conflict interior în care se găsesc o mulțime de semnificații.

Care a fost primul spectacol de operă pe care l-ai văzut și cum te-a transformat?

Am crescut în Irlanda de Nord în anii 70-80, într-o perioadă turbulentă, marcată de terorism și de atacuri armate. Nu aveam în apropiere săli de spectacol unde să merg merg la operă. Așa că nu am mers la operă până când nu am ajuns la facultate, în Anglia. Dar am văzut un spectacol de operă la televizor când eram adolescent, una dintre producțiile lui Peter Sellars – Theodora, de Handel. Aveam un televizor portabil în camera mea, l-am pornit și am vazut spectacolul pe micul ecran și am fost de-a dreptul fermecat – avea decoruri fabuloase, abstracte – de o modernitate sensibilă, cu personaje care erau ucise cu injecții letale. Nu mai văzusem niciodată așa ceva și îmi amintesc clar că acesta a fost unul dintre momentele în care mi-am dat seama că vreau să lucrez în domeniul operei.

 Dacă viața ta ar fi un spectacol de operă, pe care l-ai alege?

Cred că ar fi vorba de Candide, de Leonard Bernstein. Personajul călătorește prin întreaga lume și trăiește o mulțime de experiențe nebunești, dar de-abia așteaptă să ajungă acasă, în grădina lui. Cred că acela aș fi eu – un călător prin lume care trăiește o existență bizară din oraș în oraș.

Care e cea mai arzătoare dorință de-ale tale, din punct de vedere artistic?

Cred că dorintele mi s-au împlinit. Am o carieră minunată, lucrez cu oameni grozavi, am o experiență vastă și am ocazia să lucrez în locuri uimitoare. Am proiecte de la Veneția până în Oman și până la Opera Glyndebourne din Marea Britanie. Așa că dorinta mea este să pot continua ceea ce fac, să am ocazia de a crea aceste evenimente minunate cu interpreți și orchestre desăvârșite. Poate că dorința mea ar fi aceea de a fi mai puțin ocupat decât sunt acum, dar mi-e greu să mă imaginez la pensie!

Foto: PR, garymcann.com