Cristina Uruc (manager al Festivalului Enescu): Consumatorul de cultură are un profil din ce în ce mai greu de mulțumit cu rețetele clasice. 

Festivalul de muzică George Enescu este pentru cei implicați în organizare mai mult decât un job. Este o misiune, făcută cu multă responsabilitate și pasiune. Cristina Uruc, managerul Festivalului, ne vorbește acum despre surprizele pregătite în acest an și despre cum au evoluat preferințele publicului consumator de muzică clasică, în ultima perioadă.

Cum a început cariera dvs. în această lume fascinantă a artei și a muzicii?

Într-un mod extrem de pragmatic – liceul de muzică era foarte aproape de casă. Părinții au ales să mă înscrie la pian pentru că mama studiase vioară în liceul pedagogic, pe când un învățător trebuia să știe să cânte la un instrument, dar i s-a părut mult prea greu pentru un copil de 6 ani. Pianul dă o satisfacție imediată – așa că alegerea a fost naturală. 

Ce înseamnă Festivalul Enescu pentru dvs.? Cât de provocator este un astfel de job?

Festivalul Enescu este mai mult decât un job: este pasiune, misiune și responsabilitate. Este brandul cultural al României și provocarea este să îl menținem la standardele obișnuite cu toate că vicisitudinile de ordin economic și de infrastructură nu întârzie să apară. 

Ce ne puteti spune despre agenda festivalului Enescu din acest an? La ce sa ne asteptam? Care sunt surprizele?

Festivalul Enescu are trei direcții:

1. Programul principal, care cuprinde 6 serii de concerte desfășurate în București la Sala Palatului, Ateneul Român, Sala Radio, Teatrul Odeon și Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României: https://www.festivalenescu.ro/ro/program-oficial/

1. Programul Festivalul Enescu în țară, în care concerte din programul principal sunt exporate în Timișoara, Sibiu, Cluj, Iași, Botoșani, Lugoj sau Bacău: https://www.festivalenescu.ro/ro/festivalul-enescu-in-tara/

1. Programul Evenimentelor conexe desfășurate sub egida Festivalului Enescu, realizate în parteneriat cu instituțiile de cultură din țară care organizează în sălile proprii concerte de muzică simfonică sau camerală, cu soliști laureați sau câștigători ai Concursului Internațional George Enescu.  – https://www.festivalenescu.ro/ro/evenimente-conexe/.

Așa cum ați văzut după prima săptămână de Festival, publicul s-a putut bucura de concerte extraordinare, cu lucrări în primă sau rară audiție românească, interpretate de muzicieni de marcă: Gautier Capuçon, Renaud Capuçon, Olga Peretyatko, Cristian Măcelaru, Manfred Honeck, Zubin Mehta, Paavo Järvi, Sir Simon Rattle, Jan Lisiecki, surorile Labeque sau laureați și câștigători ai premiilor Concursului Internațional George Enescu. 

Noutatea acestei ediții este seria de concerte dedicată familiilor și copiilor, realizată în parteneriat cu Teatrul Odeon, care vine în suportul formării publicului de mâine. De asemenea, la Sala Radio, focusul se mută de pe repertoriul secolului XX și XXI pe virtuozitatea și caracteristicile repertoriale ale orchestrelor românești. 

Sunt și mulți tineri artiști, anul acesta? Care credeți că va fi reacția publicului?

Paleta vârstelor este foarte vastă atât în rândul muzicienilor, cât și al publicului. Un exemplu cu care ne mândrim: cel mai tânăr dirijor este Klaus Mäkelä, născut în 1996, care va încheia festivalul cu Orchestra Concertgebouw din Amsterdam pe 23 și 24 septembrie, o realizare minunată pentru un tânăr de doar 26 de ani. În a doua săptămână de Festival avem onoarea să îl avem la București pe Blomstedt care, la 96 de ani, dirijează una dintre cele mai cunoscute și apreciate orchestre din lume, Gewandhaus Leipzig.  70 de ani diferență, mai mult de două generații la pupitrele celor mai importante ansambluri europene. Impactul nu poate fi decât unul constructiv – viziuni diferite dar care continuă aceeași tradiție a profesionalismului în execuția artistică – publicul se poate bucura de un regal interpretativ. 

Despre publicul festivalului ce ne puteți spune? Cum a evoluat in ultimii 2 ani?

Pandemia și-a spus cuvântul în modelarea comportamentului și gustului fiecăruia dintre noi. Așa cum am mai menționat cu alte ocazii, consumatorul de cultură are un profil din ce în ce mai greu de mulțumit cu rețetele clasice.  Interactivitatea este una dintre nevoile societății actuale pentru a menține nivelul de concentrare ridicat, de aici și interdisciplinaritatea pe care o abordăm și în cazul operelor în concert de la Sala Palatului, pentru care regizoarele multimedia Nona Ciobanu și Carmen Lidia Vidu, împreună cu echipele lor, au lucrat la proiecții originale și inedite pentru câteva din programele prezentate în Festival. 

Care este cel mai mare vis al dvs. pentru Festivalul Enescu? 

Cel mai important lucru este ca Festivalul Enescu să rămână în conștiința colectivă ca acel eveniment care a pus România pe harta culturală a lumii întregi. Este o realitate de care să avem grijă cu toții, este de datoria fiecăruia dintre noi să nu se transforme într-un vis: Festivalul Enescu este contextul în care, odată la doi ani, ne infuzăm cu cele mai înalte muzici, uneori insolite – pe care nu avem ocazia să le ascultăm în stagiunile permanente ale instituțiilor de concerte. 

Cât de mult contează acest evenimnet muzical pentru viața artistică din țara noastră?

Festivalul Enescu este contextul în care muzicienii din România sunt pe aceeași scenă cu omologii lor din străinătate, schimbă idei, opinii, metode și practici. Festivalul încântă publicul, schimbă perspective și aduce noi oportunități. Este acela care își propune să convingă publicul să vină în sălile de concerte din stagiunile curente ale filarmonicilor și instituțiilor de concerte din București sau din țară. 

Sursa foto: Arhiva Personala, Hepta