Așteptări vs. Realitate: capcana pe care ne-o întindem singuri

Este clar ca lumina zilei că așteptările fac parte din tot ceea ce facem. Cred că exemplul în care ne regăsim cel mai bine, o bună parte dintre noi, este cel al începutului unui nou an. Adesea, acesta este momentul în care facem o trecere în revistă a așteptărilor noastre de la perioada următoare; de multe ori însă, la final de an ne simțim mai nefericiți în propria viață și mai nemulțumiți de propriul sine. Ce înseamnă, de fapt, să ai așteptări? Trebuie ca ele să fie apreciate și îmbrățișate sau doar ne împiedică și ne distorsionează experiențele de viață? Ei bine, mi-ar plăcea să am o soluție directă, însă răspunsul depinde de o mulțime de lucruri.
Până la urmă, de unde vin așteptările?
Așa cum îi spune și numele, o așteptare este o anticipare a unui eveniment care poate avea loc în viitor. E asemenea unei realități virtuale, atent conturate în mintea noastră, despre care credem, cu speranță, că se va manifesta și în realitatea vieții noastre. Aceste așteptări le construim, adesea, pornind de la societatea în care trăim, de la mesajele pe care le-am primit în familia de origine, din social media, de la oameni care ne inspiră și tot ceea ce se află în afara noastră.
Și acum, intuiesc că apare întrebarea: „de ce le avem”? Ca ființe umane, avem tendința înnăscută de a spera și a ne dori fericire pe seama așteptărilor. Mai mult decât atât, ne dorim să ne simțim integrați și acceptați în lumea care ne înconjoară, iar nevoia de integrare se transformă într-o sursă inepuizabilă de așteptări. Avem așteptări despre relații, carieră, timp liber, vacanțe, imagine corporală, rolul de părinți și lista poate să continue. Pe toate acestea le întreținem cu imagini văzute în exteriorul nostru. Și credem, într-un final că doar într-un anumit scenariu predefinit o să obținem fericirea și sentimentul de apartenență.
Sunt așteptările bune sau rele?
Răspunsul Zen la această întrebare este simplu, „da”. Și o să îndrăznesc să adaug un „dar…” – e important să ne uităm la modul în care așteptările lucrează pentru noi.
Unii dintre noi suferă de lipsa așteptărilor sănătoase și astfel își limitează potențialul, iar alții își stabilesc așteptări nerealiste și astfel își asigură frustrarea și nefericirea.
Un bun punct de plecare este să ne întrebăm dacă așteptările noastre – sau lipsa acestora – contribuie la felul în care ne simțim în mod general în propria viață. Ne ajută în desfășurarea vieții sau ne justifică nefericirea și chiar sentimentul de rușine?
Paradoxul așteptării nu ar trebui rezolvat pur și simplu spunând că sunt bune sau rele. Ele sunt ceea ce noi le facem să fie. Responsabilitatea stă în noi. Ca arhitecți ai vieții noastre, putem să învățăm să fim stăpânii așteptărilor noastre, mai degrabă decât să fim guvernați de ele.
Avem puteri paranormale?
Până în acest punct, cred că am stabilit că este imposibil să nu avem așteptări și că ele pot să fie o sursă de împlinire sau dezamăgire în viața noastră. Astfel, problema apare atunci când sperăm să se întâmple ceva fără motive întemeiate. Dacă cred că așteptările mele sunt suficiente să îmi aducă ceea ce îmi doresc, atunci folosesc gândirea magică (de care ne-am bucurat în copilăria mică) și mă pregătesc pentru dezamăgire.
Din experiența mea în lucrul cu oamenii, așteptările devin nerealiste atunci când acestea implică alți oameni / relații. La un moment dat, cu toții am crezut, în mod magic, că alți oameni se vor comporta așa cum ne dorim noi. Că simpla noastră așteptare îi va face să se comporte în felul dorit. Un partener de cuplu s-ar putea aștepta ca celălalt să inițieze planul pentru vacanța de vară, spre exemplu. Dar ce se întâmplă atunci când acesta nu se ridică la nivelul așteptărilor? Intervine indignarea, dezamăgirea, frustrarea, tristețea.
Așteptările față de ceilalți sunt resentimente premeditate
Așteptând ca viața să iasă întotdeauna așa cum ne dorim, vom ajunge să fim dezamăgiți, deoarece viața nu va evolua întotdeauna așa cum vrem noi. Atunci când acele așteptări neîmplinite implică eșecul altor oameni de a se comporta așa cum ne așteptăm, dezamăgirea implică și resentimente. Așteptările nerostite au o garanție de aproape 100% să nu se împlinească. A vorbi deschis despre ceea ce ne așteptăm de la alți oameni îți ne pote îmbunătăți șansele de a simți împlinire în relații. Chiar mai mult, ne ajută să creștem acest adult interior sănătos.
Situații în care merită să renunți la așteptări:
Așteptarea ca celălalt (partenerul părinții, prietenii) să îți citească gândurile. Cum poți face ca lucrul acesta să se întâmple? Conștientizează că este responsabilitatea ta să înveți să îți comunici nevoile în relații.
Așteptarea să știi ori să faci totul perfect. Este normal să nu îți iasă mereu totul așa cum ai plănuit. Cum poți face ca lucrul acesta să se întâmple? Împrietenește-te cu gândul realist că suntem ființe umane imperfecte. Auto-compasiunea și imperfecțiunea te pot ajuta să călătorești prin viață mai fericit.
Așteptarea unor rezultate noi sau diferite de la comportamentele repetate, vechi.
Cum poți face ca lucrul acesta să se întâmple? Îndreaptă-ți atenția către tine și află care este contribuția ta în relații sau dinamici, atunci când situațiile se repetă?
Așteptarea ca ceilalți să ofere înapoi la fel de mult (timp, energie, atenție) ca și tine în relații. Cum poți face ca lucrul acesta să se întâmple? Exersează un act de bunătate aleatoriu (voluntariat), fără să așteptați nimic înapoi. Cu toții suntem diferiți în relații și oferim prin moduri diferite.

Text de Diana Lupu.
Diana Lupu – este psihoterapeut de familie, ghid al relațiilor de cuplu în Terapia IMAGO, însoțitor al adolescenților, trainer. Intenția sa este să ajute la construirea relațiilor sănătoase prin știință, conștientizare și puțin umor. O poți urmări pe contul de Instagram @dianalupu.psiholog sau pe www.diana-lupu.com.

Articol publicat în revista A List Magazine (27).

Foto: pexels.com (Arafat Tarif)