Anca Dinicu a fost în cel mai tare Teambuilding

A ajuns actriță din întâmplare, dar pune tot sufletul și toată dăruirea în rolurile sale. Anca Dinicu își ia energia și inspirația din relațiile cu oamenii din jur, din poveștile, cărțile și muzica pe care le savurează cu plăcere. Astăzi, ne povestește despre cel mai recent film al său: Teambuilding, cea mai tare comedie românească din ultimii 30 de ani.

Ai ajuns actriță din întâmplare. Ce voiai sa te faci in copilărie/adolescență?

Îmi doream să fiu musafir sau cântăreață. Sau și și, musafirul care-ți cântă. 

Ai avut roluri dintre cele mai diverse. Care ți-a plăcut cel mai mult?

Îmi îndrăgesc toate personajele, zic asta pentru că e posibil să se răzbune pe mine și la bătrânețe să iasă așa, toate odată, și să se certe în capul meu. O să mă înnebunească. În concluzie toate, dar cu precădere, mi-a plăcut Gina.

Simte un actor emoțiile toată cariera lui?

Da, fără dar și poate. Doar că ele se mai diminuează, eu simt o emoție foarte puternică la primele reprezentații, apoi, cu cât stăpânesc mai bine personajul cu atât mai ușor îmi este să duc mai departe ce am început. Dacă n-am emoții, parcă nu am miză. Când nu lași să ți se întâmple, nu poți trece rampa, nu te vezi. Orice personaj are o slăbiciune, o latură care trebuie expusă ca el să ajungă în sufletul privitorului și pentru asta trebuie să dai la o parte mecanismele de apărare și să lași emoțiile să te poarte.

E un rol pe care îl aștepți?

Pe la 60 de ani, sigur vreau să joc în Gaițele, mă văd Aneta Duduleanu.

Care sunt criteriile după care accepți un rol? Și cât te pregătești pentru el?

Eu m-am aruncat să fac orice rol, nu se punea problema dacă accept, căci erau prea puține opțiuni. Când aflai de un casting te duceai fără să stai pe gânduri. Acum, pentru că am mai puțin timp, am libertatea de a decide în ce proiect vreau cu adevărat. În primul rând regizorul, nu aș putea să lucrez în condiții de stres. În al doilea rând, scenariul/ piesa. 

Singurul lucru pe care mi l-am propus a fost să fac actorie și să o fac bine. O să mă implic în orice proiect în care cred. Timpul diferă, poți să te pregătești o oră pentru un rol într-un scheci la tv sau poți să lucrezi un an pentru un rol în teatru. 

Care a fost cea mai amuzantă întâmplare pe platourile de filmare?

La ultimul proiect, eram la Padina, la filmările pentru Teambuilding, și la majoritatea cadrelor s-a râs puternic. De multe ori trebuia să plec de pe platou, ca să nu izbucnesc în râs și să le stric dubla. Cel mai amuzant a fost când Adrian Nicolae a deschis o doză de bere și-a început să vorbească cu ea după ce l-a stropit pe ochelari.

Ce n-ai face niciodată pentru un rol?

N-aș muri. 

La ce proiecte lucrezi acum? Ce pregătești?

Momentan, avem caravana filmului abia lansat, Teambuilding. În viitor, urmează un nou film, care sper să se lanseze tot în cinema. Am început și noua stagiune la teatru, unde vă aștept cu mare drag.

Ce te inspiră?

Oamenii, poveștile, cărțile, muzica, filmele. Ce mișcă și ce e static, ce mă mișcă și mă lasă rece. Toate sunt surse de inspirație, chiar dacă nu sunt conștientă uneori și nu le introduc în dosarul “inspirația”, ele rămân într-un sertar și apelez la ele, când am nevoie. 

Ce te face fericită?

Fericirea este complexă, ea nu trebuie să depindă de ceva sau de cineva. E în noi, trebuie doar să o îmbrățișăm mai des. Am mai spus asta și o repet ori de câte ori pot. 

Ai vreun regret?

Da, regret că nu am petrecut prea mult timp cu tatăl meu. Nu am apucat.