AMI: ”Nostalgia” e piesa care m-a vindecat de trecut și mă lasă să trăiesc frumos în prezent

Cu o sinceritate și pasiune dezarmante, AMI ne-a împărtășit în cele ce urmează cum amintirile din copilărie și influențele din familia sa au modelat nu doar artistul pe care îl cunoaștem, ci și persoana din spatele cortinei.

Însoțită de versuri adânci și o melodie captivantă, “Nostalgia”, cea mai recentă lansare a sa, devine coloana sonoră a unei călătorii în timp, provocând ascultătorii să-și recupereze și să îmbrățișeze cu delicatețe fiecare rădăcină a propriului trecut. În mijlocul agitației cotidiene, ne oprim puțin să o citim pe AMI depănând amintiri:

Care sunt primele amintiri pe care le ai din copilărie și cum crezi că au influențat parcursul tău în muzică?

Primele amintiri sunt de pe scenă. Aveam trei ani și jumătate și participam la primul meu concurs de muzică “Mini Star 1993”. Tot atunci am câștigat și primul premiu din carieră, trofeul. Cred că acest premiu, reacția publicului pe care o am și acum în minte, emoția pe care am simțit-o atunci, au fost clar un imbold puternic, atât pentru mine cât și pentru părinții mei, care au avut grijă ca talentul meu să nu se piardă. M-au înscris atunci la Palatul Copiilor din Baia Mare, după care a urmat Liceul de Muzică. Atunci am știut sigur că asta va fi drumul meu și că trebuie să mă țin de asta. 

Există cineva sau ceva care ți-a oferit curaj în perioada copilăriei și te-a încurajat să-ți urmezi pasiunea pentru muzică?

Familia și bunicile mele au fost întotdeauna alături de mine. Ei au descoperit că dintr-o joacă în fața oglinzii, fata lor avea ceva mai special și că era mai mult decât un moft. Au fost inspirați să nu treacă cu vederea peste acest aspect și să mă îndrume spre a învăța muzică cu adevărat. Apoi, profesorii mei, și ei m-au susținut necondiționat, spunându-mi încă de atunci că asta e menirea mea și că trebuie să ajung în București la Conservator, să-mi termin studiile cu acte în regulă. Asta era și dorința mea, iar ai mei au făcut tot posibilul și imposibilul ca asta să se întâmple. Sunt recunoscătoare pentru ei și pentru felul în care au știut să-mi dea curaj ca să fac acest pas. 

Cum ai intrat în contact pentru prima dată cu muzica și cum s-a transformat această experiență inițială într-o pasiune pentru tine?

Cântam des prin casă împreună cu mama și repeta mereu cu mine orice melodie îmi plăcea. Și ea are o voce frumoasă, dar nu s-a gândit niciodată să facă ceva în acest sens. Și cred că mi-a transmis și mie acest dar al ei. Toată această joacă până la urmă s-a transformat în ceva serios. Îmi plăcea din ce în ce mai mult și eram din ce în ce mai dornică să fiu pe scenă și să le cânt oamenilor. Să mă perfecționez și să devin din ce în ce mai bună. Era singurul lucru pe care-l făceam toată ziua, care mă liniștea și-mi dădea o stare de bine. Muzica a fost întotdeauna ca un fel de magie pentru mine. De fiecare dată când cântam sau ascultam ceva, parcă mă teleportam într-o altă lume, unde eram doar eu și muzica și unde simțeam că sunt cu adevărat liberă. 

Există vreo piesă veche care îți rămâne dragă și care a avut un impact semnificativ asupra ta? Cum te-a influențat aceasta în creația ta muzicală?

În copilărie, mama îmi compunea versurile pieselor. Una dintre ele se numea “Într-o zi” și era vorba despre cât de mare voi ajunge într-o zi, ca artistă, și cum cântecele mele se vor auzi peste tot. Prin acel cântec, mama mi-a prevestit viitorul fără ca eu să știu. Îl cântam cu atâta drag, încât cred că prin el am manifestat tot ce mi s-a întâmplat. Și țin minte că îi spusesem mamei atunci că-mi doresc și eu ca “într-o zi” să compun versuri așa frumoase precum le făcea ea. Nu puteam întelege în acel moment de unde îi venea inspirația și cum reușea să scrie în rime și pe o metrică anume. A durat ceva timp până să mă apuc de scris versuri, dar nu în românâ, ci culmea în spaniolă. Și s-a întâmplat odată cu primul meu single, lansat în 2012, “Trumpet Lights” , ‘Que esta pasando mi amor’ …fiind versurile care erau pe buzele tuturor. A fost momentul în care mi-am dat seama că dacă pot face versuri în spaniolă, o să-mi fie și mai ușor să scriu și în română. Din acel moment am prins încredere și am mers pe urmele mamei ca să zic așa, și am compus versurile pentru majoritatea pieselor mele. 

Mai există șlagăre?

Mai avem “șlagăre”, doar că nu le mai spunem așa. Acum le spunem hituri. Acele șlagăre vechi din Epoca de Aur a muzicii românești pe care le știm cu toții, nu se vor pierde niciodată. Rămân pentru totdeauna. Sper ca și “șlagărele” timpurilor noastre să rămână nemuritoare și să fie fredonate din generație în generație. 

Cum percepi diferențele dintre moda actuală și cea din perioada în care ai crescut? Există aspecte ale modei din trecut pe care le-ai îndrăgit și de care ți-e dor?

Cam tot ce era în moda anilor trecuți se regăsește în ceea ce port și în prezent, sub o formă updatată evident. De la jachete bomber, pantalonii cu talie înaltă, care pe mine mă avantajează oricum fiind minionă, indiferent de trend, topuri scurte, gecile de piele supradimensionate, jeansii. Au rămas toate. Trendurile din moda de azi au extrem de multe accente și influențe retro. Mi-a plăcut mult moda anilor 90’. Și observ că și noua generație consideră estetica veche „cool”. 

Cum ți-ai descrie stilul?

Sunt o fire cameleonică, iar asta se regăsește mult atât în muzică, cât și în stilul meu vestimentar. E minimalist la bază, dar îi dau un touch personal cu diferite accente din moda anilor 70’-80’, Studio 54, disco, multe paiete sau combinații de printuri cu influențe vintage. Îmi plac mult piesele cu umeri mari, talie accentuată, colanți, salopete cu pantaloni evazați. Mă regăsesc mult în zona asta. Experimentez destul de mult din punct de vedere stilistic și fac schimbări de look-uri frecvent, ca să nu las rutina să intre în garderoba mea. 

Cum ai ajuns să scrii și să interpretezi piesa “Nostalgia”? Care au fost sursele de inspirație și cum ai transformat această idee într-o melodie captivantă?

Sursa de inspirație a fost trecutul meu. Un trecut cu care simțeam că trebuia să fac pace. Scriind la piesă, a trebuit să fac puțină curățenie într-un sertar vechi și cu tot ce am lăsat în el într-o vreme: de la primele iubiri, dezamăgiri, oameni și experiențe care și-au pus amprenta asupra mea. ”Nostalgia” e piesa care m-a vindecat de trecut și mă lasă să trăiesc frumos în prezent.

Piesa ta vorbește despre nostalgia și importanța de a îmbrățișa trecutul în prezent. De ce crezi că este important să ne întoarcem din când în când în trecut și să ne conectăm cu amintirile noastre?

Trecutul ne influențează prezentul și a format ceea ce suntem noi azi. Bucurii sau experiențe mai puțin plăcute, tot ce am trăit ne învață cum să ajungem la varianta noastră cea mai bună dacă ne și acceptăm greșelile și apoi privim înainte. E normal să aducem în prezent elemente ale trecutului mai mult sau mai puțin îndepărtat. Dacă fugi de trecut, oricum ar fi fost el, înseamnă că fugi de tine și nu ai nicio șansă să te regăsești în viața asta, în prezent, atâta timp cât fugi de tine. Clar, trecutul nu se poate schimba, dar noi, da. Suntem proprii creatori ai vieții noastre și e frumos să ne reamintim cine am fost și cine vrem să devenim. 

Există vreun obicei sau aspect al vieții din trecut de care îți este dor și care îți aduce amintiri frumoase? Cum crezi că aceste amintiri îți influențează prezentul?

Vacanțele la țară la bunici îmi aduc cele mai frumoase amintiri. Acolo am învățat ce înseamnă să fii OM. Mi-au predat lecția modestiei și a bunului simț, după care m-am ghidat mereu în viață. Iar modul autentic în care au trăit bunicii mei, m-a făcut să înțeleg abia mai târziu că asta este de fapt esența noastră cu adevărat. Sunt multe lucruri pe care încercăm să le schimbăm la noi înșine din cauza presiunii venite din exterior, dar atunci când toate aceste lucruri ne copleșesc, ne întoarcem tot la rădăcini. 

Ce urmează pentru AMI? 

Sincer? Nu știu. Las viitorul să mă surprindă. Am făcut ordine prin trecut. Acum mă focusez pe prezent și pe ceea ce am de făcut acum. Mă bucur de tot ce mi se întâmplă și sunt recunoscătoare pentru că lucrurile se așază frumos în toate planurile vieții mele.