Amalia Enache o ia la întrebări pe Corina Caragea

Nu sunt numai colege la Știrile PRO TV, ci și prietene, așa că întrebările adresate de Amalia Enache Corinei Caragea sunt avizate, iar răspunsurile celei din urmă sunt sincere și oneste, ca de la prietenă la prietenă.

AMALIA ENACHE: În interviu nu vreau să vorbim nici despre cariera ta la Sport la Știrile Pro TV, nici despre călătoriile tale. C e zici? Accepți? Eu zic că ne rămân destule de spus. Hai să începem cu un joc, de încălzire. Numește trei femei frumoase din România.

CORINA CARAGEA: Antonia, Catrinel Menghia și Corina Caragea.

AE: Numește trei femei pe care le admiri în România.

CC: Cristina Neagu, Alexandra Ușurelu și Emma Răducanu.

AE: Numește trei bărbați chipeși în România.

CC: Emilian Oprea, Horia Tecău, Andi Vasluianu.

A. E.: Numește trei bărbați pe care îi admiri din România.

CC: Tata. Este 3 în 1.

AE: Numește trei calități pe care tu le ai.

CC: Sinceră, hotărâtă, pragmatică. Sunt calități, nu?

AE: A fost o surpriză pentru mulți să te vedem la Masked Singer.
Uite, eu nu știam că ai voce, ureche muzicală. Cum de te-ai convins tu pe tine însăți să participi? Pentru că te știu, ești foarte atentă și calculată cu orice decizie.

CC: Nu a fost nevoie să mă convingă cineva pentru că eu mi-am dorit oricum asta. Prezentatorul de știri are multe limite și asta știi și tu – ești acolo să transmiți informația, nu să o nuanțezi, nu să o eclipsezi. Oamenii mă văd de atâția ani acolo, așa mă știu. Dar eu mă simt bine și pe scena unei emisiuni de divertisment unde ai libertatea să joci și alte roluri. Am avut norocul ca părinții mei să mă lase să îmi aleg pasiunile și meseria, așa că de mică mă înscriam la orice curs de actorie, modeling, engleză, fotografie, era de ajuns să văd un anunț lipit pe un stâlp. Prima dată când am intrat într-un platou TV eram „aplaudac”, se întâmpla în școala generală. Mă fascina tot ce ținea de zona asta. Printre aceste încercări a fost și muzica. Așadar, eu știam că am ureche muzicală și voce, însă nu am apăsat niciodată această pedală.
Ca pentru orice eveniment la care mă înham, și pentru Masked Singer m-am pregătit. Am calculat aparițiile, pentru că am o frică de penibil, îmi văd lungul nasului și nu vreau să mă fac de râs. Am fost la studioul lui Marius Moga să mă antrenez, iar ei, împreună cu echipa de producție, sunt motivele pentru care îmi pare rău că nu am filmat mai multe emisiuni. Dacă mâine m-ar chema din nou, aș da fuga să mă ascund în orice costum.

AE: De ce de într-o costumație atât de cuminte? Nu te-ai gândit să îndrăznești mai mult, un costum mai provocatoar, de pildă?

CC: Am avut de ales între Pufos și unul mult mai feminin și strălucitor. Dar pe al doilea îl port zilnic de atâția ani. Am vrut ca de această dată să nu fiu judecată după aparență, să fie o provocare, nu ceva la îndemână, nici pentru mine, nici pentru jurați și public. Eram imposibil de recunoscut după fizic. Timbrul vocii m-a „trădat”, cred eu. Și asta nu poate decât să mă bucure, totuși.

AE: Ziceam că ești o persoană calculată, foarte calculată. Deloc impulsivă. Eu așa te văd, așa te cunosc. De unde crezi că vine asta?

CC: Neti ar spune că de la zodie. Capricornii știi că așa sunt. Analizez orice pas și înainte și după și nu las lucruri la voia întâmplării, sunt pragmatică și practică. Este o calitate, dar și un defect, recunosc. Este un tren pe care nu l-am prins acum mai mulți ani pentru că îmi dădea mie cu minus, că poate nu voi face față, dar trebuia să am încredere în mine și să mă arunc Asta e, tot bine a fost.

AE: Ai, în schimb, un umor spontan, replică imediată, când râzi, îți sar lacrimile de râs din ochi, molipsești pe toată lumea din jur. Dar nu se vede asta în formula de prezentator de știri, n-are cum. T e-ai gândit vreodată că ai putea avea un altfel de rol în televiziune, care să-ți pună în valoare această latură? Jurat la vreo emisiune sau să faci tu o emisiune?

CC: Da, m-am gândit și mi-ar plăcea. Cum spuneam mai devreme, rigorile prezentatorului de știri nu îți permit foarte mult. Oamenii nu mă cunosc de fapt și nici nu trebuie. Ei vor să afle informația. Poate de aceea, nici nu sunt în altă parte. Mă potrivesc foarte bine aici unde sunt și foarte puțini cunosc această latură a mea din spatele ecranului. Și printre aceștia puțini nu sunt producătorii emisiunilor.

AE: Dar replica ta imediată e și acidă, tăioasă chiar, destul de adesea. Și te observ de ani de zile că nu te cenzurezi. Cum duci asta? Care e prețul sincerității tale în relație cu ceilalți? Îți dă cu plus sau cu minus?

CC: Să îmi spui tu care este prețul, că ești colega mea și încă mai stai de vorbă cu mine și râdem amândouă cu lacrimi. Stai liniștită, fac eforturi să mă cenzurez. Și îmi și iese câteodată. Cenzura este un cuvânt de care am oroare. Stilul meu sincer și direct, necoafat și natural mi-a cernut interlocutorii. Și bine a făcut.

AE: Nu te enervează niciodată că ai un ascuțit simț de observație care nu te lasă în pace? N -ai vrea uneori să fii genul acela mai zen, mai aeriană, mai detașată, să-ți fie,poate, mai simplu?

CC: Eu nu o simt așa. Observ ceva, spun. Cui place – bine, cui nu – asta este. Nu mă încurc cu complimente gratuite, iar cei din jur știu asta deja. Prefer, la rândul meu, oameni sinceri în jur, nu pe cei care să mă perie, să nu mă trateze cu mănuși, să mă mintă. Adevărul îl prefer oricând, oricât de dur ar fi.

AE: De unde crezi că-ți vine atenția la detalii?

CC: Pur și simplu. Și asta m-a îndreptat către jurnalism. Colegii de la montaj au părul alb.

AE: Ce te face să plângi, Corina?

CC: Când văd pe altcineva că plânge. Sună ciudat și încerc să mă abțin, că poate omul are nevoie de susținere și de îmbărbătare. Mai plâng de… râs. Dar și de nervi. Ultima dată mi-a fost tare ciudă că am pierdut un avion și m-am pus pe plâns o perioadă, până m-am împăcat cu ideea.

AE: Ești genul cu prieteni mulți sau cu doar câțiva, dar buni?

CC: Tu ce zici? Sunt sălbatică, arogantă, fițoasă. Deci da, am puțini prieteni și buni, vechi, adevărați. Sunt tare zgârcită cu timpul meu și am mare grijă cui i-l ofer, pentru ce mă irosesc, cum spunea o actriță care îmi plăcea mult – Luminița Gheorghiu – „Ai grijă în viața pentru ce te irosești”.

AE: Ce fel de parteneră ești?

CC: Fidelă și corectă, în orice fel de relație.

AE: Mamaia te vrea de când ai împlinit 20 de ani „fată la casa ei”. E mulțumită mamaia?

CC: Hahaha, nu! Ghinion, asta e. Știe că mereu am făcut cum am vrut eu, nu satul.

Acest interviu a apărut în numărul 21 al revistei A List Magazine, ediția print.