A nu renunța e parte din noi: adaptabilitate, consistență, poveste de viață

Povestea de viață a fiecăruia dintre noi există undeva stocată și este în desfășurare. Este întregul amalgam de experiențe trecute și tot ce a fost nevoie pentru ca persoana din prezent să fie exact așa. Ea nu poate fi furată decât de memorie și de felul în care mintea reușește să distorsioneze sau sau să ascundă bucăți din aceasta.

Și totuși, ce facem cu povestea de viață, dacă tot o avem ca un bagaj permanent?

Putem să nu o acceptăm, să nu o includem în parcursul personal și să nu ținem cont de ceea ce ne-a format, ne-a bucurat, ne-a rănit și ne-a salvat. Vom refuza acele părți din noi care nu ne plac sau care nu ne sunt confortabile, astfel fiindu-ne foarte greu să fim autentici cu cei dragi și să evoluăm. Nu ne vom da voie să simțim și să exprimăm bucurie și recunoștință.

Sau putem să privim în spate, la toate părțile vieții noastre și să încercăm să avem doza necesară de îngăduință și înțelegere față de deciziile luate, de suferințe, dar și pentru metodele pe care le-am folosit pentru a „ne ridica din propria cenușă”. Până la urmă, „aşa s-a întâmplat să fim noi, oamenii, alcătuiţi”, după cum ne îndeamnă și Irvin Yalom la acceptare necondiționată. Vom vedea, pe parcurs, că beneficiile includerii poveștii de viață în prezent sunt mai multe și mai bogate pe termen lung. Astfel, conflictele pot fi rezolvate mai ușor, înțelegând cauzele pentru care apare o reacție sau o nevoie specifică. Mai mult decât atât, acceptând istoria de viață ne va fi ușor fiecăruia dintre noi să ne conectăm și să ne îngrijim de corpurile noastre.

Și aici apare un alt element foarte important. Și anume, adaptabilitatea – capacitatea de a ne regla abilitățile, interesele și scopurile odată cu schimbările din jurul nostru. Adaptabilitatea nu înseamnă să renunțăm la cine suntem cu adevărat, ci să ne folosim punctele tari în așa fel încât să putem răzbate printre dificultățile apărute și să avem succes în continuare. În același timp, înseamnă să ne cunoaștem suficient de bine, iar pentru asta, avem nevoie să știm și să avem un punct de sprijin în propria poveste de viață. Adaptabilitatea implică acele mecanisme care ne permit să organizăm haosul din jur pentru a putea performa mai departe, fie că e vorba despre piața muncii, despre contextele sociale puternic colorate sau despre relațiile de cuplu. De asemenea, aceasta include și abilitatea de a seta limite potrivite cadrului în care ne aflăm, de la a lăsa mai multă libertate până la a fi mai stricți – cu noi sau cu cei din jur.

Viața nu poate sta în loc, chiar dacă în jurul nostru nu este ordinea dorită. Când se pune problema de a ne putea adapta bine la mediu, acest lucru se întâmplă pentru că viața nu poate sta în loc, chiar dacă în jurul nostru nu este ordinea dorită. Mai exact, cu puterile și resursele proprii, avem nevoie să putem privi în față, către scopurile și visurile pe care le avem și să continuăm să le construim. Astfel, ajungem la ideea de consistență – capacitatea de a putea să „te ții” de ceea ce te-ai apucat, să rămâi pe drumul propriu. Avem nevoie, într-adevăr de multă încredere în propria persoană, perseverență și luciditate în gândire. În plus, ne ajută dacă deja avem exercițiul de a urma obiectivele setate, atât pe cele mici, cât și pe cele mari. Din nou ajungem la importanța autocunoașterii. Când e foarte greu să ne bazăm pe ce este în jurul nostru, din cauza instabilității, să putem apela la resursele proprii este esențial și salvator, iar în timp, se formează o încredere de sine puternică. De cele mai multe ori, puterea și resursele de a răzbate sunt în adâncul personalităților noastre, trebuie doar să avem răbdare să le găsim și să construim cu ele.

Text de Psiholog Rodica Afrăsinei, PsyLife