Vlad Stancu, de neoprit în visul olimpic
Medaliat la campionatele mondiale și europene de juniori, Vlad Stancu este unul dintre cei mai promițători înotători români și îi calcă pe urme colegului său David Popovici. La Jocurile Olimpice de la Paris, un ghinion incredibil l-a oprit din cursa pentru o finală.
Text de Andrei Nourescu.
La cei 19 ani ai săi, înotătorul Vlad Stancu are deja în palmares medalii la Campionatele Mondiale și Europene de juniori. Și mai bine de 25 de recorduri naționale doborâte! Este cea mai mare speranță a natației românești, după consacratul David Popovici, colegul și prietenul său alături de care se antrenează.
Vlad a început natația pe la 6 ani, când părinții l-au dus la bazin. La început nu i-a plăcut, plângea, apa era rece, cu greu s-a obișnuit. Apoi a început să progreseze și să doboare record după record. Acum este în perioada de pregătire cea mai grea, de acumulare, cu antrenamente tari. Nu e ușor, mai ales că vine după o pauză, o vacanță de care avea nevoie după un an foarte greu, cu bacalaureat și cu Jocurile Olimpice. Programul său este infernal. De ani de zile, se trezește la 5 dimineața. „Nu mai pare dificil, noi suntem obișnuiți cumva, pentru că ne trezim de atâția ani la aceste ore și cred că singurul motiv sau unul dintre motivele pentru care începem ziua atât de dimineață este deoarece corpul are nevoie de foarte multe odihnă între antrenamente și încercăm să maximizăm chestia asta. Sport fără foarte multă dedicare și mult timp la antrenament n-ai cum să faci, trebuie să ai o disciplină strictă. Asta cumva se formează din copilărie”, explică Vlad. El spune că succesele obținute până acum, deși nu are nici 20 de ani, îl ajută să treacă mai ușor spre nivelul seniorilor, acolo unde performanța este la un nivel uriaș. „Automat, cu cât ai niște performanțe și niște timpi cât mai buni la campionatele de juniori, cu atât ești mai încrezător, te ajută și mental, pentru că este foarte greu să ajungi în elita seniorilor, unde se aleargă foarte tare”.
În vară, Vlad Stancu a făcut parte din echipa României la Jocurile Olimpice de la Paris. A plecat acolo cu speranțe mari, s-a bucurat de experiența trăită la cea mai mare competiție din lume, chiar dacă în final nu i-a ieșit cum și-a propus.
„A fost o experiență câștigată, categoric. Nu multă lume ajunge acolo. Am văzut cum e în satul olimpic, am văzut cât de bine mental trebuie să fi pregătit – este o zarvă enormă acolo, 10.000 de sportivi, stai la cozi foarte lungi la mâncare, ne chinuiam să găsim și apă la aparatele alea automate. Am avut și un start, chiar dacă am fost depistat cu Covid-19, nu am avut ce să fac. Am fost foarte supărat.”
L-am rugat de Vlad să ne vorbească mai mult despre acel ghinion, când s-a infectat fix înaintea probelor. „Eram la un nivel foarte bun. Și cu vreo 3 zile înainte să începem i-am zis antrenorului că mă doare în gât. Am zis să mă menajez și am decis să nu mergem nici la festivitatea de deschidere, am luat ceva de răceală. Dar a doua zi m-am trezit cu ochii roșii, nu puteam să vorbesc. Rupt eram. Și am zis să facem testul Covid. Eu mai avusesem de 2-3 ori, dar nu am avut simptome grave. Acum, rău de tot; n-aveam poftă absolut deloc de mâncare, apă de abia puteam să beau.După câteva zile, am încercat să concurez, dar a fost jale, nu mă lăsa corpul să trag cât îmi doream eu… Și asta a fost.” Vlad a fost evident, extrem de afectat. Chiar dacă a încercat să lase totul în urmă. „Categoric a fost greu. Am încercat să mă distanțez cât se poate de mult. A fost o experiență, am fost acolo. Și a fost un mare ghinion. Nu se ajunge deloc ușor la Jocurile Olimpice, este un vis pentru orice sportiv. Am fost să văd alte competiții, i-am susținut pe colegi, am fost la cursele lui David, care a fost fenomenal.”
Fanii îl strigă pe Vlad – Stancu tancu’. Vlad a aflat de poreclă la Campionatul European, când a descoperit în tribună că fanii aveau un banner pe care scriseseră asta și s-a amuzat. Mai ales când a văzut că a ajuns apoi și pe Instagram poza. Între legendarii Jan Thorpe și Michael Phelps, îl preferă pe Phelps, pentru mentalitate și stil. Probabil că în sinea lui visează să ajungă o dată la un asemenea nivel. De ce nu, poate chiar la următoarele Jocuri Olimpice, de la Los Angeles 2028. Până atunci, o ia pas cu pas și se pregătește pentru fiecare sezon. Și știe că îl așteaptă un drum lung și greu. Se pregătește în România, chiar dacă este conștient că adversarii lui de afară au poate condiții mai bune.
L-am întrebat, în încheiere, ce face în timpul liber. „Încerc să mă recuperez cât mai mult, dorm foarte mult. Mai ies cu prietenii când am timp. Ascult multă muzică, mă mai joc la calculator. Sigur și telefon, Instagram, ca orice tânăr. doar că nu obsesiv. Azi toată lumea e cu telefonul în mână, cu tehnologia. Dar prefer așa decât să pierzi nopțile prin cluburi. Trebuie să avem o disciplină pe care doar noi ne-o putem impune, altfel n-ai cum să ajungi campion”, încheie Vlad Stancu, cu maturitatea unui adult.
Foto: Hepta.
Medaliat la campionatele mondiale și europene de juniori, Vlad Stancu este unul dintre cei mai promițători înotători români și îi calcă pe urme colegului său David Popovici. La Jocurile Olimpice de la Paris, un ghinion incredibil l-a oprit din cursa pentru o finală.
Text de Andrei Nourescu.
La cei 19 ani ai săi, înotătorul Vlad Stancu are deja în palmares medalii la Campionatele Mondiale și Europene de juniori. Și mai bine de 25 de recorduri naționale doborâte! Este cea mai mare speranță a natației românești, după consacratul David Popovici, colegul și prietenul său alături de care se antrenează.
Vlad a început natația pe la 6 ani, când părinții l-au dus la bazin. La început nu i-a plăcut, plângea, apa era rece, cu greu s-a obișnuit. Apoi a început să progreseze și să doboare record după record. Acum este în perioada de pregătire cea mai grea, de acumulare, cu antrenamente tari. Nu e ușor, mai ales că vine după o pauză, o vacanță de care avea nevoie după un an foarte greu, cu bacalaureat și cu Jocurile Olimpice. Programul său este infernal. De ani de zile, se trezește la 5 dimineața. „Nu mai pare dificil, noi suntem obișnuiți cumva, pentru că ne trezim de atâția ani la aceste ore și cred că singurul motiv sau unul dintre motivele pentru care începem ziua atât de dimineață este deoarece corpul are nevoie de foarte multe odihnă între antrenamente și încercăm să maximizăm chestia asta. Sport fără foarte multă dedicare și mult timp la antrenament n-ai cum să faci, trebuie să ai o disciplină strictă. Asta cumva se formează din copilărie”, explică Vlad. El spune că succesele obținute până acum, deși nu are nici 20 de ani, îl ajută să treacă mai ușor spre nivelul seniorilor, acolo unde performanța este la un nivel uriaș. „Automat, cu cât ai niște performanțe și niște timpi cât mai buni la campionatele de juniori, cu atât ești mai încrezător, te ajută și mental, pentru că este foarte greu să ajungi în elita seniorilor, unde se aleargă foarte tare”.
În vară, Vlad Stancu a făcut parte din echipa României la Jocurile Olimpice de la Paris. A plecat acolo cu speranțe mari, s-a bucurat de experiența trăită la cea mai mare competiție din lume, chiar dacă în final nu i-a ieșit cum și-a propus.
„A fost o experiență câștigată, categoric. Nu multă lume ajunge acolo. Am văzut cum e în satul olimpic, am văzut cât de bine mental trebuie să fi pregătit – este o zarvă enormă acolo, 10.000 de sportivi, stai la cozi foarte lungi la mâncare, ne chinuiam să găsim și apă la aparatele alea automate. Am avut și un start, chiar dacă am fost depistat cu Covid-19, nu am avut ce să fac. Am fost foarte supărat.”
L-am rugat de Vlad să ne vorbească mai mult despre acel ghinion, când s-a infectat fix înaintea probelor. „Eram la un nivel foarte bun. Și cu vreo 3 zile înainte să începem i-am zis antrenorului că mă doare în gât. Am zis să mă menajez și am decis să nu mergem nici la festivitatea de deschidere, am luat ceva de răceală. Dar a doua zi m-am trezit cu ochii roșii, nu puteam să vorbesc. Rupt eram. Și am zis să facem testul Covid. Eu mai avusesem de 2-3 ori, dar nu am avut simptome grave. Acum, rău de tot; n-aveam poftă absolut deloc de mâncare, apă de abia puteam să beau.După câteva zile, am încercat să concurez, dar a fost jale, nu mă lăsa corpul să trag cât îmi doream eu… Și asta a fost.” Vlad a fost evident, extrem de afectat. Chiar dacă a încercat să lase totul în urmă. „Categoric a fost greu. Am încercat să mă distanțez cât se poate de mult. A fost o experiență, am fost acolo. Și a fost un mare ghinion. Nu se ajunge deloc ușor la Jocurile Olimpice, este un vis pentru orice sportiv. Am fost să văd alte competiții, i-am susținut pe colegi, am fost la cursele lui David, care a fost fenomenal.”
Fanii îl strigă pe Vlad – Stancu tancu’. Vlad a aflat de poreclă la Campionatul European, când a descoperit în tribună că fanii aveau un banner pe care scriseseră asta și s-a amuzat. Mai ales când a văzut că a ajuns apoi și pe Instagram poza. Între legendarii Jan Thorpe și Michael Phelps, îl preferă pe Phelps, pentru mentalitate și stil. Probabil că în sinea lui visează să ajungă o dată la un asemenea nivel. De ce nu, poate chiar la următoarele Jocuri Olimpice, de la Los Angeles 2028. Până atunci, o ia pas cu pas și se pregătește pentru fiecare sezon. Și știe că îl așteaptă un drum lung și greu. Se pregătește în România, chiar dacă este conștient că adversarii lui de afară au poate condiții mai bune.
L-am întrebat, în încheiere, ce face în timpul liber. „Încerc să mă recuperez cât mai mult, dorm foarte mult. Mai ies cu prietenii când am timp. Ascult multă muzică, mă mai joc la calculator. Sigur și telefon, Instagram, ca orice tânăr. doar că nu obsesiv. Azi toată lumea e cu telefonul în mână, cu tehnologia. Dar prefer așa decât să pierzi nopțile prin cluburi. Trebuie să avem o disciplină pe care doar noi ne-o putem impune, altfel n-ai cum să ajungi campion”, încheie Vlad Stancu, cu maturitatea unui adult.
Foto: Hepta.
