Un altfel de festival: Classix Festival & Rocanotherworld

Am descoperit festivaluri de jazz, de muzică clasică, rock alternativ și concerte antrenante de muzică lăutărească, evenimente în parcuri, în catedrale și în grădini. Vă prezentăm astăzi (câteva) altfel de festivaluri și niște oameni superbi care stau în spatele lor. Și o concluzie: viitorul e al muzicii live, cu suflet! Notați-vă adresele de web, dați follow pe Instagram și vă promitem experiențe care nu arată ca cele mainstream.

Patricia Roxana Brohanschi, Classix Festival & Rocanotherworld
Patricia Roxana Brohanschi este președinte la Asociația Industrii Creative, antreprenor cultural la Showberry, co-fondator și director general Classix Festival și Rocanotherworld. (Detalii și programul evenimentelor pe – www.classix.ro /www.classixfestival.ro  / www.rocanotherworld.com / www.asociatiaindustriicreative.com)

Cum a apărut această idee a seriei de evenimente pe care o organizați? Care a fost acel moment în care ați spus… asta trebuie să fac de acum încolo?

A apărut natural, dintr-o combinație de context, intuiție și nevoie personală de expresie. Zona artistică m-a însoțit încă din copilărie, iar studiile în comunicare și PR au venit ca o completare firească. Momentul de cotitură a fost la finalul masterului, când am obținut o finanțare pentru un start-up. Atunci am ales conștient să rămân în România și să construiesc aici. Am început cu evenimente mici, iar în 2016, într-un context profund emoțional, a luat naștere Rocanotherworld, un festival crescut din comunitate și din dorința de a duce mai departe valori reale. Mai târziu, din nevoia de a aduce muzica clasică mai aproape de prezent și de publicul contemporan, s-a născut Classix. Privind înapoi, nu a fost o singură zi de revelație, ci un proces firesc în care toate s-au așezat organic.

Care a fost primul eveniment pe care l-ați organizat? Și care e cea mai simpatică amintire legată de el?
Primul proiect care m-a scos cu adevărat din anonimat a fost un performance de artă contemporană, Pe Saci se numea, în care am combinat muzica, vizualul și tehnologia într-o formulă mai puțin obișnuită la momentul respectiv. Cea mai simpatică amintire ține de energia aceea foarte sinceră a începutului, când nu te gândești la limite, ci doar la cum să faci o idee să prindă viață. Era mult entuziasm, multă emoție și acel tip de curaj pe care îl ai înainte să știi cât de greu poate deveni totul.

De ce ați ales acest gen de muzică / concerte, mai nișat(e) decât cele mainstream?

Pentru că am crezut mereu în proiecte cu identitate clară. Nu m-a interesat să urmez tendințe, ci să construiesc contexte culturale autentice, care aduc oamenii împreună în jurul unei experiențe reale. Fie că vorbim despre rock alternativ, muzică clasică sau formule interdisciplinare, aceste zone aparent de nișă pot crea comunități foarte fidele și emoții mult mai profunde. Într-un context bine gândit, muzica bună devine accesibilă și celor care nu au avut până atunci contact cu ea.

Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ați întâmpinat de-a lungul anilor de când organizați evenimente? Care au fost cele imposibil de rezolvat, orice ați fi făcut?
Provocările au fost multe: lipsa infrastructurii, dificultatea de a atrage parteneri pentru proiecte construite în afara Bucureștiului, prejudecățile legate de piața culturală din nord-est, dar și instabilitatea ultimilor ani. Pandemia a fost, desigur, unul dintre cele mai dure teste. Cred însă că lucrurile cu adevărat imposibil de rezolvat sunt cele care țin de contextul exterior: crizele, schimbările economice, incertitudinea generală. În rest, aproape orice se poate gestiona cu răbdare, flexibilitate, pasiune și o echipă dedicată.

Care a fost (din punctul dvs de vedere) cel mai interesant moment din toate edițiile / toate evenimentele pe care le-ați organizat? De ce?

Unul dintre cele mai puternice momente rămâne prima ediție Rocanotherworld, în 2016, când, la final, am lansat lampioanele. Era liniște, câteva mii de oameni și un gest simplu care ne-a adunat pe toți în același gând. Câțiva ani mai târziu, debutul Classix în Catedrala Romano-Catolică din Iași a avut aceeași intensitate. A fost primul concert al festivalului, într-un spațiu spectaculos, încărcat de emoție și simbol. Acolo am simțit foarte clar că nu organizăm doar un eveniment, ci deschidem o lume.
Dacă mă gândesc mai bine, se pare că fiecare început vine cu o forță greu de egalat. Poate că nu e întâmplător că tocmai ele rămân cele mai puternice.

Cum s-a schimbat publicul de-a lungul anilor de evenimente? E mai receptiv, e mai plictisit de aglomerația de evenimente?

Publicul a devenit mai matur, mai selectiv și mai atent la calitate. Există, într-adevăr, și o suprasaturație generată de numărul mare de evenimente, dar tocmai de aceea diferența o face coerența proiectului și autenticitatea lui. Oamenii nu mai caută doar un line-up sau o ieșire, ci o experiență care să aibă sens. Partea bună este că publicul este astăzi mult mai deschis inclusiv către zone culturale considerate cândva inaccesibile sau elitiste.

Cum ați recomanda, într-o frază, evenimentele pe care le organizați, cuiva care n-a fost niciodată la un astfel de concert / festival / eveniment muzical, n-a ascultat niciodată acest tip de muzică? Cuiva care, așa cum spuneam, poate e deja supra-saturat de informația primită?
Nu poți să știi că îți place înghețata de ciocolată până nu o încerci, pentru că uneori tot ce ai nevoie este să fii deschis să descoperi.

Ce urmează, în 2026? Care sunt evenimentele de pus în agendă?
2026 continuă firesc direcția de consolidare și creștere a proiectelor noastre. Tocmai am încheiat cea mai complexă ediție Classix, desfășurată în luna martie, care a dus mai departe viziunea noastră asupra unui festival interdisciplinar și contemporan. În perioada următoare, toată energia se mută către Rocanotherworld, care rămâne unul dintre cele mai importante repere ale verii. În paralel, dezvoltăm o serie de proiecte conexe în zona de artă, cultură și educație, prin care susținem artiști emergenți și construim contexte relevante pentru publicuri diverse.

Muzica este pentru mine… un spațiu de echilibru, sens și emoție.
Orașul înseamnă… nevoia oamenilor de a fi împreună.

Comunitatea din România… ar trebui să aibă mai multă încredere în propriul potențial și în energia creativă din jur.
Aș vrea să merg o dată în viață la… Burning Man.
Viitorul va aparține muzicii… care rămâne sinceră și vie, conectată la oameni și capabilă să transmită emoție reală.

Fotografii: arhiva personală.

Articol publicat în revista A List Magazine (39).